Grigore cel Mare, un episcop în fața Apocalipsei

Grigore cel Mare, un episcop în fața Apocalipsei

În toamna anului 589, Roma se afla într-una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale. Trecuseră 170 de ani de la prima năvălire a goților lui Alaric și suferise alte cuceriri dureroase care îi redimensionaseră drastic importanța. Orașul era înconjurat de inamici (barbarii germanici numiți longobarzi – nume ce poate fi tradus prin „bărbi lungi” sau „topoare lungi”) și lovit de molima provocată de cadavrele aduse în oraș de apele Tibrului ce inundau cartierele joase.

Abonează-te la newsletter!
Introdu mai jos adresa ta de e-mail și apasă butonul "Trimite"

Historia, nr. 203, Decembrie 2018

Historia, nr. 203, Decembrie 2018

Numărul de decembrie al revistei Historia aduce în prim-plan luptele românilor de pe frontul din Caucaz din cel de-al Doilea Război Mondial. Veteranii își amintesc cu groază de marșurile prin Caucazul lovit de iarnă. Locotenent-colonel (r) Ion Armancea, pe front sublocotenent, comandant de pluton în Batalionul 94 independent-Centrul de Instrucţie „Sărata Basarabia” istorisește în volumul De la Stalingrad la Bătălia Moldovei „După două etape de marș, a început o iarnă grozavă, cu zăpadă multă, vântul bătea cu tărie și viscolea. Fiecare pluton mergea după câte o căruţă cu coviltir, unde aveam muniţiile. Venea câte o rafală mare de zăpadă, viscolită, care ne întroinea căruţele, fiind nevoiţi să punem umărul să le scoatem, altfel acolo rămâneam. Satele erau rare, la distanţe mari unul de altul. În casele în care intram simţind atunci o mare bucurie, ne încălzeam și în grabă mâncam din hrana ce o aveam cu noi, apoi iar la drum. Așa am mărșăluit aproape o săptămână. Apropiindu-ne de front, marșurile le executam numai noaptea. Era tare frig, iar noi obosiţi, mergeam dormind în picioare, mâncam câte o felie de pâine de război, mai fumam câte o ţigară, pe care o ţineam ascunsă în palmă, să nu ne descopere inamicul, în special avioanele lui care zburau toată noaptea deasupra șoselelor luminând cu rachete parașută”Cumpara Historia in forma digital Cumpără Acum

Historia Special, nr. 25, Decembrie 2018
Historia Special, nr. 25, Decembrie 2018

Drumul spre realizarea Marii Uniri era acum deschis, iar Marea Adunare de la Alba Iulia va consfinţi cea mai minunată pagină a istoriei românești. „Măreţia ei stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâșnit cu putere din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit”, concluziona, atât de frumos, istoricul Florin Constantiniu. Cum s-a făcut Unirea, drumul de la agonie la extaz, veţi descoperi în paginile următoare.Citeste revista in format digital Cumpără Acum

""