Calendar 10 februarie: 1947 - Delegația Guvernului României a semnat, la Paris, Tratatul de pace cu Puterile Aliate și Asociate

1388 - Prima mențiune a orașului-cetate Suceava drept capitală a statului Moldova.

1755 - A murit scriitorul și filozoful Montesquieu, una din cele mai complexe şi importante figuri ale iluminismului francez (n. 1689).

1763 - În urma Tratatului de pace de la Paris, Franța a cedat Marii Britanii mai multe teritorii din America de Nord, printre care Canada și teritoriile de la est de fluviul Mississippi.

1819 - Simon Bolivar a fost numit președinte al Venezuelei și comandant suprem al armatei revoluționare.

1837 - A murit scriitorul Aleksandr Puşkin, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne (n. 1799)

1840 - Regina Victoria a Regatului Unit s-a căsătorit cu prințul Albert.

1867 - La Iași, a avut loc premiera piesei „Răzvan vodă”, de B.P. Hașdeu, prima dramă istorică românească importantă.

1890 - S-a născut poetul și prozatorul rus Boris Pasternak, autorul romanului „Doctor Jivago”, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (d. 1960).

1904 - Împăratul Japoniei a declarat, în mod oficial, război Rusiei, condamnând pretențiile rusești asupra Coreei și Manciuriei.

1918 - A murit sultanul otoman Abdul-Hamid al II-lea (n. 1842).

1938 - Regele Carol al II-lea a înlăturat guvernul Goga-Cuza și a instaurat un regim de autoritate personală. În fruntea guvernului a fost numit patriarhul Miron Cristea.

1942 - Primul Disc de Aur a fost decernat americanului Glenn Miller, pentru melodia „Chatta Nooga Choo Choo”.

1947 - Delegația Guvernului României a semnat, la Paris, Tratatul de pace cu Puterile Aliate și Asociate. României i s-au recunosc drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord și i se impune plata unor despăgubiri, în contul reparațiilor de război.

Conferința de pace de la Paris și-a deschis lucrările la 29 iulie 1946 în capitala Franței, în Palatul Luxembourg. Scopul declarat a fost cel al examinării proiectelor tratatelor de pace cu cele cinci foste aliate ale Germaniei (România, Bulgaria, Finlanda, Ungaria și Italia), precum și elaborarea de recomandări pentru definitivarea tratatelor de pace cu aceste țări.

Delegația care urma să reprezinte România la lucrările Conferinței a fost condusă de ministrul de externe și vicepreședinte al guvernului, fostul prim-ministru liberal Gheorghe Tătărescu, secondat însă de Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer, lideri marcanți ai Partidului Comunist înregimentat Moscovei. Deși opoziția, prin vocea „partidelor istorice”, a cerut guvernului să aibă și alți reprezentanți în cadrul delegației, Groza a refuzat, motivând că „prioritatea o aveau tehnicienii cuprinși în echipă”.

În aceste condiții liderul opoziției, Iuliu Maniu, l-a rugat pe fostul ministru de externe și ambasador al României la Moscova, Grigore Gafencu, aflat în exil în Elveția, să reprezinte la Paris punctul de vedere al opoziției.

După lungi așteptări, proiectul tratatului de pace cu România a fost publicat la 31 iulie 1946, simultan în capitalele Marilor Puteri învingătoare, apoi la 3 august la București. Deși recunoștea că România a rupt relațiile cu Germania nazistă la 23 august 1944, participarea la războiul antihitlerist se considera începând abia cu 12 septembrie 1944, data semnării Convenției de Armistițiu.

În problema reparațiilor de război se făcea abstracție de marile distrugeri materiale și umane suferite de spațiul românesc în timpul luptelor pentru alungarea din țară a forțelor germano- maghiare; totodată, se stabilea achitarea către U.R.S.S. a uriașei sume de 300 milioane de dolari, plătibili în opt ani, începând cu 12/13 septembrie 1944, în produse petroliere, cerealiere, lemnoase, nave maritime și fluviale, utilaje diverse. Baza de calcul urma să fie dolarul S.U.A. la nivelul anului 1938, ceea ce, datorită inflației, reprezenta o nedreptate evidentă, care sporea foarte mult cuantumul sumei impuse.

Deși tratatul menționa că aliații urmau să-și retragă trupele din România în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestuia, Stalin își rezerva dreptul de a menține forțe armate necesare păstrării și pazei liniilor de comunicație ale Armatei Roșii cu zona de ocupație sovietică din Austria. Referitor la problema granițelor, proiectul de tratat consfințea recuperarea Transilvaniei de Nord, hotărâre firească aflată în totală contradicție cu pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, a ținutului Herța și a Cadrilaterului.

Delegația României la Conferința de la Paris. Din componență: Gh. Tătărescu, Gheorghiu Dej, Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Voitec etc.