Autor 25089 vizualizări


1610 - Regele Henric al IV-lea al Franței a fost înjunghiat mortal de un fanatic catolic, Francois Ravaillac, și a fost succedat la tron de fiul său, Ludovic al XIII-lea. Văduva sa, Maria de Medici, a servit ca regent pentru fiul lor de nouă ani, până în 1617.

1643 - În vârstă de numai 4 ani, Ludovic al XIV-lea a devenit rege al Franţei. Supranumit „Regele Soare”, el îşi asumă conducerea statului după decesul Cardinalului Mazarin.

Ludovic al XIV-lea (1638-1715), regele care, pare-se, nu a spus niciodată „Statul sunt eu”, dar care s-a comportat ca atare, este cu siguranță personalitatea istorică cea mai adulată de francezi. Din șirul de 18 regi care au purtat acest nume, o adevărată inflație (?!), el a rămas drept „Cel Mare”. Dacă tatăl său, Ludovic al XIII-lea, a bătut o monedă de aur ce-i purta numele și care a circulat până și în Țările Române – adus fie de negustori, fie chiar de diplomatul român Nicolae Milescu Spătaru în timpul vizitei sale în Franța (un ludovic, doi ludovici), definiția și întruchiparea monarhiei de drept divin a fost însuși Regele-Soare.

Dar, în același timp, Ludovic al XIV-lea a fost și cel care a creat instituția statului central francez. A devenit rege la o vârstă fragedă (5 ani), dar mai ales a avut curajul nesăbuit ca la 22 de ani – în 1661, după moartea cardinalului Mazarin – să devină un reper în istoria Franței și a lumii:„Mie, domnule arhiepiscop, mie îmi voi da raportul”.

„Ludovic al XIV-lea a fost un zeu pentru omenire...”

Educația formală a moștenitorului tronului a fost specifică membrilor claselor aristocratice din acea perioadă, timp de 17 ani, între 1643 și 1661. Dacă se pare că nu excela în matematică și geografie, vorbea bine în schimb limbile spaniolă și italiană, cunoscând și subtilitățiile limbii sale materne. Prefigura, oare, omul european din prezent? A fost învățat să călărească, să tragă cu armele de foc şi să danseze. De la mama sa a primit educația religioasă în spirit catolic, dar nu avea o cunoaștere temeinică și profundă a problemelor teologice.

De câteva ori în copilărie, Ludovic a fost la un pas de moarte, într-unul dintre cazuri fiindu-i administrate ultimele ritualuri catolice înainte de a-i fi confirmat decesul. Omul medieval era unul al bunei memorii, pe care o exersa aproape în mod natural. Omul epocii moderne începea să simtă altfel moștenirea culturală primită de la înaintașii săi. Deși conservator din foarte multe puncte de vedere, Regele Soare s-a dovedit inovator în aspectele practice ale politicii sale. 

Ludovic al XIV-lea a fost, de exemplu, propriul său prim-ministru. În conceptul său de „raison d’Etat”, regele este reprezentantul divinității pe pământ. Acesta conducea prin intermediul armatei și al aparatului birocratic, fără să fie nevoit să dea vreun fel de justificare parlamentului, dar nu în sensul întâlnit în zilele noastre. Ludovic al XIV-lea are meritul de a fi pus în mijlocul activității sale politice instituția statului central francez în accepțiunea modernă a termenilor. Alexandre Dumas îl portretiza astfel:

„Ludovic al XIV-lea a fost un zeu pentru omenire, rege pentru Europa, erou pentru Franța, bărbat pentru iubitele sale...”.

Unul dintre efectele politicii absolutiste duse de Ludovic al XIV-lea a fost apariția unei birocrații și a unei administrații unitare, care au încercat să reducă la minim sfera de acțiune și autonomie a organelor locale și dorința lor de a participa la politica centrală. Colectarea taxelor a fost una de-a dreptul eficientă pentru acea epocă, rezultatele ei manifestându-se în toate aspectele vieții publice. Scopul a fost promovarea comerțului și a industriei franceze pentru a reduce importurile.

Întreprinderile naționale au produs în primul rând pentru stat. În această perioadă, Franța a cunoscut nu doar o perioada de maximă creativitate și inventivitate – dar aceste inovații au adus cu ele schimbări sociale și în detaliul stilului de viață urban. Au apărut profesii noi:croitori, chef-i, designeri de interioare, tapițeri, anticari, negustori de diamante și de parfumuri. Primele cafenele de lux datează tot din epoca sa. La fel și gazetele ilustrate de modă. Cumpărăturile au ieșit din salon devenind asemenea unui talcioc.

