Autor 111689 vizualizări


1310 - S-a născut Cazimir al III-lea, ultimul rege al Poloniei din dinastia Piast (d. 1370).

1803 - SUA a cumpărat de la Franța teritoriul Louisiana în schimbul sumei de 80 milioane franci-aur.

1844 - Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza.

1883 - A murit pictorul francez Edouard Manet (n. 1832).


1893 - S-a născut Joachim von Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei naziste (d. 1946).

1945 - Adolf Hitler și Eva Braun s-au sinucis la o zi după ce s-au căsătorit. În aceeași zi, Armata Roșie arborează drapelului sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.

În jurul orei 01.30 dimineața (30 aprilie), Hitler și-a luat rămas-bun de la o parte din personalul care-i mai rămăsese. Maximilian Költz, membru al gărzii lui personale, declara la 24 noiembrie 1954:„De la baza scărilor, l-am văzut pe Hitler spunând la revedere anturajului său în noaptea de 29 spre 30 aprilie 1945. Erau de față, printre alții, dr. Goebbels, Frau Goebbels, Bormann, generalul Burgdorf, generalul Krebs și ceilalți apropiați. Am văzut că Hitler a dat mâna cu toată lumea.

N-am auzit dacă a spus ceva, pentru că era zgomot din cauza mașinilor. Generatorul electric și instalația de ventilație mergeau în același timp și amândouă erau acționate de motoare diesel. Imediat după această scenă, unul dintre participanți mi-a spus că, în curând, Hitler avea să se omoare, informație care nu m-a surprins câtuși de puțin”. În jurul orei 2 noaptea, Hitler și-a luat rămas-bun de la dr. Werner Haase și dr. Günther Schenk și le-a mulțumit spunând la revedere și mai multor surori medicale care lucrau în spitalul de pe Voss-Strasse, „scuzându-se că le-a trezit atât de târziu”.

În ultima zi de viață, Hitler a dormit doar trei ore. La 5 dimineața, artileria sovietică a deschis focul în districtul guvernamental. A luat drept țintă Cancelaria și a menținut-o sub foc continuu. După cum susțin diverși martori, intensitatea focului a fost variabilă. Uneori era foc întrerupt și șarje din trei în trei minute, alteori foc neîntrerupt timp de aproximativ o oră. Hitler l-a chemat pe comandantul Cancelariei, Mohnke, să se prezinte în buncăr și l-a întrebat cât mai putea rezista. Acesta își amintea:„În jurul orei 6 dimineața, am fost chemat la telefon și mi s-a spus să mă prezint la Hitler.

Îmbrăcat în halat și papuci, m-a întrebat în anticamera biroului cât mai pot rezista. I-am spus că una sau două zile. [...] Hitler m-a ascultat fără să mă întrerupă, apoi mi-a dat mâna la plecare și mi-a spus:„Toate cele bune. Îți mulțumesc. Nu a fost numai pentru Germania!” La 6.30 m-am întors la postul meu de comandă”. Mohnke a petrecut 10 ani în captivitate sovietică (șase în izolare) dar a fost longeviv, decedând la 9 august 2001, la 90 de ani.

În jurul orei 8, asupra Cancelariei a fost îndreptat un intens tir de artilerie grea și exista temerea că va urma imediat un atac rusesc de infanterie. Numărul gardienilor a fost sporit, coridoarele au fost baricadate de SS-iști. Membrii gărzii personale au primit grenade de mână și pistoale-mitralieră.

Spre amiază a început ultima ședință informativă a lui Hitler. Generalul de artilerie Weidling, comandantul Berlinului, a raportat că trupele sovietice luaseră cu asalt Reichstag-ul și a precizat că „bătălia Berlinului se va încheia în seara zilei de 30 aprilie”. Cu o voce stinsă, Hitler a cerut opinia lui Mohnke. Era de aceeași părere.

În pofida tuturor așteptărilor, deși refuza să capituleze, Hitler a aprobat în cele din urmă ruperea rândurilor forțelor care mai rămăseseră, în cazul că se termina muniția. Hitler a semnat ultimul „Ordin al Führer-ului” din viața lui, pe care l-a trimis apoi la generalul Weidling la postul de comandă al acestuia din Bendlerstrasse, sediul Comandamentului Suprem al Forțelor Armate (OKW) și generalului Mohnke.

