Autor 29988 vizualizări


Peste 100 de filme, două Oscaruri şi cinci nominalizări la trofeu. Plus şase copii şi un CV amoros surprinzător de înţesat şi încâlcit. Titanul de 72 de ani a ştiut mereu să ducă, în norul lui de discreţie, o viaţă fascinantă.

„Cel mai mult urăsc aroganţa“

Anul acesta a debutat cu un film în care nu m-aşteptam să-l văd vreodată pe De Niro:în Bunicul dezlănţuit, le­genda marelui ecran îşi iniţiază nepotul, pe Zac Efron, în petreceri sălbatice, trecând prin scene de un umor grosolan pe… multe alocuri. Iar asta-mi aminteşte de o vorbă citită despre el:„De Niro a trecut de la întrebarea «Cum a reuşit să facă asta?» la «De ce a făcut asta?»“. Nu e singurul. Sunt atâţia actori extraordinari care fac şi filme proaste. Iar asta nu le ştirbeşte cu nimic talentul. De altfel, criticii spun de multă vreme că De Niro n-a făcut doar alegeri bune în carieră, Righteous Kill ori Showtime fiind exemple de pe lista pre­staţiilor lui „nepreferate“. Poate lumea s-ar fi aşteptat mai puţin de la el să facă Bunicul dezlănţuit. Fiindcă până la urmă vorbim de actorul care se bate de decenii bune cu Al Pacino pentru coroana de cel mai bun actor al tuturor timpurilor. Sau, din contră, poate unii s-ar fi aşteptat tocmai de la el să vină cu ceva şi mai exploziv după seria Meet the Fockers. Dar, până la urmă, umorul e o chestiune de gust, iar părerile sunt împărţite.

Şi De Niro a demonstrat ceea ce şi-a pro­pus:că încă poate să fie motorul către un box office de succes. Cu un buget de 11 milioane de dolari, Bunicul dezlănţuit a încasat până acum peste 93 de milioane de dolari. Iar asta nu-i rău la 72 de ani! În plus, el poate risca oricât vrea. Statuia lui rămâne neclintită. Dar treaba cu comedia e pentru el o chestie psihologică, ce durează din anii ’70, când regizorul Mike Nichols l-a concediat cu nervii la pământ din distribuţia filmului Bogart Slept Here, spunându-i că habar n-are ce-i comedia. Producţia a fost ulterior numită The Goodbye Girl, iar el a fost înlocuit cu Richard Dreyfuss, care a luat şi Oscarul pentru rol. De-atunci Bob a demonstrat că poate face şi comedie.

Citește continuarea articolului aici