Povestea lui Mugur, elevul torturat de Securitate pentru că a îndrăznit să ceară libertate: „Îl ţineau 3 ore pe zi în faţa unei lămpi, până a făcut leucemie şi a murit“

Autor 112300 vizualizări


Mugur Călinescu, un tânăr de 17 ani din Botoşani, a fost unul dintre cei mai importanţi luptători anticomunişti din nordul Moldovei. După ce a militat împotriva regimului comunist şi a visat la Revoluţie încă de la începutul anilor ‘80, băiatul a murit la scurt timp după ce Securitatea a început un program susţinut de torturare. Mama sa îl plânge şi după 30 de ani pe băiat, considerat cu întârziere erou de către statul român.

În anul 1981, pe 29 septembrie, muncitorii botoşăneni mergeau, ca de obicei, la locul de muncă. Angajaţii restaurantelor şi magazinelor din Centrul Vechi sau de pe Calea Naţională treceau cu toţii pe lângă clădirea impunătoare a Comitetului Judeţean al PCR, astăzi sediul Prefecturii şi al Consiliului Judeţean Botoşani.    

Trecând pe lângă peretele lateral, oamenii au rămas înmărmuriţi. Pe zid scria apăsat cu cretă albastră şi cu litere mari un strigăt de revoltă:„Ne-am săturat să stăm la cozi interminabile!”.

Aşa ceva era de neimaginat în plină epocă comunistă. Miliţia şi Securitatea s-au pus în mişcare. Acţiunea a fost numită imediat „Panoul”, iar aşa cum reiese din raportul de activitate al Miliţiei din acea perioadă, s-au trecut urgent măsuri. „Înscrisul a fost şters şi s-a organizat supravegherea locului prin pânde”, scria un locotenent colonel de Miliţie, folosind o semnătură indescifrabilă în raport.    

Oamenii Securităţii, aşa cum se va afla mai târziu, bănuiau că este vorba despre o organizaţie, un agent străin sau chiar un luptător anticomunist versat, scăpat prin cine ştie ce circumstanţă în municipiul Botoşani.    

Securitatea bănuia un act de spionaj  

Culmea, în aceeaşi zi, şi alte mesaje, scrise cu aceeaşi cretă albastră apăreau în diferite puncte din oraş:„Vrem hrană şi libertate!”, „Ne-am săturat de mizerie!”. Şi a doua zi, şi a treia zi, şi a patra zi au fost la fel. „Vrem dreptate, vrem libertate”, „Cetăţeni! Nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile”, erau doar o parte dintre sloganurile scrise cu litere de tipar peste tot prin oraş. Autorul era necunoscut, iar pândele erau total ineficiente. Securitatea şi Miliţia erau în alertă maximă şi bănuiau un act de spionaj şi sabotaj.

CONTINUAREA PE ADEVĂRUL.RO



""