Tributul scriitorilor în Marele Război: Ion Grămadă, eroul Bucovinei

Tributul scriitorilor în Marele Război: Ion Grămadă, eroul Bucovinei

Sublocotenentul Ion Grămadă, supranumit „eroul Bucovinei”, era un fiu de țăran, căruia i-a plăcut cartea și a devenit licențiat în istorie și geografie la Universitatea din Cernăuți. Discipol al lui Nicolae Iorga, care îl recomandă pentru un stagiu la Viena, unde se apropie de „România Jună”, vestita societate a românilor din capitala Imperiului (sub auspiciile căreia Eminescu publica „Luceafărul”), scriind o interesantă monografie despre această societate; tot aici își redescoperă pasiunea pentru Eminescu, subiectul său de doctorat („Contribuții la studiul vieții și operei sale”, susținută la Heidelberg, în 1914). Trece în Regat în august 1914, unde va fi profesor de germană, iar în momentul intrării României în război se înrolează voluntar.

Abonează-te la newsletter!
Introdu mai jos adresa ta de e-mail și apasă butonul "Trimite"

HISTORIA, Nr. 188, Septembrie 2017

HISTORIA, Nr. 188, Septembrie 2017

Coincidenţa Istoriei face că în momentele în care se va marca un secol de la sfârșitul Primului Război Mondial să se pună în aplicare și procesul de reformare  sau de refondare a Uniunii Europene.  Din păcate, Marele Război nu a fost și ultimul, dar tratatele de pace care i-au urmat  au desenat Europa naţiunilor de astăzi. Principiile declaraţiei președintelui Wilson au prins realitate politică și naţiunile vechi ale continentului împreună cu cele fondate sau  refondate prin tratatele de pace de acum o sută de ani sunt chemate din nou să decidă  soarta Europei. Va urma o perioadă complicată. Nucleul dur european simbolizat de Franţa și de Germania, tandemul lider al Europei după plecarea Marii Britanii, își dorește o Uniune  Europeană mai integrată, mai puternică, mai aproape de un stat federal. Moneda unică  europeană, bugetul zonei euro, apărarea  comună sunt pilonii noii construcţii.

Historia Special, nr. 19, Iunie 2017
Historia Special, nr. 19, Iunie 2017

În vara anului 1917, la Mărăști, pentru prima oară după 11 luni de la intrarea României în război, soldaţii Armatei 2 conduse de generalul Averescu au văzut cum inamicul fuge speriat din faţa lor. A fost, așa cum avea să consemneze Alexandru Averescu, „prima victorie adevărată din istoria Armatei Române moderne”. Şi dacă bătălia de la Mărăști a fost prima victorie adevărată, bătălia de la Mărășești a fost cea mai importantă „victorie defensivă” dată de Armata Română în Primul Război Mondial. A fost „micul nostru Verdun” și a devenit rapid un simbol al curajului și al sacrificiului soldatului român. Faptele de vitejie în luptele corp la corp date de soldaţii români și în timpul bătăliei de la Oituz aveau să spele definitiv rușinea înfrângerilor din 1916. Cât de importante au fost aceste bătălii în desfășurarea războiului, dar și după?