Părinții fondatori ai Uniunii Europene: Jean Monnet, vizionarul vânzător de coniac, care și-a încheiat studiile la vârsta de 16 ani

Autor 12080 vizualizări


Consilier pe probleme economice şi om politic francez, Jean Monnet (1888 - 1979) şi-a dedicat viaţa cauzei integrării europene. El a fost sursa de inspiraţie a ”planului Schuman”, care prevedea unificarea industriei grele a Europei occidentale. Pe baza acestui plan, în 1951, a fost fondată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), prin Tratatul de la Paris, semnat de Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda. CECO a fost predecesoarea Comunității Economice Europene şi ulterior a Uniunii Europene.

Jean Omer Marie Gabriel Monnet s-a născut la 9 noiembrie 1888, în regiunea franceză Cognac. După terminarea studiilor, la vârsta de 16 ani, tatăl său l-a trimis la Londra se ocupa de afacerea familiei, respectiv comercializarea coniacului. Monnet a călătorit în întreaga lume datorită profesiei sale de distribuitor de coniac şi, ulterior, de bancher.

În ciuda faptului că și-a încheiat educaţia formală la vârsta de 16 ani, Jean Monnet a îndeplinit roluri diverse: om de afaceri internaţional, bancher, diplomat şi politician. Cu toate acestea, nu a fost niciodată ales într-o funcţie publică şi, prin urmare, nu a avut niciodată puterea politică necesară pentru a-și pune în aplicare punctele de vedere. Doar prin capacitatea sa de argumentare şi convingere i-a determinat pe liderii europeni să lucreze în interes comun, făcându-i să înţeleagă beneficiile cooperării, scrie europa.eu.

Refuzat de armata franceză

La începutul Primului Război Mondial, cererea sa de înrolare în armată a fost refuzată pe motive de sănătate. Determinat să-și servească ţara altfel, Monnet a contactat guvernul francez, înaintându-i o propunere privind o mai bună coordonare a proviziilor de război cu Marea Britanie. Propunerea a fost aprobată, iar preşedintele francez Raymond Poincaré l-a desemnat intermediar economic între Franţa şi aliaţii săi.

După ce a dat dovadă de aptitudini profesionale deosebite în timpul războiului, la vârsta de 31 de ani a fost numit Secretar General Adjunct al Ligii Naţiunilor la înființarea acesteia, în 1919.

S-a întors în Cognac în anul 1923, după moartea tatălui său şi a relansat afacerea de familie aflată în declin. În următorii ani, datorită experienţei acumulate în domeniul finanţelor internaţionale, s-a implicat îndeaproape și în reorganizarea finanţelor naţionale din mai multe ţări est-europene, precum România şi Polonia. În plus, a consiliat guvernul chinez, a ajutat la reorganizarea reţelei de cale ferată din China şi a ajutat la înfiinţarea unei bănci în San Francisco.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Monnet și-a oferit din nou serviciile ţării sale, devenind preşedintele unui comitet franco-britanic înfiinţat pentru a coordona capacităţile de producţie ale celor două ţări. I-a convins pe cei doi lideri ai Marii Britanii și Franței, Winston Churchill şi Charles de Gaulle, să formeze o uniune politică între cele două ţări pentru a lupta împotriva nazismului, însă acest proiect a eșuat.

«Țările din Europa sunt prea mici pentru a le putea garanta popoarelor lor prosperitatea şi dezvoltarea socială»

Ulterior, Monnet a lucrat pentru guvernul britanic, care l-a trimis în Statele Unite pentru a supraveghea achiziţionarea de provizii de război. Impresionându-l pe preşedintele american Roosevelt, în scurt timp a devenit unul dintre consilierii săi de încredere şi i-a cerut să extindă capacitatea de producţie de echipament militar a Statelor Unite, încă înainte de intrarea în război a SUA.

În 1943, Monnet a devenit membru al Comitetului Francez de Eliberare Naţională, adevăratul guvern francez în exil la Alger. Atunci și-a exprimat în mod clar, pentru prima dată, viziunea privind o uniune a Europei prin care să se recâştige şi să se mențină pacea.

”Nu va exista pace în Europa, dacă statele sunt reconstituite pe baza suveranităţii naţionale... Țările din Europa sunt prea mici pentru a le putea garanta popoarelor lor prosperitatea şi dezvoltarea socială necesare. Statele europene trebuie să se constituie într-o federaţie”, spunea Monnet, în august 1943.

Declaraţia Schuman

În 1944, Monnet și-a asumat răspunderea pentru planul naţional de modernizare şi dezvoltare care viza revigorarea economiei franceze şi reconstrucţia ţării după război. Deși planul său a fost acceptat şi executat, Monnet a început să-și dea seama că reconstrucţia şi integrarea europeană nu se conturează în ritmul în care și-ar fi dorit şi în modul pe care îl considera optim.

La 9 mai 1950, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a rostit o declaraţie în numele guvernului francez, inițiată şi pregătită de către Monnet, care propunea crearea unei Comunităţi a cărbunelui şi oţelului, ai cărei membri urmau să-şi gestioneze împreună aceste două resurse.

”Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene.


Jean Monnet (centru), în timpul negocierilor pentru semnarea tratatului Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (1950). © Comisia Europeană

Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor”, spunea declaraţia Schuman.

Primind un răspuns favorabil din partea guvernelor din Germania, Italia, Țările de Jos, Belgia şi Luxemburg, declaraţia Schumana pus bazele Comunității Europene a Cărbunelui şi Oţelului, fundaţia pentru Comunitatea Economică Europeană (1957) și Uniunea Europeană, care a reunit vechile Comunități Europene sub un numitor comun, în urma Tratatului de la Maastricht (1992).

După ce crearea unei Comunități Europene de Apărare a eşuat în 1954, Monnet a fondat „Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei”. Comitetul a fost înfiinţat pentru a revigora spiritul integrării europene şi s-a aflat la originea multor progrese făcute în direcţia integrării europene, printre care se numără crearea pieţei comune, a sistemului monetar european, a summiturilor Consiliului European şi organizarea de alegeri prin vot universal pentru Parlamentul European.

Foto sus: Jean Monnet, în 1967. © Comisia Europeană


Bustul lui Jean Monnet, în cadrul ”Monumentului părinților fondatori ai Uniunii Europene”, amplasat pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău din București.

Sursa: europa.eu