Autor 7400 vizualizări


În anul 1891, în Hawaii a fost încoronată prima dar și ultima regină care și-a exercitat funcția de facto. În timpul scurtei, dar furtunoasei domnii a lui Liliuokalani, interesele americane au copleșit mica națiune insulară. Ea însăși a luptat până în ultimul moment pentru independența regatului.

În iunie 1887 Londra întreagă sărbătorea împlinirea a 50 de ani de domnie a reginei Victoria. Pentru prințesa Liliuokalani și sora ei, regina Kapiolani din Hawaii, călătoria a durat câteva săptămâni. Printesa a impresionat cu engleza impecabilă, iar regina Victoria imediat a îndrăgit-o. Călătoria planificată în jurul Europei nici că putea să înceapa mai bine. Dar în curând este nevoită să se reîntoarcă acasă, în Hawaii, unde propriul său statut regal atârna de o sfoară.

Liliuokalani s-a născut în 1838 cu numele de Lydia Kamakea și era descendenta unei familii nobile din insula Kaua’i. Până la finele secolului al XVIII-lea, diversele insule ale arhipelagului Hawaian au fost conduse de căpetenii care uneori se implicau în conflicte violente. Exploratorul James Cook și expediția sa și-au făcut apariția în Hawaii în anul 1778, într-un moment în care căpetenia Kamehameha a început să uzurpe regiuni vaste în detrimentul rivalilor săi. În 1810 a unificat insulele hawaiene sub forma unui regat, stabilind o monarhie ereditară.

Dar descoperirea lui Cook din anii ’70 ai secolului al XVIII-lea a mărit interesul extern față de regiune. În secolul următor comunitatea hawaiană s-a schimbat rapid. Negustorii americani și europeni erau atrași de Hawaii pentru a înfiinta plantații în vederea obținerii unor mărfuri profitabile pentru export, precum zahărul și ananasul. O elită comercială străină începea să se infiltreze din ce în ce mai tare.

La vârsta de 4 ani, Lydia Kamakea a fost înscrisă la internatul din Honolulu. Scopul acestei școli era acela de a-i educa pe viitorii lideri din Hawaii în spirit creștin. Lydia a învățat repede limba engleză și era interesată și de religie sau muzică. De mică a fost un susținător aprig al principiilor non-violenței. În timpul școlii l-a cunoscut pe viitorul său soț, pe John Owen Dominis, fiul unui căpitan american. Perechea s-a căsătorit în 1862 dar mariajul nu a fost unul fericit. Relația cu soacra era una complicată, iar soțul Lydiei o însela constant. Deși infidelitățile deveniseră publice, Lydia a acceptat comportamentul soțului său.

Prin 1870, Hawaii avea nu mai puțin de trei monarhi fără urmași. Primul, Kamehameha al V-lea, a murit în decembrie 1872 și împreună cu el a pierit și linia domnitoare. Parlamentul a organizat alegeri pentru încoronarea unui succesor. Fratele Lydiei, David Kalakaua, a fost unul dintre participanți. Acesta fusese foarte activ în cadrul organizației ‘Hawaii pentru Hawaieni’, care își propunea să limiteze influențele străine în insule.

Dar din păcate David a fost învins de un rival, Lunalilo, rudă îndepărtată a regelui de dinainte. Bolnăviciosul Lunalilo moare în 1874, de asemenea fără urmași. Acum iar îi revenea parlamentului sarcina de a face o alegere, iar câștigătorul este chiar perdantul de data trecută, David Kalakaua.

Noul rege considera că puterea sa este absolută și prin urmare decide să dizolve parlamentul. De asemenea a contribuit la reabilitarea palatului Iolani, costurile ridicându-se undeva la peste 30.000 de dolari, o sumă deloc de neglijat în acea vreme. Nemulțumirile față de casa regală creșteau în rândul elitei străine. În căutarea susținătorilor, monarhul devine primul din țara sa care întreprinde un turneu în jurul lumii. Kalakaua vizitează Statele Unite, japonie și Italia, având mare nevoie de aliați.