„Curtea parfumată”, bucătăria franceză şi prima gazetă de modă

Se spune că Ludovic al XIV-lea a făcut doar două băi în întreaga sa viață, și acestea la insistența medicilor. În loc să se spele, prefera să i se șteargă pielea cu o piele îmbibată în alcool, după care era pudrat cu o substanță parfumată. Curtea lui Ludovic purta supranumele de „Curtea parfumată” datorită faptului că, în mentalul epocii, la sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII s-a produs o revoluție olfactivă. Se credea că miresmele trebuie să flateze odoratul, să fie delicate, deoarece ele puteau fi nocive creierului.

Pe la 1700, la Paris existau aproximativ 150 de creatori de mănuși parfumate. Parfumurile din acea perioadă aveau esențe tari pentru a acoperi mirosurile dezagreabile ale lipsei de igienă stricte, regele având chiar o „oliță” regală. Dezvoltarea vieții sociale a dus deci la inventarea unor lucruri ce au lăsat o amprentă asupra stilului de viață cotidian până azi:parfumurile, cum spuneam, oglinzile mari, tehnici de fațetare a diamantelor și tehnici de fermentare a șampaniei, mobilier mai comod, cu perne. 

Gastronomic, Ludovic nu era un as al bunului gust. Șampania era întotdeauna diluată cu apă. Avea o poftă de mâncare pantagruelică, iar bazele bucătăriei franceze clasice sunt încă tributare apetitului acestui rege luminos:prânzul francez este sacru, durează câteva ore, începe cu aperitiv, felul doi, se termină cu brânză de mai multe feluri, prăjituri etc. Una dintre mărturiile epocii spune astfel:„regele mânca patru farfurii cu supe diferite, un fazan întreg, o potârniche, un bol de salată, o porție colosală de berbec, două felii mari de șuncă, o farfurie cu biscuiți, fructe și gemuri”. Ca atare, lipsa danturii și indigestiile și-au făcut prezența timpuriu în viața sa.

 În 1672 a fost lansată prima gazetă de modă, „Le Mercure Gallant”, de către criticul Jean Donneau de Vise. În paginile sale erau analizate vestimentațiile doamnelor din înalta societate, detaliile legate de coafură, evantaie și bijuterii, dar puteau fi găsite și noutățile din domeniul artelor și literaturii. „Le Mercure Gallant” transmitea, de fapt, două mesaje. Primul spunea că trebuie să fii mereu informat cu tot ce se poartă la Curtea regală, pentru a nu ajunge demodat, iar al doilea sublinia că doar în Paris găsești definiția calității, deoarece Franța înseamnă eleganță și bun gust.

S-a schimbat această percepție azi? Deloc. Până și mania purtatului unor încălțări cu tocuri a ajuns până la „regii” zilelor noastre. Nu ştim dacă Nicolas Sarkozy l-a avut în minte pe Regele Soare când s-a hotărât să poarte tocuri, însă Ludovic nu părea a fi complexat de statura sa. Dimpotrivă, a avut capacitatea de a se impune în fața soldaților săi știind foarte bine cum să-i conducă.

1796 - Doctorul englez Edward Jenner a administrat primul vaccin contra variolei.


1804 - Președintele american Thomas Jefferson comandă o expediție la scurt timp după achiziționarea Louisianei în 1803. Începe Expediția lui Lewis și Clark care durează între mai 1804 până în septembrie 1806; prima traversare a continentului nord-american spre Pacific.

1812 - S-a născut scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova (d. 1876).

1939 - Fetița peruană Lina Medina, în vârstă de cinci ani, a devenit cea mai tânără mamă din istorie.

1944 - S-a născut regizorul și producătorul american de film George Lucas, creatorul „Războiului Stelelor”.

1948 - Evreii din Palestina și-au declarat independența formând statul Israel.

1948 - S-a înființat clubul sportiv Dinamo București.

1955 - Se înfiinţează alianţa defensivă a 8 state comuniste, denumită „Pactul de la Varşovia”.

1957 - A murit scriitorul Camil Petrescu, autor al romanelor „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust”, „Turnul de fildeş”, „Jocul ielelor” (n. 1894).

1968 - Începe vizita în România a generalului Charles de Gaulle, președintele Republicii Franceze. Era primul șef de Stat din Occident în vizită oficială în Republica Socialistă România.

1981 - Cosmonautul român Dumitru Prunariu şi-a început zborul în spaţiu la bordul navei Soiuz 40.


Capsula navetei Soiuz, care l-a gazduit pe astronautul român Dumitru Prunariu, este la Muzeul Militar Naţional

1998 - A murit cântăreţul și actorul american Frank Sinatra, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, pentru filmul „On the Waterfront” (n. 1915).


2002 - Preşedinţii Rusiei, Armeniei, Belarusului, Kazahstanului, Kîrgîzstanului şi Tadjikistanului, reuniţi la Moscova, au decis să transforme tratatul de securitate colectivă din care fac parte statele lor într-o "organizaţie internaţională" după modelul NATO.