Autor 13753 vizualizări


1723 - A murit scriitorul, filosoful și omul de știință umanist Dimitrie Cantemir, fost voievod al Moldovei (n. 1673).

1745 - Marele Duce Petru Fedorovici, viitorul Țar Petru al III-lea, s-a căsătorit cu prințesa germană Sophie Friederike Auguste von Anhalt-Zerbst-Dornenburg, mai târziu mai bine cunoscută sub numele de Ecaterina cea Mare.

1772 - Regele Gustav al III-lea a impus o nouă constituție a Suediei, prin care a instaurat un scurt regim absolutist.

1897 - Chimistul german Felix Hoffmann a sintetizat heroina, prin metoda folosită de chimistul englez C.R. Wright în 1874. Până în 1910, această substanță a fost etichetată ca fiind un derivat substituit al morfinei, fiind utilizată ca medicament, inclusiv pentru tratarea tusei iritative la copii.

1911 - Pictura Mona Lisa de Leonardo da Vinci a fost furată din Muzeul Luvru din Paris.

1925 - S-a născut actorul de teatru și film Toma Caragiu (d. 1977).


1927 - S-a născut actorul de teatru și film Jean Constantin (d. 2010).

1945 - Regele Mihai I a somat guvernul dr. Petru Groza să demisioneze. În urma refuzului primit, Regele Mihai a declanșat Greva regală.

1959 - Hawaii, a devenit cel de-al 50-lea stat al Statelor Unite ale Americii.

1961 - Celebrul tablou al lui Goya, „Ducele de Wellington”, a fost furat de la Galeria Națională din Londra. Tabloul a fost recuperat în 1965.


1965 - A fost proclamată Republica Socialistă România, în urma adoptării unei noi constituții.

1968 - În fața unei mulțimi uriașe adunate în Piaţa Palatului Republicii din București, Nicolae Ceaușescu a condamnat invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia.

Condamnarea invaziei Cehoslovaciei l-a transformat pe Ceauşescu într-un erou. Pentru prima dată în istoria Tratatului de la Varşovia, un fapt dictat de Moscova crea opoziţie deschisă din partea altui stat membru al alianţei.

Moment deosebit a fost vizita delegaţiei române de partid şi de stat la Praga pentru semnarea tratatuui de prietenie şi asitenţă mutuală cu Cehoslovacia (15-17 august 1968).

Ceauşescu la Praga

Dubcek i-a informat, cu optism, pe liderii români despre bunul mers al reformelor şi sfârşitul diseniunilor cu „cei cinci”(Leonid Brejnev, Wladyslaw Gomulka, Todor Jivkov, Janos Kadar şi Walter Ulbricht). La Praga, Ceauşescu, Maurer şi Mănescu au fost protagoniştii unei conferinţe de presă Ziariştii l-au întrebat pe Ceauşescu în ce situaţii pot interveni trupele Tratatului de la Varşovia într-o ţară din alinaţă. Exclusiv în cazul atacului unei ţări imperialiste, a fost răspunsul. Va reînvia Mica Antantă? România nu doreşte să-şi limiteze relaţiile doar la câteva dintre statele socialist europeane, a zis Ceauşescu.

În secret însă, l-a înştiinţat, pe Dubcek despre planurile invaziei. „Să vină că-i primim cu flori!”, i-ar fi răspuns Dubcek, după mărturia lui Ion Stănescu (Lavinia Betea (coord), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu, 21 august 1968 – Apoteoza lui Ceauşescu, Polirom, 2009). Faptul se petrecea cu o zi înaintea stabilirii datei invaziei de către „cei cinci”.

Invadarea Cehoslovaciei

În zorii zilei de 21 august, o jumătate de milion de soldaţi sovietici, bulgari, polonezi, est-germani şi maghiari trecuseră graniţele aeriene şi terestre ale ţării. 29 divizii, 7 500 tancuri şi 1000 avioane-o forţă echivalentă celei americane din Vietnam. Surpriza a fost deplină pentru liderii şi populaţia Cehoslovaciei. 