„Hitler și Eva Braun se vor sinucide azi. Trupurile lor urmau să fie arse”

După ședința informativă, Hitler a decis că sosise momentul să-și pună capăt zilelor și l-a informat în acest sens pe Bormann. Otto Günsche a declarat la 20 iunie 1956:„La 30 aprilie 1945, cam pe la amiază, Bormann m-a informat că hotărârea lui Hitler era definitivă:se va împușca astăzi. Și Eva Braun se va sinucide. Trupurile lor urmau să fie arse. [...] La puțin timp după aceea, l-am întâlnit pe Adolf Hitler în anticamera biroului său. Mi-a spus și el că se va împușca și că Fräulein Braun va părăsi și ea această viață. Nu voia să cadă în mâinile rușilor nici viu, nici mort, pentru ca apoi să fie expus ca o curiozitate la Moscova. Trupurile lor urmau să fie arse. M-a însărcinat să fac pregătirile necesare. Din felul în care se exprima se vedea că mă consideră personal răspunzător de aceasta! L-am asigurat atunci pe Adolf Hitler că îi voi aduce la îndeplinire ordinele”.

La ora 14, Hitler a luat masa de prânz ca de obicei. Hitler a ținut un mic discurs, în care a precizat că „cei ce vin după noi nu vor avea nicio milă față de mine”. Avea însă încredere în „istoricii de mai târziu”, care urmau să adopte față de el o „atitudine corectă”. Ulterior, Hitler s-a întâlnit cu Goebbels, care a încercat să-l convingă încă o dată să plece din Berlin, primind un răspuns categoric. Hitler i-a propus ultimului său fidel să părăsească el Berlinul împreună cu familia;acesta a replicat, „cu mândrie”, că va rămâne alături de el. Cei doi și-au luat rămas-bun;au urmat frau Goebbels și Otto Günsche. Ultimul a fost credinciosul său valet, Heinz Linge;acesta mărturisea că „am salutat și Hitler a făcut doi-trei pași și mi-a dat mâna, apoi a ridicat brațul pentru ultima oară în viața lui, pentru a executa salutul nazist”.

Relatările martorilor cu privire la ora morții lui lui Adolf Hitler și a Evei Braun variază foarte puțin. Heinz Linge a fixat momentul morții la 15.50. Susține că s-a uitat la pendula mare din anticamera biroului lui Hitler, cu care avusese multe bătăi de cap să o facă să meargă corect, pentru că Hitler se orienta după acest ceas. Otto Günsche dă drept oră a morții 15.30, afirmând că și-a privit ceasul de mână. Cum cei doi reprezintă martorii cei mai importanți și mai credibili, putem spune că ora morții lui Adolf Hitler trebuie stabilită între 15.30 și 15.50 în ziua de 30 aprilie 1945.

Ora morții Evei Braun trebuie stabilită cu câteva minute înainte. Este evident doar o presupunere că a murit prima, dar este o presupunere cu un mare grad de probabilitate din rațiuni de ordin psihologic. Pare greu de crezut că Eva a privit cum se sinucide Adolf Hitler;ar fi fost contrar structurii emoționale a celor doi.

„Hitler își trăsese un glonț în tâmpla dreaptă”

Ce s-a întâmplat în continuare povestește tot Linge:„La un moment dat, am simțit miros de praf de pușcă. Am ajuns în fața biroului lui Hitler și am intrat. Bormann m-a urmat și imediat s-a făcut alb ca varul. Pe o canapea se aflau Adolf și Eva Hitler. Amândoi erau morți. Hitler își trăsese un glonț în tâmpla dreaptă, cu pistolul său de calibrul 7, 65 mm. Cele două pistoale ale Führer-ului, cel de calibru 7, 65 mm și 6, 35 mm, pe care îl luase, probabil, pentru cazul în care pistolul de calibru mai mare nu va funcționa, se aflau la picioarele lui, pe podea. Capul lui era puțin înclinat spre perete. Sângele pătase covorul, chiar lângă canapea. În dreapta lui Hitler se găsea soția lui. Își trăsese picioarele la piept. Fața ei schimonosită trăda modul în care murise:se otrăvise. Faptul că „mușcase din capsula cu otravă” se citea pe trăsăturile ei”.

