Autor 20635 vizualizări


Katharina von Bora s-a născut în anul 1499, la Kobenhagen (lângă Leipzig), în familia unor nobili scăpătați. La vârsta de 5 ani a fost trimisă la mănăstirea benedictină de lângă Halle, apoi la cea cisterciană de la Nimbschen unde, în anul 1515 a depus jurământul de călugăriță.

În această perioadă, spațiul german se afla în plină perioadă de răspândire a reformei, iar Katharina, împreună cu alte călugărițe, a fost atrasă de ideile acesteia. Grupul “conspiratoarelor” a luat legătura cu Luther, cerându-i acestuia să le ajute să scape din mănăstire. În ajunul Paștelui din anul 1523, călugărițele au evadat cu ajutorul unui furnizor de pește al mănăstirii, prieten al lui Luther, care le-a ascuns în căruțe, printre butoaiele de pește. La Wittenberg, călugărițele au fost ajutate de “părintele Reformei” să-și găsească slujbe și să se mărite.

În anul 1525, Katharina, în vârstă de 26 de ani, se căsătorea cu Martin Luther, care avea 42 de ani. Cei doi s-au mutat la o mănăstire din Wittenberg, pe care o primiseră cadou de nuntă de la electoral Saxoniei, Johann Friedrich. Katharina a preluat administrarea domeniului, ocupându-se și cu comerțul cu animale și deschizând o berărie. O mare parte din venituri erau folosite pentru ajutorarea călătorilor, a celor săraci, a studenților și bolnavilor. Luther în spunea soției sale “șeful de la Zulsdorf” (numele fermei lor) sau “steaua de dimineață a Wittenbergului” (din cauza obiceiului ei de a se trezi în fiecare dimineață la ora 4).

Soții Luther au avut împreună șase copii: Hans, Elisabeta, Magdalena, Martin, Paul și Margareta dar pe lângă aceștia au mai crescut și patru copii orfani. După moartea lui Luther, în 1546, Katharina s-a aflat într-o situație destul de dificilă. Războaiele și ciuma au determinat-o de mai multe ori să părăsească Wittenbergul și să se refugieze fie la Magdeburg, fie la Braunscweig, fie la Torgau.

În acest ultim loc avea să și înceteze din viață (1552) și să fie îngropată. Deși mult mai puțin cunoscută decât soțul său, Katharinei Luther îi este atribuit un rol important în cadrul Reformei, în principal pentru rolul avut în redefinirea familiei, pentru că ea împreună cu grupul de călugărite evadate de la Nimbschen, au deschis drumul căsătoriilor oamenilor bisericii (lucru interzis în catolicism). Biserica lutherană o celebrează pe Katharina pe data de 20 decembrie.