Portrete în paralel: Carol I – Ferdinand

Portrete în paralel: Carol I – Ferdinand

Ca urmare a încetării din viață a lui Carol I, la 28 septembrie / 11 octombrie 1914, principele moștenitor Ferdinand a depus jurământul în fața parlamentului, devenind regele României. În cuvântul său, noul suveran a adus elogii înaintașului său și a promis să-i urmeze pilda, fiind hotărât să muncească fără preget „ca bun român și rege”. Participant la această ședință, I.G. Duca avea să scrie: „Când a vorbit regele și a spus că va fi un bun român, a fost în sală un adevărat delir. Cuvântul era unul fericit, ridica piatra ce apăsa toate conștiințele, asta voia să audă țara și asta aștepta ea de la noul ei suveran”. Discursul fusese redactat de Ferdinand în ajun, împreună cu Ion I.C. Brătianu, Barbu Știrbey și Victor Antonescu. Cuvintele „bun român” fuseseră introduse la sugestia lui Victor Antonescu, ele devenind cheia întregului discurs.

Abonează-te la newsletter!
Introdu mai jos adresa ta de e-mail și apasă butonul "Trimite"

HISTORIA, Nr. 198, Iulie 2018

HISTORIA, Nr. 198, Iulie 2018

Unii merg la Genova ca să viziteze Casa lui Columb. Alţii ca să rătăcească pe străduţele strâmte, mărginite de ziduri afumate de vreme, ale Oraşului Vechi. Eu am fost ca să văd Palazzo Giustiniani, pe urmele unui genovez egal ca importanţă în Istorie cu Cristofor Columb: Giovanni Giustiniani Longo. Condotierul datorită căruia Constantinopolul a rezistat unui Asediu de 52 de zile din partea lui Mohamed al II-lea, zis şi Cuceritorul. Dar şi omul care, prin plecarea de pe Zid, în urma unei răni, în dimineaţa lui 29 mai 1453, a rămas în Istorie drept cel care a dus la Căderea Constantinopolului.

Historia Special, nr. 23, Iunie 2018
Historia Special, nr. 23, Iunie 2018

În anul în care comemorăm opt decenii de la dispariţia Reginei Maria, dar mai cu seamă în anul în care se împlineşte un secol de la facerea României Mari, ne oprim, cu numeroase detalii, asupra activităţii suveranei în timpul Primului Război Mondial. Ani de eforturi febrile, neobosite, care i-au creat aura unui personaj providenţial. Regina a fost sufletul activităţii de salvare – „Vreau să ajut şi să salvez cât voi putea”, al rezistenţei, al luptei până la capăt, personificarea încrederii absolute. „Ministrul încrederii naţionale”, a numit-o generalul Radu R. Rosetti.

""