Toma Cantacuzino, marele spătar al lui Constantin Brâncoveanu care a ajuns general în cavaleria imperială rusă

Toma Cantacuzino, marele spătar al lui Constantin Brâncoveanu care a ajuns general în cavaleria imperială rusă

Toma Cantacuzino era fiul lui Matei aga Cantacuzino și a Bălașei Drugănescu, nepotul Elinei, fiica lui Radu Șerban, căsătorită cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, precum și strănepot al Domnului Radu Șerban. În acest fel era văr drept după tată cu Constantin Brâncoveanu (1654-1714), în domnia căruia (1688-1714) face o frumoasă carieră dregătorească, de la logofăt al doilea (1693) la mare postelnic (1704-1706) și mare spătar (1706-1711), având sub comanda sa întreaga cavalerie ușoară a domnitorului valah și îndeplinește solii la Poartă (1704) și la Brașov (1709).

Abonează-te la newsletter!
Introdu mai jos adresa ta de e-mail și apasă butonul "Trimite"

Historia, nr. 221, Iunie 2020

Historia, nr. 221, Iunie 2020

Era 26 iunie 1940, ora 10 seara. România primea nota ultimativă de la Moscova: cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. În următoarele 24 de ore Regele Carol al II-lea avea să convoace de două ori Consiliul de Coroană. Oamenii de vază ai țării s-au împărțit în două tabere: pro și contra cedare. În 24 de ore, România, cea Mare, cea Întregită, cea de 1 Decembrie 1918 înceta să existe. Vestea a căzut ca un trăznet de-o parte și de alta a Prutului. Dacă bucureștenii se așezau în genunchi, pe stradă, la aflarea veștii și își înălțau ruga către cer, basarabenii știau că vin rușii, iar asta însemna pentru mulți sfârșitul. La 80 de ani de la cedarea Basarabiei, vă invităm în culisele Consiliului de Coroană, dar și printre amintirile primelor zile de înstrăinare ale basarabenilor. Printre istorii, povești și amintiri, aducem în prim-plan următoarele personaje: Mihai Viteazul, Baruțu Arghezi, Adolf Hitler, Valter Mărăcineanu, Frida Kahlo și dinastia Grimaldi. Ce au ele în comun? Numărul de iunie al revistei Historia.  Citiți numărul în format digital aici:  Cumpără Acum

Historia Special, nr. 31, Iunie 2020
Historia Special, nr. 31, Iunie 2020

Primul Război Mondial se sfârșise – doar bătălia de pe front, căci cea diplomatică abia începea, odată cu Conferința de Pace de la Paris din ianuarie 1919. Abia un an și jumătate mai târziu, pe 4 iunie 1920 marile puteri implicate în război semnau documentul prin care recunoșteau la nivel internațional unirea României cu Transilvania, respectiv noile granițe ale regatului. „Ardealul nu e numai inima României politice; priviți harta, Ardealul e inima României geografice!”, spunea Nicolae Titulescu. Fără semnarea Tratatului de la Trianon, sacrificiul românilor ce au murit în timpul Marelui Război ar fi fost în zadar.A fost un parcurs anevoios, care a necesitat iscusința unei delegații de politicieni și experți (de la geografi până la etnologi) – ședințe după ședințe, cu discursuri, documente, argumente; cu frustrări, dar și cu speranță. Iar peste toate acestea, Europa, dar mai ales România trebuia să facă fața noului dușman de la Est: bolșevismul. Despre tot acest parcurs, despre cele mai de seamă personalități care luptat pentru România Mare la masa tratativelor citiți în Historia Special, ediție aniversară de centenar.  Citiți revista în format digital:  Cumpără Acum