Doar trei dintre cei care au intrat în birou și au văzut cadavrele au supraviețuit războiului:Linge, Otto Günsche și Artur Axmann, care sosise prea târziu pentru a-și lua rămas-bun, dar a intrat în birou alături de Günsche. Mărturiile lor cu privire la pozițiile corpurilor, modul în care s-au sinucis (de exemplu, Axmann susținea că Hitler s-ar fi împușcat în gură) diferă destul de mult. Explicațiile sunt legate, fără îndoială, de stresul cumplit al acelor zile pentru oamenii aflați în anturajul lui Hitler. Aflați sub o stare emoțională deosebită, pare probabil ca reconstituirea cu exactitate a momentului să fie dificilă. Interogatoriile nesfârșite ale rușilor (în cazul lui Linge și Günsche) sau ale americanilor (în cazul lui Axmann) par să fi adus la suprafață impresii aflate inițial doar în subconștient, cum ar fi poziția corpurilor. Astfel, imaginea ulterioară poate fi ușor deformată, în ciuda convingerii martorilor că varianta lui e cea „adevărată”.

Pe baza evaluărilor făcute în ultimii 70 de ani de numeroși experți, cel mai probabil Hitler s-a sinucis împușcându-se în tâmpla dreaptă. Dincolo de evaluarea patologică a probelor, e vorba de un profil psihologic foarte clar. Varianta otrăvirii a fost vehiculată îndeosebi de sovietici, din evidente motive ideologice și propagandistice.

Ultimul act

După câteva minute de la pronunțarea morții lor, trupul lui Adolf Hitler și al soției sale de o zi jumate, Eva Braun, au fost învelite în pături aduse de Linge. Cadavrele au fost ridicate de pe sofa și cărate prin buncăr, pe scări pe o distanță de vreo opt metri și apoi în grădina Cancelariei Reich-ului. Linge, ajutat de trei gărzi SS, au transportat corpul neînsuflețit al lui Hitler, care avea capul acoperit de pătură, în timp ce partea de jos a picioarelor atârna. Martin Bormann a cărat trupul Evei Hitler pe coridor, unde a fost preluat de șoferul lui Hitler, Erich Kempka, apoi de Otto Günsche. Cele două trupuri au fost așezate unul lângă altul, pe o porțiune de pământ drept, liber, nisipos, la numai trei metri de ușa buncărului.

Era greu de găsit un loc mai potrivit;cu toate astea, chiar și acolo, în ușa buncărului, era foarte periculos, din cauza barajului de artilerie care lovea neîncetat Cancelaria și grădina. Cortegiul a fost urmat de generalul Hans Krebs, ultimul șef al Marelui Stat Major, Wilhelm Burgdorf, aghiotantul lui Hitler pentru Wehrmacht, Goebbels și Martin Bormann. Krebs și Burgdorf s-au împușcat la 2 mai 1945;trupurile lor au fost descoperite de primii soldați sovietici intrați în buncăr.

Benzina stocată de Günsche în prealabil a fost turnată peste cadavre. Cu toate astea, din cauza faptului că ploaia de bombe continua, aprinderea rugului funerar cu chibriturile date de Goebbels s-a dovedit a fi dificilă. Günsche era gata să arunce o grenadă, când Linge reuși să găsească niște hârtie ca să facă o făclie. A fost aprinsă și Günsche (Bormann, după alte mărturii) a aruncat-o în groapă, retrăgându-se apoi imediat la adăpostul intrării. Cineva a închis ușa buncărului, lăsând doar o crăpătură prin care a fost văzută o minge de foc răbufnind în jurul cadavrelor. Brațele s-au ridicat în aer pentru un ultim „Heil Hitler!”, apoi martorii s-au retras în interiorul buncărului.

În timp ce flăcările mistuiau trupurile într-un decor infernal cât se poate de potrivit, la sfârșitul conducătorului adulat de milioane de oameni nu au asistat nici măcar adepții săi cei mai apropiați...

1975 - Eliberarea totală a Vietnamului (Ziua Victoriei).

1988 - La Dublin, Céline Dion câștigă a 33-a ediție a concursului muzical Eurovision pentru Elveția cu piesa „Ne partez pas sans moi”.


1989 - A murit regizorul italian Sergio Leone (n. 1929).

1993 - Jucătoarea iugoslavă de tenis Monica Seles, numărul 1 mondial, a fost înjunghiată de un suporter al principalei sale rivale, Steffi Graf.