Autor 4978 vizualizări


În lucrarea sa, Despre spiritul legilor(De l'esprit des lois), Montesquieu lansează o teorie potrivit căreia geografia și climatul pot influența natura omului și a societățlor. Astfel, oamenii care trăiesc în țări calde au un temperament aprins, dar vicios, în timp ce națiunile nordice sunt curajoase, dar rigide, reci.

Teoria climatelor este atribuită lui Montesquieu, însă ideile nu sunt noi, ele putând fi regăsite și în unele texte antice (spre exemplu, la Aristotel). Filosoful francez detaliază această teorie în Cartea a XIV-a din Despre spiritul legilor, intituluată „Despre legi în relație cu natura climatului”. Conform filosofului, „dacă este adevărat că temperamentul minții și pasiunile inimii sunt extrem de diferite în climate diferite, atunci legile ar trebui să fie în relație atât cu varietatea acestor pasiuni, cât și cu varietatea acestor temperamente.”

Montesquieu își bazează teoria pe anumite observații materiale, precum faptul că extremitățile fibrelor externe ale corpului se contractă din cauza aerului rece, ceea ce favorizează întoarcerea sângelui dinspre extremitățile corpului către inimă. Aceste fibre, contractându-se, își întâresc forța. În schimb, aerul cald relaxează și lungește fibrele, diminuându-le forța și elasticitatea.

Astfel, el ajunge la concluzia că oamenii care trăiesc într-un climat mai rece sunt mai viguroși, pentru că acțiunea inimii și reacția extremităților fibrelor sunt mai bune, sângele se mișcă mai repede către inimă, având mai multă putere. Evident, această superioritate fizică are și alte efecte:un mai mare curaj, un simț al superiorității, o mai mică dorință pentru răzbunări;mai multă sinceritate și istețime;mai puțină suspiciune. Montesquieu spune că dacă pui un om într-un mediu cald, el se va moleși, și dacă-i dai ceva de făcut, nu va fi deloc energic. Mai mult decât atât, slăbiciunea sa îl va descuraja, făcându-l să-i fie frică din cauza stării sale de neputință. Astfel, locuitorii țărilor calde sunt, la fel ca bătrânii, timorați, în timp ce oamenii din nord sunt, ca tinerii, curajoși.

Oamenii din regiunile reci sunt mai curajoși și au mai puține vicii decât cei din zonele calde

Pornind de la aceste considerații, Montesquieu dă următorul exemplu:gândindu-se la cele mai recente războaie, el spune că soldații din țările nordice care au luptat în regiuni sudice nu au avut performanțe la fel de bune precum cei care au luptat în regiunile lor de baștină.

Tot pe baza unor observații medicale, Montesquieu afirmă că oamenii din țările reci sunt mai puțin sensibili la plăcere, spre deosebire de cei din zonele calde. În țările calde, spune filosoful, oamenii sunt mult mai sensibili, și nu neapărat doar la chestiuni de ordin fizic. El se referă și la sensibilitatea emoțională, dând ca exemplu observația potrivit căreia același spectacol de operă creează reacții diferite din partea publicului în Anglia, pe de o parte, și Italia, pe de altă parte. Aceeași muzică produce efecte diferite asupra acestor două națiuni:englezii sunt flegmatici și reci, în timp ce italienii sunt veseli și fermecați de artă. Însă această sensibilitate se întoarce împotriva celor din regiunile calde când vine vorba de perceperea durerii, în fața căreia aceștia nu rezistă la fel de mult ca nordicii.

Montesquieu mai spune că trupul uman, din cauza căldurii excesive, este lipsit de putere și de energie;această stare e apoi transmisă minții, ceea ce duce la dispariția curiozității, a spiritului întreprinzător. Omul devine pasiv, iar starea de indolență este cea care îi aduce fericire. În aceste cazuri, nicio pedeapsă nu e mai mare decât aceea care cere folosirea minții;chiar și sclavia e mai ușor de suportat decât forța și vigoarea minții necesară comportamentului uman.

În zonele reci, oamenii găsesc plăcerea în activitățile care-i pun în mișcare, anume vânătoare, călătorit și lupte, în timp ce în zonele calde, oamenilor le face mai multă plăcere să se relaxeze. În timp ce nordicii au mai puține vicii și mai multe virtuți – ei sunt mai direcți, mai sinceri, cu cât ne apropiem mai mult de zonele calde, cu atât ne îndepărtăm mai mult de limitele moralității. Aici, pasiunile puternice ale oamenilor îi fac pe aceștia să comită tot soiul de crime, ei fiind dispuși să facă orice pentru a-și satisface dorințele necumpătate.

 

 

Bibliografie:Montesquieu,  The spirit of laws