Povești cu și despre maestrul Jean Constantin

Autor 48186 vizualizări


Jean Constantin s-a născut la 21 august 1928 la Techirghiol, în judeţul Constanţa. În ciuda faptului că nu avea studii de specialitate, Jean Constantin a devenit un adevărat simbol al teatrului românesc.

Maestrului îi plăcea de mic să spună poezii, iar parinţii îl încurajau, mama lui avea voce, iar tatăl lui era comic. În anii tinereţii, a lucrat ca muncitor normator în portul Constanţa, unde împreună cu o parte dintre colegi a înfiinţat o brigadă artistică.

 În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa. 

 Actorul a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi "Baronul Ecluzei" (1960), "Răzbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vară" (1968), "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), devenind celebru în anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie. 

Unul din cele mai iubite roluri a fost Ismail, din serialul „Toate pânzele sus!“”. Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“. 


Povești din tipul seriei B.D.

Seria  „Brigada Diverse“, regizată de Mircea Drăgan, a reunit o distribuţie excepţională într-un inspirat amestec de comedie şi film poliţist. Între aceștia a fost și maestru Jean Constantin. Sunt multe povești din timpul filmărilor, unele care il au în prim plan chiar pe Jean Constantin.

Chiar dacă îi încuraja pe actori să improvizeze, iar atmosfera de pe platouri nu era una rigidă, Mircea Drăgan ţinea însă foarte mult la disciplină. Jean Constantin povestea într-un interviu un episod elocvent: „Am să vă povestesc o păţanie de-a mea, la o filmare cu «B.D.». La stadionul «Dinamo», lipsisem câteva minute, să mănânc un sandviş. Când m-am întors, Mircea Drăgan, cunoscut pentru exigenţa lui, m-a întrebat cât m-a costat sandvişul. «Trei lei», i-am răspuns. «Nu-i adevărat, te-a costat 503 lei» , mi-a replicat. «Cum aşa, nu ştiu eu cât am dat pe el?» Abia atunci mi-a explicat Drăgan: «Îmi pare rău, îmi eşti simpatic, dar n-am ce face. Ai plecat de la filmare, asta te costă 500 de lei» Acum să nu mă înţelegeţi greşit, v-am povestit întâmplarea care a fost singura de acest fel“.

„Paştele mamii lui de ţigan! Precis a furat ceva din tren!“ 

Operatorul celor trei pelicule a fost Nicolae Mărgineanu, viitorul regizor, care a mai colaborat ulterior cu Mircea Drăgan şi la alte filme. Acesta şi-a amintit, la rândul său, câteva episoade amuzante din perioada turnării trilogiei. „Scenele de detenţie s-au filmat la Văcăreşti. La un moment dat, în frizeria închisorii, Jean Constantin şi Puiu Călinescu stăteau pe scaune, îmbrăcaţi în zeghe. Fără să-şi dea seama nimeni din echipă, a apărut acolo chiar frizerul puşcăriei, un individ uriaş, care l-a apucat brutal de păr pe Jean şi a vrut să-l radă corespunzător, crezând că e chiar un deţinut adevărat.

Jean făcea naveta de la Constanţa şi se întâmpla să mai şi întârzie uneori. Ţin minte că la un moment dat Toma Caragiu a spus, cu mimica lui inimitabilă: «Paştele mamii lui de ţigan! Ăsta precis a furat ceva din tren şi l-au prins! De-asta nu mai vine!»“.


Adio Maestre

Pe 26 mai 2010, maestrul Jean Constantin i-a făcut pe români pentru prima dată să plângă. Până atunci le înveselise vieţa. A murit în locuinţa sa din Constanţa, la vârsta de 82 de ani. „M-a invitat aia cu coasa, dar mai stau puţin”, glumea el deseori. 

Trupul neînsufleţit al marelui actor a fost găsit de Ionuţ Galani, interpretul de muzică grecească. A bătut la uşă, dar nu i-a răspuns nimeni, pentru prima dată. Atunci, a sunat-o pe soţia lui Jean Constantin, care era la Bucureşti. Cu permisiunea ei a intrat în casă şi l-a găsit pe marele actor mort, pe canapéa.  

Ionuţ Galani îl cunoaşte pe Jean de când era copil. „Prin anii '80, şi-a rupt mâna la un moment dat într-un accident şi a avut nevoie de recuperare medicală. Aşa a ajuns la Spitalul de Ortopedie din Eforie, unde tatăl meu, Dumitru, era profesor de recuperare medicală. Între ei s-a legat o strânsă prietenie, care a durat până la moartea lui Jean. Aşa l-am cunoscut şi eu. La scurt timp am devenit prieteni de nedespărţit“, îşi aminteşte cântăreţul de muzică grecească. 

Galani spune că spune că a fost o onoare pentru el să trăiască atât de mult timp în preajma actorului constănţean. „Nea Jean era un om foarte bun, foarte sufletist. Ţin minte că atunci când a murit Dan Spătaru, m-a întrebat: «La mine o să vină atâta lume?», iar eu i-am răspuns că o să vină «Toată Constanţa»“.

""