Maximilien Robespierre (1758-1794), revoluţionarul contrarevoluţionar

Autor 14213 vizualizări


Robespierre este unul dintre personajele principale ale Revoluţiei Franceze de la 1789, remarcându-se prin măsurile foarte radicale pe care le-a luat contrarevoluţionarilor.

Maximilien Marie Isidore de Robespierrre s-a născut în Arras, la 6 mai 1758, ca fiu al unui avocat. Şi-a făcut studiile la Paris, urmându-l în meserie pe tatăl său.

În timpul Revoluţiei a fost ales deputat al Stărilor Generale, iar mai târziu a făcut parte din Adunarea Naţională.

Robespierre a crescut în popularitate pe măsură ce şi-a radicalizat mesajul împotriva monarhiei. În aprilie 1790 a fost ales preşedinte al influentei grupări iacobine. După căderea monarhiei, în august 1792, Robespierre a fost ales ca prim-deputat al Parisului în Convenţia Naţională. Convenţia a abolit monarhia, a proclamat Republica şi i-a  iniţiat Regelui un proces în care a fost acuzat de trădare. Toate aceste măsuri au fost puternic susţinute de Robespierre. Regele a fost executat în ianuarie 1793.

În perioada imediat următoare execuţiei regelui, tensiunile din Convenţie au degenerat într-o luptă pentru putere iacobini şi mai moderaţii girondini. Iacobinii au folosit masele pentru a prelua controlul instituţiilor, iar liderii girondini au fost arestaţi. Controlul ţării a trecut sub autoritatea Comitetului Siguranţei Publice, condus de Robespierre.

Pe un fundal de tensiune, frică de o invazie străină şi creşterea dezordinii în ţară, Comitetul a început „Regimul Terorii”, eliminând fără milă pe toţi aceia care erau consideraţi inamici ai Revoluţiei.

În mai 1794, Robespierre a propus Convenţiei Naţionale să proclame o nouă religie oficială în Franţa:Cultul fiinţei supreme. Acesta s-a bazat pe filosofia lui Jean-Jacques Rousseau.

Intensificarea Regimului Terorii şi autocraţia, l-au făcut pe Robespierre să devină foarte nepopular. Succesele armatei franceze au folosit la explicarea ilogicii acestor măsuri extrem de dure, astfel încât s-a conturat o conspiraţie pentru înlăturarea lui Robespierre. La 27 iulie 1794, el a fost arestat într-o îmbrânceală, după ceva tensiuni.

În ziua următoare Robespierre, care era rănit de un glonţ la maxilar, şi încă 21 dintre cei mai apropiaţi adepţi ai săi au fost executaţi prin ghilotinare.

""