Eugeniu Carada, adversarul îndârjit al monarhiei românești

Sentimentele republicane și antidinastice ale lui Carada, înăbușite timp de patru ani, vor găsi prilejul să iasă la iveală odată cu izbucnirea războiului franco-german din 1870. Carada, vechiul deja carbonar, mobilizează presa liberală care îi face o atmosferă extrem de proastă domnitorului Carol. Apoi străbate țara în lung și-n lat, pregătind izbucnirea revoluției în șapte dintre cele mai importante orașe ale României. Mișcarea bine organizată de Carada se baza pe vechii revoluționari de la 1848, care participaseră și la detronarea lui Cuza: colonelul Lecca, maiorul Pillat, Candiano-Popescu, Costache Ciocârlan etc. Nucleul principal al întregii acțiuni se găsea la Tecuci, unde trebuia să se proclame Locotenența Domnească și să se pornească în marș spre București. Concomitent, trebuia ca și în celelalte orașe să izbucnească revoluția care să ceară abdicarea lui Carol și proclamarea republicii.