Regele Ferdinand I

Regele Ferdinand I "Loialul"

I-a fost dat celui de-al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (1835-1905), Ferdinand-Victor-Albert-Meinard, să împlinească visul de unitate al românilor, transpunând în realitate profetica alternativă a lui Nicolae Filipescu din 1915: „mărirea ce ţi-o urăm, Sire, este să te încoronezi în Alba Iulia sau să mori pe Câmpia de la Turda”.

Abonează-te la newsletter!
Introdu mai jos adresa ta de e-mail și apasă butonul "Trimite"

HISTORIA, Nr. 187, August 2017

HISTORIA, Nr. 187, August 2017

Până duminică, 6 august, se putea trăi liniștit cu convingerea că Centenarului Primului Război Mondial și al Unirii nu i se va da nicio importanță, rămânând să fie remarcat doar de câteva publicații care nu au altceva mai bun de făcut decât să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat acum o sută de ani. Momentul începerii bătăliei de la Mărășești a fost rememorat însă la mausoleul de pe locul luptelor de toți oficialii de la București și de la nivel local, în frunte cu președintele țării. Este un început. Bine că evenimentul a fost pus pe agenda oficială a statului român, când toată lumea credea că preocupări mult mai importante ne țin departe de organizarea unor asemenea rememorări. Dar nu este suficient. A avea câteva discursuri, chiar de la cel mai înalt nivel, urmate de câte un concert câmpenesc, nu înseamnă că ne-am achitat de o îndatorire sâcâitoare și că o putem trece la categoria „discutate și uitate”, după cum se exprima premierul cu ceva timp în urmă, legat de alte probleme de maximă urgență. Rostul marcării Centenarului ține de simbolistica statului român, de mesajele pe care le vrem transmise în interiorul și în exteriorul țării.

Historia Special, nr. 19, Iunie 2017
Historia Special, nr. 19, Iunie 2017

În vara anului 1917, la Mărăști, pentru prima oară după 11 luni de la intrarea României în război, soldaţii Armatei 2 conduse de generalul Averescu au văzut cum inamicul fuge speriat din faţa lor. A fost, așa cum avea să consemneze Alexandru Averescu, „prima victorie adevărată din istoria Armatei Române moderne”. Şi dacă bătălia de la Mărăști a fost prima victorie adevărată, bătălia de la Mărășești a fost cea mai importantă „victorie defensivă” dată de Armata Română în Primul Război Mondial. A fost „micul nostru Verdun” și a devenit rapid un simbol al curajului și al sacrificiului soldatului român. Faptele de vitejie în luptele corp la corp date de soldaţii români și în timpul bătăliei de la Oituz aveau să spele definitiv rușinea înfrângerilor din 1916. Cât de importante au fost aceste bătălii în desfășurarea războiului, dar și după?