Lydia a devenit și ea grație încoronării fratelui său, printesă, iar în 1877 a fost înnobilată ca atare, primind numele de Liliuokalani. A fost trimisă in afară pentru a reprezenta Hawaii, dar în același timp se ocupa de oaspeții de acasă, ca de pildă pe mult aclamatul autor al romanului “Comoara din Insulă”, R. L. Stevenson, care era pe drumul către insula Samoa din Pacific, unde avea să rămână din motive de sănătate.

În ciuda statutului ei regal, problemele au început să se adune. Ca și fratele ei, nici ea nu a putut să aibă copii. Din aventurile soțului ei însă a rezultat un copil în 1883. Mama sa era una dintre servitoarele printesei și inițial a vrut să-l adopte și să-l facă moștenitor. Dar din pricina statutului său de succesoare, în ultima clipă a fost nevoită să renunte la această opțiune din rațiuni juridice.

În timpul vizitei sale dela Londra din 1887, prințesa a primit niște vești îngrijorătoare de acasă. Regele semnase o constituție care îi conferea puteri nelimitate. În plus, datoriile externe ale țarii crescuseră foarte mult, ceea ce mărea influența oamenilor de afaceri americani. Posibilitatea unei uniuni cu Statele Unite devenea din ce în ce mai atractivă.

Liliuokalani a fost șocată de veste și a plecat degrabă din Europa. Ultimul an de domnie a lui Kalakaua a fost presărat de eșecuri, culminând cu boala sa din 1891 și moartea în timpul tratamentului din State. Printesa a devenit prima regină de facto, care guverna realmente, și nu avea de gând să cedeze fără luptă.

Regina a refuzat să pună în aplicare deciziile pe care a trebuit să le adopte fratele său. Acestea nu numai că îi limitau puterea, dar în același timp lărgeau dreptul de vot pentru rezidenții din afara insulelor. În 1893 a propus așadar o nouă constituție care avea să abolească dreptul de vot pentru străini și să mărească autoritatea regală. Ca monarh, Liliuokani era sigură că are sprijinul din partea populatiei.

Pe 14 ianuarie, regina a pășit în parlament purtând o coroană cu diamante, hotărâtă să-si duca planul la bun sfârșit. De îndată a fost întâmpinată de o rezistență acerbă din partea membrilor, mulți fiind rezidenți străini. În afara parlamentului s-au adunat mase de oameni, susținătorii reginei, dar aceasta le-a cerut să se întoarcă la casele lor.

Refuzul lui Liliuokalani de a recurge la violențe a oferit ocazia inamicului de a se mobiliza. Sub pretextul că Hawaii ar fi suferit de o criză politică internă și că un număr important de vieți și afaceri americane ar fi în pericol, un anume grup de imigranti a reușit să atraga sprijin militar din partea unei nave de război americane din Honolulu.

Pe 17 ianuarie, parlamentul, susținut de marina americană, declară abolirea monarhiei. Regina a fost pusă sub arest la domiciliu în Iolani, palatul construit de fratele ei. A fost acuzată de înaltă trădare și forțată să abdice.

Liliuokalani i-a scris apoi președintelui american Grover Cleveland că este necesar să ia atitudine pentru a restabili ordinea. Acesta a inițiat într-adevăr un studiu care a arătat că monarhia hawaiană a fost răsturnată de o lovitură de stat susținută de diplomații SUA și de ofițeri militari. Când guvernul lui Cleveland a ezitat sa anexeze arhipelagul, americanii de acolo au proclamat republica independetă, avându-l ca președinte pe avocatul Sanford Dole.

În timpul războiului americano-hispanic din 1898, SUA au cucerit Filipinele, iar Hawaii a dobândit o importantă poziție strategică. În același an, noul președinte William McKinley a semnat actul anexării. Sanford Dole a devenit guvernatorul insulei. Liliuokalani a continuat să lupte pentru dreptul său la tron și pentru independența țării sale.

În 1900, când Hawaii a fost recunoscută formal ca parte din teritoriul SUA, mulțimi imense au ieșit pe străzi pentru a o încuraja. Au continuat să o numească regină deși își pierduse și puterea și titlurile. În 1917 aceasta a sfârșit în vechiul său regat, care 42 de ani mai târziu avea să devină cel de-al 50-lea stat american. 

sursa:ALLT OM HISTORIA