Trista poveste a Mărioarei, singura regină a Iugoslaviei

Autor 63187 vizualizări


Nunta Mărioarei, fiica regelui Ferdinand I și a reginei Maria, cu regele sârb Alexandru I a avut loc în vara anului 1922. Nunta lui Mignon a fost un eveniment de mare însemnătate la Belgrad. Regele Alexandru planificase cu multă atenție sărbătoarea din 8 iunie 1922.

„Alexandru a fost înzestrat cu cai, mașini, trăsuri, veselă de argint și lenjerie, case, mobilier, totul până la cele mai mici detalii și absolut de cea mai bună calitate. Am fost foarte șocată cât de perfect de bine s-a făcut totul... Sârbii par să aibă ceva din generozitatea fără margini a rușilor, care m-a impresionat pe mine și cu care, în România, nu sunt obișnuită“, observa regina Maria în memorii.

În acea zi de vară, palatul regal din Belgrad a fost ticsit de capete încoronate. Au fost prezenți 500 de invitați, iar petrecerea a durat mai bine de 16 ore. Ce vremuri! Presa a scris, zile bune după încheierea nunții, despre fastul sărbătorii pe care au asemuit-o cu banchetele de la curțile basileilor. Prințesa Mignon a furat toate privirile cu darul său de nuntă: o diademă încrustată cu smaralde, safire și topaze și un brâu cu 400 de briliante. În jurul Mărioarei a stat toată familia, cu excepția lui Nicky, care încă se afla în Anglia, la studii. Regina Maria, în schimb, a fost prezentă și a fost tare fericită pentru fata ei în acea zi: „Mignon stătea dreaptă și i-a fermecat pe toți cu prestanța ei absolut naturală. Beteala de pe capul ei scânteia ca o lumină. Am fost mândră de ea... La un moment dat, coroane înalte (adevărate coroane regale cu catifea roșie în interior) le-au fost puse pe cap și Mignon, cu o față de copil, arăta chiar ca o regină scoasă dintr-o carte de basme...“.

O regină cum se cuvine

Odată ce și-a început noua viață în Belgrad, Mignon și-a luat foarte în serios rolul: s-a apucat să învețe limba sârbă, să învețe istoria țării, să participe la dineuri diplomatice și gale oficiale și, în general, să se implice în viața socială. Avea dorința de a se integra în țara sa adoptivă pe deplin, dar problemele politice și etnice o speriau pe tânăra regină: „Sunt momente când aproape îmi este teamă de tot ce trebuie să fac și mă întreb dacă sunt suficient de puternică pentru munca pe care o am de îndeplinit“, se confesa ea mamei. Nu s-a lăsat demoralizată, totuși, a rezistat până la capăt.

Cuplul regal locuia în vestitul Palat Alb din Belgrad, însă a decis că e un edificiu prea somptuos pentru a fi considerat un cămin cumsecade. Așa că s-a început construcția unei case la Dedinje, la marginea Capitalei sârbe, de care regina Maria părea foarte entuziasmată: „Cred că va fi o casă foarte frumoasă și acum Sandro mă consultă tot timpul și-i pot da sfaturi foarte bune, fiind deosebit de interesată ca ei să aibă o casă încântătoare, în care să fie pe deplin fericiți, împreună cu copiii și toți ceilalți“. În acest loc s-au născut cei trei copii ai cuplului regal sârb: Petru (1923), Tomislav (1928) și Andrei (1929).


Foto: Mignon, alături de cei trei fii ai săi: Petru, Tomislav și Andrei; sursa: royalfamily.org

Incidentul Elisabeta

Începutul domniei reginei Maria a Serbiei părea aproape perfect. Numai că la o lună de la nașterea primului fiu, s-a ivit și prima dramă. Protagoniști au fost soțul și sora lui Mignon, Elisabeta. S-a întâmplat așa: Elisabeta se afla de-o vreme în vizită la sora ei, iar regele Alexandru, pe nesimțite, s-a îndrăgostit nebunește de ea, fără să-i știe firea aventurieră. Scandalul nu a fost făcut public, dar regina Maria a ținut un jurnal minuțios al evenimentelor de atunci.

