Autor 8139 vizualizări


Cine nu a auzit în ziua de astăzi de Gandalf, Sauron, Smaug, Frodo, Gollum? Deși ecranizările operelor „Stăpânul Inelelor” și „Hobbitul” sunt foarte cunoscute, puțini sunt cei ce știu cine este autorul acestora. Oare câți dintre iubitorii acestui gen nu s-au întrebat ce anume l-a inspirat să scrie cele două romane și cât de bogată să fi fost imaginația autorului care a reușit să creeze atâtea lumi, atâtea limbi? 

John Ronald Reuel Tolkien a fost un scriitor, poet, filolog și profesor universitar britanic, cunoscut mai ales datorită operelor sale fantasy „Hobbitul” și „Stăpânul Inelelor”. Cu toate că alți autori au publicat opere fantasy înaintea lui, J.R.R. Tolkien este considerat părintele literaturii fantastice, în special al subgenului „high fantasy”. 

S-a născut la 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein, Africa de Sud, însă, după moartea tatălui său, 3 ani mai târziu, familia s-a mutat în Anglia. De la mama sa învață limbile latină, franceză, germană, să scrie, să deseneze și să picteze. Trăindu-și copilăria în Birmingam, peisajele rurale devin o sursă de inspirație pentru descrierea Comitatului hobbiților.

Începând cu anul 1904, după moartea mamei, J.R. Ruel și fratele său îl vor avea ca tutore pe Francis Xavier Morgan, unul dintre cei mai luminoși teologi catolici ai secolului al XIX-lea, care le va asigura cea mai înaltă educație. Călăuzirea spirituală primită de la acesta se va reflecta și-n romanele lui, mulți critici văzând în acestea o bogată simbolistică religioasă. Astfel, în 1910, J.R. R. Tolkien începe să studieze la Universitatea din Oxford, unde va urma mai târziu și o carieră academică, fiind profesor de engleză și anglo-saxonă. În 1959 va renunța la activitatea sa didactică pentru a se ocupa de literatură.

 Pe parcursul studiilor a învățat engleză veche, finlandeză, gotică, greacă, italiană, norvegiană veche, spaniolă, galeză și galeză medieval, fiind deja familiarizat cu daneza, olandeza, lombarda, norvegiana, rusa, sârba, suedeza și cu forme mai vechi ale limbilor germanice și slavone. 

La 22 martie 1916 se căsătorește cu prietena lui din copilărie, Edith Bratt, cu care va avea 4 copii:John (născut în 1917), Michael (născut în 1920), Christopher (născut în 1924) şi Priscilla (născută în 1929) ce vor juca un rol deosebit de important în dezvoltarea operei lui.  

În anul 1933, Tolkien le povestește pentru prima oară copiilor săi aventurile unui personaj ce va deveni unul dintre cei mai vestiți eroi ai literaturii moderne:Bilbo Baggins. Autorul se folosește de cultura sa vastă în materie de mitologie, folclor, lingvistică și crează primul său roman, „The Hobbit or there and back again” pe care-l finalizează în anul 1936, publicându-l un an mai târziu. Pe de altă parte, criticii spun că, pentru a scrie „Hobbitul”, Tolkien ar fi fost inspirat de foaia de examen a unuia dintre studenții săi, pe care nu scria decât „In a hole in the ground there lived a hobbit" („Într-o gaură în pământ trăia o dată un hobbit”), propoziție ce se află și-n deschiderea primului capitol. La încurajările prietenilor, copiilor și stimulat de părerile pozitive despre primului său roman, Tolkien scrie, între anii 1937-1948, „The Lord of the Rings” („Stăpânul inelelor”), pe care-l publică în 3 volume:„The Lord of the Rings. Part One. The Fellowship of the Ring” (1954, Marea Britanie şi SUA), „The Lord of the Rings. Part Two. The Two Towers” (1954, Marea Britanie;1955, SUA) şi „The Lord of the Rings. Part Three. The Return of the King” (1955, Marea Britanie;1956, SUA) și care-i aduce, în 1957, premiul literar „International Fantasy Award”. Inspirat de epopeile nordice și folosindu-și cunoștințele din literatură și lingvistică, Tolkien realizează limbi complete și complexe (limba elfă), personaje și povești de neuitat ce se petrec într-un univers mitologic, construit cu mult talent și răbdare.

Toate operele publicate în timpul vieții sale și  postum, de către fiul său, se leagă între ele,  formând un complex de poezii, limbi fictive, povestiri și istorii literare despre o lume imaginară.

În 1973, pe 2 septembrie, autorul trece la cele veșnice, lasând în urmă romanele sale mirifice și celelalte scrieri, în care eroii săi sunt un exemplu de noblețe și credință. 

""