Autor 60407 vizualizări


La mulți ani, Sophia! Pe 20 septembrie, legendara actriță italiană a împlinit vârsta de 81 de ani, o vârsta care n-a arătat niciodată mai tânără. Și trebuie să recunoaștem că, și azi, Loren este întruchiparea senzualităţii all’italiana. OK! vă invită să descoperiţi o viaţă plină de pasiune, așa cum doar o veritabilă fiică a sudului poate trăi, într-un interviu plin de sensibilitate al actriței italiene.

Sophia Loren, circa 1958

„Viața mea n-a fost un basm și mi-e greu chiar și acum s-o povestesc“, mărturisea Sophia, în urmă cu trei ani, pentru „Vanity Fair“. Dar sirena cu ochi verzi, migdalați, a găsit tăria de a rememora capitole pe care le credea pe veci încheiate și ferecate în cutia ei virtuală cu amintiri, în autobiografia publicată anul trecut, „Yesterday, Today And Tomorrow – My Life“, punctul de plecare al acestui interviu.

Doamnă Loren, ați avut o carieră actoricească de invidiat. Cum ați descrie această viață?

Sophia Loren: A fost minunată și extraordinară. Dintotdeauna am privit lucrurile într-un mod pozitiv și acum fac același lucru. Am fost mereu capabilă să depășesc problemele din viața mea, să merg mai departe și să mă gândesc la viitor.

Un astfel de moment dificil a fost decesul soțului dumneavoastră, Carlo Ponti, în 2007.

Încă mi-e dor de soțul meu, dar el este mereu cu mine. Vorbesc cu el. Când sunt în familie, ne uităm la scaunul pe care obișnuia el să se așeze și aproape că ne așteptăm să intre în încăpere. Când am hotărât să-mi scriu autobiografia (n.r. „Yesterday, Today, Tomorrow:My Life“) a fost, de fapt, o încercare de a-mi păstra intactă dragostea pentru el. Am inclus în carte o fotografie din anul 1954, în care Carlo îmi mângâie părul. Vorbește mai mult despre iubirea noastră decât o pot face o mie de cuvinte.

Ați așteptat foarte mult până când ați decis să vă publicați autobiografia. De ce?

Multe edituri mi-au cerut, în trecut, să fac asta, iar acum am simțit că a venit momentul să mă întorc în timp. Mai ales că, tot recent, am găsit o cutie cu scrisori, fotografii și alte documente care m-au ajutat să-mi amintesc și să scriu despre evenimentele din viața mea.

Continuarea articolului aici