„Lisabeta stătea lângă Sandro pe o mică sofa. Ea era emoționată, îndrăzneață, cu o privire strălucitoare, era Elisabeta pe care deseori o văzusem când își pierdea capul...“, nota regina despre momentul în care li s-a adus la cunoștință ei și lui Ferdinand despre idila nefirească din proaspăta familie a lui Mignon.

De cealaltă parte, Mignon i se confesa mamei despre cele mai tulburi sentimente pe care le avea față de Elisabeta: „Mă necăjește, îmi distruge nervii, sunt fericită când pleacă din camera mea... asta e atmosfera pe care o creează, o simt avidă, avidă, vrea totul, tot ce am eu“.


Foto: Cu excepția incidentului din 1923, provocat de Elisabeta, regele Alexandru și Mignon au avut o căsnicie liniștită; sursa: royalfamily.org

A avut loc o discuție pe fondul problemei, iar, spre surprinderea tuturor, Alexandru s-a declarat în favoarea Elisabetei, „pentru că ea a fost atacată“. Maria a asistat neputincioasă la ieșirea nervoasă a sobrului rege sârb față de tânăra sa soție și a găsit o explicație simplă pentru toată această angoasă matrimonială: „A urmat apoi indignare față de Mignon și, spre oroarea mea, el a început să-și toarne toate resentimentele față de Mignon! Că era rece, indiferentă, leneșă, că făcuse totul ca să o facă fericită, dar că nimic n-o face fericită, că nu-i pasă de el... Am fost absolut îngrozită... Mi-am simțit sufletul sfâșiat. (...) Nu înțelege cu adevărat ce se petrece chiar în sufletul lui și în sângele lui, pentru că el este doritor de dragoste și afecțiune, pe care soția lui, încă timidă și imatură, nu i le-a arătat niciodată“.

Într-adevăr, Mignon avea atunci 24 de ani și nu era versată ca sora sa într-ale amorului fizic, despre care vorbea regina. Ştia ea bine ce se petrece cu fiicele ei. Convinsă că Mignon îl iubește sincer pe soțul său, Maria a încercat să aplaneze conflictul și idila a fost înăbușită rapid. Liniștea fusese restaurată la castelul din Belgrad.


Foto: Regina Maria o vizita destul de des pe fiica sa, la Belgrad; sursa: royalfamily.org

Moarte la Marsilia

Dacă viața de familie tulbure de la Curte putea fi ameliorată facil, situația politică a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, născut la finalul Primului Război Mondial, era instabilă. Era un stat multietnic, în care revendicările erau mari și multe. Era o țară greu de guvernat. Dorința lui Alexandru era să creeze, în final, un stat centralizat, coagulat în jurul vechii Serbii. Numai că nu toate forțele politice interne erau de aceeași părere.

Terorismul politic era în floare în regat, asasinatele politice erau prea frecvente pentru a fi catalogate drept incidente. Pentru a rezolva criza internă, regele Alexandru a recurs la o mișcare în forță, după 1929: a dat o nouă Constituție prin care a instaurat un regim autoritar și a schimbat numele statului în Regatul Iugoslaviei. În acest context politic, au început să se dezvolte tot mai mult facțiunile politice radicale din stat.


Foto: Mignon și-a crescut singură cei trei băieți, după moartea lui Alexandru, în 1934. Petru (dreapta) a devenit rege al Iugoslaviei; sursa: royalfamily.org

Efervescența iredentistă din stat a culminat în octombrie 1934, cu un incident tragic. Pentru că Iugoslavia era considerată de Franța un pilon important al sistemului de alianțe politico-militare din Balcani, regele Alexandru a fost invitat la Paris de ministrul francez de Externe, Louis Barthou. Regele a onorat invitația.