Ceauşescu a fost informat, official, puţin după miezul nopţii dintre 20 şi 21 august 1968. Un „lucrător” de la Ambasada sovietică venise cu scrisoarea de înştiinţare la sediul CC al PCR. Scrisoarea i-a fost adusă la reşedinţă de Ion Stănescu, preşedintele Consiliului Securităţii Statului. Aproape simultan a venit vestea şi prin canalele speciale pregătite de români. Unul dintre ziariştii trimişi la Praga a transmis prin telex ştirea ce-a fost predată imediat lui Paul Niculescu-Mizil. Odată cu Ceauşescu, prin înştiinţări sovietice, au fost informate şi centrele de putere din Londra, Paris şi Washington.

„Ne dăm seama că propaganda burgheză, acum, declanşează o campanie antisocialistă dezlănţuită, va ţipa despre „amestec“ în treburile interne ale Cehoslovaciei, i s-a transmis lui Ceauşescu prin scrisoarea sovietică. Probabil, vor apărea greutăţi temporare şi pentru partidele frăţeşti. Însă, pierderea pentru cauza socialismului, pentru mişcarea comunistă mondială, ar fi fost incomparabil mai mare dacă în Cehoslovacia ar fi învins contrarevoluţia. Acordând tovarăşilor cehoslovaci ajutor frăţesc, ţările noastre îşi îndeplinesc datoria lor internaţionalistă faţă de poporul cehoslovac, faţă de mişcarea comunistă muncitorească internaţională şi de eliberare naţională. Iar această datorie este pentru noi mai presus de toate.”

Formalităţi statutare

Ceauşescu a convocat urgent membrii Comitetului Executiv al CC al PCR. Apoi întreg Comitetul Central. Poziţia de condamnare a invaziei a fost unanim aprobată. Comunicatul transmis la radio prin care România condamnă agresiunea împotriva Cehoslovaciei i-a umplut pe români de mândria demnităţii conducerii lor.

După aceste formalităţi statutare, în numele conducerii partidului, Ceauşescu s-a adresat mulţimii, la mitingul popular din amiaza lui 21 august. Pentru prima şi ultima dată din istoria regimului comunist, n-a fost necesară mobilizarea participanţilor. În faţa sediului CC s-a adunat o nemaivăzută mulţime de circa o sută de mii de oameni.

Cel mai bun discurs

“Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia constituie o mare greşeală şi o ameninţare pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume şi este o zi a ruşinii pentru mişcarea internaţională, li s-a adresat, cu fermitate, Ceauşescu. Nu există nici o justificare şi nu există nici un motiv care să facă admisibilă, fie şi numai pentru o clipă, ideea unei intervenţii în treburile interne ale unui stat socialist frăţesc (…) Nici un străin nu are dreptul de-a spune ce formă trebuie să capete construirea socialismului”.

Din balconul sediului CC al partidului, cu toţi demnitarii gardându-l în fundal, discursul nescris al lui Ceauşescu părea generat de vibraţiile mulţimii. Oratorul şi cetăţenii se conectaseră deplin la intensitatea evenimentului. A fost primul şi cel din urmă moment de felul acesta din istoria regimului comunist.

Rupt demult de popor, Ceauşescu intenţionase să-l retrăiască în decembrie 1989. Intenţie fatală însă!

În 21 august 1968, poziţia lui Ceauşescu era o ştire de senzaţie în presa mondială. Pentru prima dată în istoria lagărului comunist, un fapt dictat de Moscova crea opoziţie deschisă din partea altui stat membru al Tratatului de la Varşovia. Ceauşescu e un erou în presa occidentală şi în mediile politice din celălalt front al "războiului rece". În 22 august, convocată în sesiunea extraodinară, Marea Adunare Naţională a adoptat «Declaraţia cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României». Documentul a fost transmis la ONU, tuturor parlamentelor şi guvernelor din toate ţările cu care România avea relaţii diplomatice.