Autor 2732 vizualizări


1521 - A fost redactată „Scrisoarea lui Neacșu” din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului, acesta fiind cel mai vechi text scris în limba română, cu caractere slavone, care s-a păstrat până în prezent. Deși nu este datat, documentul a fost redactat probabil în 29 - 30 iunie 1521, având în vedere evenimentele istorice descrise și a persoanelor implicate.

1613 - Teatrul londonez „Globe" a ars în timpul unei reprezentații cu piesa „Henric al VIII-lea” a lui Shakespeare.

1819 - S-a născut revoluționarul Nicolae Bălcescu (d. 1852).

Într-una dintre numeroasele mahalale ale orașului, cea a Boteanului, aflată împrejurul încă actualei biserici omonime, se naște, într-o binecuvântată zi de sărbătoare – Sfinții Apostoli Petru și Pavel – a anului 1819, într-o familie de boieri mai degrabă scăpătați, Nicolae Bălcescu. Era al patrulea copil al soților Barbu Petrescu și Zinca Bălcescu, precedat fiind de Costache (născut în 1813), Maria (1817), Sevastiţa (1818) și urmat de Barbu (1824), toți adoptând numele de familie al mamei.

Părinții lui Bălcescu făceau parte din mica boierime munteană, starea materială a mamei fiind însă superioară celei a soțului, ea stăpânind în 1811 (anul căsătoriei cu Barbu) jumătate din moșia Bălceşti, pe Topolog, în județul Argeș, precum și 12 pogoane de vie pe Valea Orliței, bijuterii în valoare de 5.500 de taleri, țigani robi, vite etc. Totuși, averea familiei Bălcescu era mai degrabă modestă, grevată și de niște datorii nerecuperate de Barbu Petrescu de la contribuabilii pe care-i păstorise în calitatea sa de sameș al județului Dolj în anii 1820-1821. În 1825, Barbu moare, lăsându-și soția cu cinci copii și o situație materială incertă, cu care bătăioasa Zinca nu se împacă deloc și pe care încearcă timp de peste două decenii să o rezolve.

Primii ani de învățătură ai micului Nicolae se desfășoară în cadru familial, sub atenta îndrumare a mamei Zinca, de-abia în 1832, viitorul istoric și revoluționar devenind elev al Colegiului de la Sf. Sava. Înființată în 1694 de către Constantin Brâncoveanu, la sugestia unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, Academia de la Sfântul Sava, găzduită de chiliile mânăstirii cu același nume, aflată pe locul actualei Universități bucureștene, va fi timp de 170 de ani principalul lăcaș de învățământ superior din Țara Românească.

Printre profesorii renumiți ai acestei instituții îi putem aminti pe Gheorghe Lazăr, care, de altfel, introduce învățământul în limba română (până în 1821 el se desfășura exclusiv în limba greacă), Ion Heliade-Rădulescu, Dinicu Golescu, Grigore Alexandrescu etc. Nu mai puțin străluciți vor fi și alți învățăcei ai celebrului colegiu, pe lângă Bălcescu, aici deslușind primele taine ale geometriei, gramaticii, istoriei, dreptului, limbii latine sau franceze, frații Brătianu, C.A. Rosetti, Christian Tell, Ion Ghica, toți viitori tovarăși de idei și acțiune în marile întreprinderi politice ale veacului:Revoluția de la 1848, Unirea de la 1859, Independența din 1877.

„Un băiat slab şi pirpiriu” care îşi apără bucata de halviţă

Lui Ion Ghica îi datoram de altfel cea mai veche amintire despre Bălcescu, „un băiat slab și pirpiriu”, implicat fără voia sa într-un conflict disproporționat cu „Goliatul” școlii, un anume Sotea, care de „îndată ce cumpăra cineva un covrig sau un măr, se repezea ca un erete și i-l smulgea din mână”. Dar își reamintea cu duioasă nostalgie Ghica, într-o scrisoare trimisă de la Londra prietenului său Vasile Alecsandri, în octombrie 1886, „de astă dată, însă, găsise împotrivire, băiatul, deși trântit la pământ, dar nu lasă să-i scape halvița;o apără din mâini și din picioare, cu dinții și cu unghiile”.

Ajutorul pe care Ion Ghica i-l va da lui Bălcescu în această copilărească împrejurare, scoțându-l din mâinile bătăușului Sotea, va fi începutul unei frumoase prietenii, niciodată alterată de divergențele de opinii politice dintre cei doi, fapt confirmat în aceeași epistolă de Ghica:„În tot timpul cât a trăit Nicu Bălcescu, am fost în cea mai strânsă legătură de amiciție și de comunitate de cugetări. Am trăit mult în același oraș, la București, la Paris și la Constantinopol, și, când am fost despărțiți unul de altul, am fost în corespondență continuă, ne-am comunicat totdeauna tot ce cugetam, tot ce lucram”.

Ceea ce însă l-a frapat pe Ion Ghica încă de la început și l-a făcut să-și îndrepte atenția spre copilul mai mic decât el cu trei ani n-a fost atât îndârjirea cu care se apăra Bălcescu, ci grija cu care băiatul de 13 ani își va reconstitui caietul rupt și zdrențuit în focul luptei:„Foile rupte erau lipite și cârpite fiecare la locul lor, cu o minuțioasă îngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost să văz pe unele pagini scrise cu litere majuscule fraze ca acestea:«Petru Maior zice... Fotino zice... Din Constantin Capitanul... După logof. Radu Greceanu...» Aceasta m-a mirat cu atât mai mult că p-atunci nu se pomenea în școalele noastre de istorie națională”.

Cât de relevante sunt pentru viitorul lui Bălcescu aceste atitudini surprinse de ochiul ager al lui Ion Ghica! Deslușim în ele hotărârea și intransigența revoluționarului de mai târziu, dar și acribia și pasiunea celui care prin a sa Istorie a Românilor sub Mihai Voievod Viteazul va pune temelia istoriografiei noastre naționale moderne.

1837 - S-a născut politicianul conservator Petre P. Carp (d. 1919).

1880 - Franța a anexat insula Tahiti.

1866 - Parlamentul României a adoptat prima constituție a țării.

1886 - S-a născut politicianul și diplomatul francez Robert Schuman, unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene (d. 1963).

1900 - S-a născut aviatorul și scriitorul francez Antoine de Saint-Exupéry, autorul romanului „Micul prinț” (d. 1944).

1995 - Nava spațială americană Atlantis s-a unit cu stația spațială rusească Mir, formând cel mai mare satelit artificial care a orbitat până atunci în jurul Pământului.

Foto: Nasa

2003 - A murit actrița americană Katharine Hepburn (n. 1907).