A pornit spre Franța pe crucișătorul regal „Dubrovnik“, lăsând-o pe Mignon să-l urmeze pe ruta ferată, întrucât aceasta suferea de o criză la rinichi, iar transportul pe mare i-ar fi făcut rău. În după-amiaza zilei de 9 octombrie 1934, regele sârb ajungea în portul Marsilia, unde era întâmpinat de Barthou și de multă lume. La câteva minute după ce cortegiul oficial pornise pe bulevard, un individ iese din mulțime, urcă pe treapta mașinii în care se aflau cei doi oficiali și trage cu un pistol automat. Alexandru moare pe loc. Asasinul a fost ucis în ambuscada care s-a creat, iar ancheta care a urmat a arătat că făcea parte dintr-o organizație care milita pentru independența Croației.

Lungul drum spre exil

Vestea asasinatului a ajuns mai întâi la regina Maria, care se afla la Londra. Ea s-a dus la Petru, moștenitorul coroanei iugoslave, care avea numai 11 ani, și l-a anunțat despre tragicul eveniment. Petru a fost numit rege, însă conducea printr-o regență, încredințată prin testament de Alexandru principelui Paul.

Mignon s-a retras la castelul din Bled, pe țărmul Mării Adriatice, dar nu a părăsit complet afacerile publice: „Am stabilit o regulă, nu părăseam țara atunci când Paul nu era acolo, iar Paul nu pleca dacă nu eram prezentă“, spunea ea. În această perioadă își dedica timpul mai mult pasiunilor sale: grădinăritul, literatura și mașinile – era o șoferiță recunoscută, se spunea despre ea că avea „o eficiență aproape masculină“ în condus. În plus, a intensificat acțiunile caritabile pe care le avea în grădinițe, școli, institute pentru oamenii cu dizabilități, orfelinate, spitale.


Noua etapă a vieții sale începea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Mignon s-a opus cererii lui Hitler de a tranzita Iugoslavia spre Grecia, cu trupe, blindate și armament. Atunci, în 1941, regentul Paul a fost înlocuit de prințul Petru al II-lea. După numai o săptămână, Germania a început bombardarea Iugoslaviei, care a fost ocupată în numai câteva zile și a capitulat pe 17 aprilie 1941. Familia regală și guvernul au plecat în exil.

Ajutor din pribegie

În perioada războiului, Mignon și Petru s-au refugiat în Elveția și au asistat neputincioși la măcelul care s-a dezlănțuit în țara lor, apoi la modul în care Tito și comuniștii au preluat puterea, la sfârșitul războiului. În mod evident, familiei regale i s-a interzis să revină la Belgrad. Au urmat încă 15 ani de exil greu. În martie 1950, Mignon s-a mutat în cartierul Chelsea din Londra, însă drumurile surghiunului au purtat-o prin toată lumea – din Italia, Germania, Elveția și Spania, până în SUA. A trăit din vânzarea frumoaselor bijuterii pe care le primise în perioada în care fusese regină, ultima fiind diadema de la nuntă.

În această perioadă, și-a dedicat timpul ajutorării comunității iugoslave de emigranți: în anii războiului, a fost președinta Comitetului Crucii Roșii Iugoslave din Londra, ocupându-se de trimiterea de provizii prizonierilor de război iugoslavi. Apoi, s-a preocupat numai de organizarea de expoziții de artă și întruniri ale comunității iugoslave, militând pentru interesele patriei sale adoptive.

Mignon a murit la Londra, pe 22 iunie 1961 și a fost înmormântată la cimitirul regal de la Frogmore, Windsor. Dar istoria sa nu s-a terminat atunci. În octombrie 2013, oficialii de la Belgrad au reabilitat-o pe regina Maria a Iugoslaviei, hotărând că aceasta a fost privată de autoritățile comuniste de drepturile sale umane (la vot, la proprietate, la cetățenie) din motive politice.

Astfel, urmașii prinților Tomislav și Andrei puteau începe procedurile de revendicare a proprietăților confiscate. În plus, în 2013, a fost aprobată și deshumarea reginei din Anglia și reînhumarea în pământ sârbesc, în necropola regală de la Oplenac, alături de soțul ei. S-a întors din pribegie după 72 de ani.

Citește mai multe amănunte despre copilăria și tinerețea prințesei Mignon pe adevarul.ro

""