Maximilien Robespierre (1758-1794), revoluţionarul contrarevoluţionar
Robespierre este unul dintre personajele principale ale Revoluţiei Franceze de la 1789, remarcându-se prin măsurile foarte radicale pe care le-a luat contrarevoluţionarilor.
Maximilien Marie Isidore de Robespierrre s-a născut în Arras, la 6 mai 1758, ca fiu al unui avocat. Şi-a făcut studiile la Paris, urmându-l în meserie pe tatăl său.
În timpul Revoluţiei a fost ales deputat al Stărilor Generale, iar mai târziu a făcut parte din Adunarea Naţională.
Robespierre a crescut în popularitate pe măsură ce şi-a radicalizat mesajul împotriva monarhiei. În aprilie 1790 a fost ales preşedinte al influentei grupări iacobine. După căderea monarhiei, în august 1792, Robespierre a fost ales ca prim-deputat al Parisului în Convenţia Naţională. Convenţia a abolit monarhia, a proclamat Republica şi i-a iniţiat Regelui un proces în care a fost acuzat de trădare. Toate aceste măsuri au fost puternic susţinute de Robespierre. Regele a fost executat în ianuarie 1793.
În perioada imediat următoare execuţiei regelui, tensiunile din Convenţie au degenerat într-o luptă pentru putere iacobini şi mai moderaţii girondini. Iacobinii au folosit masele pentru a prelua controlul instituţiilor, iar liderii girondini au fost arestaţi. Controlul ţării a trecut sub autoritatea Comitetului Siguranţei Publice, condus de Robespierre.
Pe un fundal de tensiune, frică de o invazie străină şi creşterea dezordinii în ţară, Comitetul a început „Regimul Terorii”, eliminând fără milă pe toţi aceia care erau consideraţi inamici ai Revoluţiei.
În mai 1794, Robespierre a propus Convenţiei Naţionale să proclame o nouă religie oficială în Franţa:Cultul fiinţei supreme. Acesta s-a bazat pe filosofia lui Jean-Jacques Rousseau.
Intensificarea Regimului Terorii şi autocraţia, l-au făcut pe Robespierre să devină foarte nepopular. Succesele armatei franceze au folosit la explicarea ilogicii acestor măsuri extrem de dure, astfel încât s-a conturat o conspiraţie pentru înlăturarea lui Robespierre. La 27 iulie 1794, el a fost arestat într-o îmbrânceală, după ceva tensiuni.
În ziua următoare Robespierre, care era rănit de un glonţ la maxilar, şi încă 21 dintre cei mai apropiaţi adepţi ai săi au fost executaţi prin ghilotinare.
