Viorica Agarici, eroina de la Crucea Roşie care a salvat sute de evrei. Cum s-a aşezat în faţa „trenului morţii“ în Gara Roman
Viorica Agarici, femeia din Gara de la Roman care a avut curajul în anul 1941 să stea în faţa „trenului morţii“ plin cu evrei salvând astfel sute de vieţi, rămâne în istorie o eroină, atât pentru statul Israel, cât şi pentru întreagul neam românesc.
Domnişoara născută Văsescu, în anul 1886, provenea dintr-o familie de boieri din nordul Moldovei şi a fost educată la un pension din Paris. Educaţia timpurie i-a clădit un caracter de fier pe care a avut ocazia să-l probeze pe deplin peste ani. Rămasă văduvă după moartea soţului ei, inginerul agronom Ion C. Agarici, Viorica s-a dăruit în totalitate ajutorării semenilor ei.
În anul de tristă amintire 1941, Viorica Agarici era preşedinta Filialei Crucii Roşii din Roman. În noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, ea a dat dovadă de un eroism fără egal până în ziua de astăzi. A îndrăznit să oprească în Gara Roman unul dintre „trenurile morţii“, plin cu evrei transportaţi din Iaşi spre niciunde, de către soldaţi germani şi români.
Martorii au povestit că femeia s-a dus în faţa trenului ale cărui vagoane erau pline de cadavre şi de muribunzi şi a spus că trenul va pleca aşa din gară doar cu preţul vieţii ei.
Totul mirosea a moarte
În fiecare vagon, oamenii erai goi, înnebuniţi, morţi şi muribunzi laolaltă. Mirosea a moarte întreaga gară. Cum a acţionat eroina noastră, aflăm dintr-o declaraţie pe care preşedinta filialei Crucea Roşie a dat-o Tribunalului Poporului Bucureşti, în anul 1945:„M-am dus la gară. Am vorbit cu comandantul militar al gării despre acest lucru, mi-a spus că nu este voie sa dăm apă la oameni. Atunci m-am adresat d-lui colonel Graur, comandantul garnizoanei, i-am spus:«Crucea Roşie este împiedicată a-şi îndeplini misiunea». D-sa mi-a spus că nu poate dispune singur, ci trebuie să întrebe un superior. Ne-am dus la Cercul Militar unde la acea dată lua masa d-l general Tătăranu, care a autorizat să se dea apă la oameni. M-am întors la locul unde trenul era oprit şi am spus că avem ordin să dăm apă la oameni“.
