Autor 1959 vizualizări


Miercuri, 27 ianuarie, ora 19.30, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului vă invităm să vizionați lansarea volumului "Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr. 1943-1945" de Eddy de Wind, o mărturie tulburătoare din iadul de sârmă ghimpată, singura carte scrisă la Auschwitz încă din timpul războiului, recuperată dipă aproape 75 de ani de la prima ediție, aflată în curs de apariție în peste 30 de țări. Este una dintre cele mai importante cărți apărute în debutului anului în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu, traducerea din neerlaneză fiind semnată de Alexa Stoicescu. Evenimentul va fi transmis pe pagina de Facebook Humanitas Fiction, pe contul de Youtube Humanitas, ulterior, înregistrările fiind disponibile pe Soundcloud Humanitas.

"Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr.1943-1945" este o relatare copleșitoare, în care se regăsesc atrocități, suferință, degradare fizică și morală, dar și solidaritate și încredere, consemnată aproape în timp real, cu sclipiri de iubire și speranță ce luminează, fie și pentru o clipă, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul. Scoțând la iveală și ceea ce este mai rău, și ceea ce este mai bun în ființa omenească, povestea lui Eddy de Wind este o lecție unică, mereu de actualitate, mereu citită ca un avertisment.

Citește și: FRAGMENT/ „Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943–1945"

Participă: Felicia Waldman, conferențiar universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din București, coordonator al Centrului de Studii Ebraice, Cristian Pătrășconiu și Marian Voicu, scriitori și jurnaliști și Vlad Stroescu, psihiatru.Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction.

---

În 1943, tânărul medic Eddy de Wind se oferă voluntar pentru a merge să lucreze în lagărul de tranzit de la Westerbork, în care ajung toți evreii din estul Olandei. Are motive să creadă că își va găsi acolo mama. Dar ea a fost deja trimisă la Auschwitz. La Westerbork se îndrăgostește de Friedel, iar în scurt timp sunt și ei trimiși la Auschwitz. Eddy este repartizat în Blocul 9, unde face parte din personalul medical, iar Friedel în Blocul 10, cumplitul Experimentenblock, de unde își alege victimele Josef Mengele. Eddy și Friedel supraviețuiesc, dar nu reușesc să rămână împreună. În încercarea de a-și șterge urmele, naziștii vor să golească rapid lagărul, iar Friedel pornește într-unul dintre „marșurile morții“. Eddy rămâne încă o vreme în lagărul eliberat pentru a-i îngriji pe bolnavi, și atunci își scrie povestea. Pe de o parte, se teme că manuscrisul său ar putea cădea în mâini nepotrivite; pe de altă parte, oroarea și povara celor trăite la Auschwitz îi produc atâta suferință, încât nu găsește putere să scrie la persoana întâi, ci la persoana a treia, folosindu-se de un personaj inventat.


--- 

Eddy de Wind s-a născut pe 6 februarie 1916 la Haga. Și-a pierdut tatăl pe când avea numai trei ani, dar a crescut înconjurat de marea afecțiune a mamei. Inteligent și tenace, a urmat medicina la Leiden. După ce ocupația germană a impus excluderea studenților evrei, a reușit, cu ajutorul profesorilor săi, să-și termine studiile mai devreme și să-și ia diploma de absolvire. Și-a făcut rezidențiatul în psihanaliză în secret, la Amsterdam, și după o încercare ratată de a fugi în Elveția a mers voluntar în lagărul de tranzit de la Westerbork, unde spera să-și regăsească mama. Acolo a aflat însă că aceasta fusese deja trimisă la Auschwitz. La Westerbork a întâlnit o tânără infirmieră, Friedel, de care s-a îndrăgostit și cu care s-a căsătorit, iar mai apoi au fost deportați împreună la Auschwitz. Deși pe toată perioada cumplită a detenției au reușit să păstreze legătura, în haosul ultimelor zile ale lagărului s-au pierdut unul de celălalt. Înainte de eliberarea lagărului, la care a fost martor, Eddy de Wind a început să noteze într-un caiet gânduri și impresii care vor constitui punctul de pornire al cărții de față. După eliberare, a rămas încă trei luni la Auschwitz, la cererea comandanților sovietici, lucrând ca medic. Acesta este răstimpul în care și-a scris întreaga mărturie care avea să devină cartea-document Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943–1945 (1946; Humanitas Fiction, 2021). Încă nesigur asupra sorții care îl așteaptă, a atribuit toate întâmplările unui personaj pe care l-a numit Hans van Dam. La întoarcerea în Olanda, în 1946, a aflat că și Friedel a supraviețuit, iar în același an a apărut prima ediție a cărții sale, astăzi în curs de traducere în peste 30 de țări. În următoarea perioadă s-a specializat în psihiatrie și psihanaliză și a scris despre sindromul KZ, sindromul vinii supraviețuitorului, și transmiterea transgenerațională a traumei, fiind unul dintre primii autori din lume care au abordat aceste teme în mod științific. A murit pe 27 septembrie 1987, la vârsta de 71 de ani.