Autor 37327 vizualizări


Într-un secol în care istoria Europei a fost scrisă de către regi, Maria Tereza s-a impus ca un lider puternic şi neînfricat. Împărăteasa a apărat Austria în timpul invaziei prusace şi a iniţiat mai multe proiecte care aveau ca scop îmbunătăţirea traiului cotian al poporului său. În istorie, Maria Tereza mai este cunoscută şi pentru faptul că a fost mama regilor Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea, dar şi a controversatei regine a Franţei, Maria Antoaneta.

În dimineaţa zilei de 13 mai 1717, la Palatul Hofburg din Viena se năştea Maria Tereza, fiica lui Carol al VI-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman. Viitoarea urmaşă la tron nu a fost primul copil al familiei imperiale, ea având un frate mai mare, arhiducele Leopold, care la puţin timp înainte ca ea să vadă lumina zilei a murit. Naşterea ei a fost o dezamăgire pentru întregul imperiu, deoarece legea salică permitea doar urmaşilor de sex masculin să urce pe tron. Având în vedere faptul că şi următorii copii au fost tot fete, până în 1720 Carol al VI-lea a reuşit cu multe sacrificii să obţină aprobarea pentru Pragmatica Sancţiune, conform căreia marile puteri ale Europei o recunoşteau ca moştenitoare la tron pe fiica sa cea mare, Maria Tereza.

Viitoarea împărăteasă a fost un copil docil şi cuminte, care a învăţat sârguincios toate disciplinele ce erau necesare viitoarei funcţii. Cu toate că era pasionată de echitaţie, tatăl ei i-a interzis să călărească. Acest lucru avea să îl înveţe mult mai târziu, ceremonia de încoronare din Ungaria conţinând astfel de elemente. Împăratul o invita adesea pe tânăra Maria la sedinţele de consiliu, dar cu toate acestea niciodată nu au discutat probleme de stat.

Problema unei viitoare căsătorii s-a pus încă din copilărie, ea fiind logodită prima dată cu Leopold Clement de Lorena, iar mai apoi cu prinţul Frederic al Prusiei. Cu toate că a fost sfătuit de către omul său de încredere prinţul Eugene de Savoy să îşi mărite fiica având în vedere o posibilă extindere a imperiului, Carol al VI-lea a decis ca mariajul Mariei Tereza să fie unul bazat pe dragoste. Îndrăgostită profund de Ducele Francisc Ştefan de Lorena, cei doi s-au căsătorit pe data de 12 februarie 1736. Pe parcursul acestei căsătorii, Maria Tereza şi viitorul Francisc I au avut 16 copii.

Maria Tereza a urcat pe tronul Sfântului Imperiu Roman la vârsta de 23 de ani, în urma morţii tatălui ei pe 20 octombrie 1740. La acea dată, imperiul nu se afla într-o situaţie prea bună, armata era la pământ, iar trezoreria era goală, în urma războiului cu Turcia. Maria Tereza nu a fost primită cu braţele deschise de către mai marii Europei. Considerată o femeie fără experienţă, şi carea avea să fie influenţată de simpatiile soţului ei pentru Franţa, acesştia o priveau cu suspiciune. Pentru a asigura funcţia lui Francisc I, ea îl face co-domnitor al Austriei şi Boemiei, titlu recunoscut de către Dieta maghiară în 1741.

Imediat după ascensiunea sa la tron, mai mule puteri europene au încălcat pactul pe care îl încheiaseră cu împăratul Carol al VI-lea. Sub conducerea lui Frederic al II-lea al Prusiei, acestea au format o coaliţie împotriva tineri împărătese. În decembrie 1740, Frederic al II-lea al Prusiei a invadat provincia austriacă Silezia, pretinzând-o pentru propriul regat. Bavaria şi Franţa i-au urmat exemplul, invadând teritoriile habsburge, totul rezultând în Războiul de Succesiune Austriacă, ce a durat 8 ani. La sfârşitul războiului, în 1748, Austria a fost forţată să cedeze Silezia Prusiei, şi să accepte pierderea a trei teritorii italiene în favoarea Franţei.

În Războiul de Succesiune, împărăteasa a primit un ajutor nesperat de mare din partea Ungariei. Pe 25 iunie 1741, ea a fost încoronată ca arhiduce şi regeal Ungariei, ea acceptând nomenclatura masculină. Ceremonia de încoronare a avut loc la Catedrala Sf. Martin din Bratislava, ea intrând în oraş pe un armăsar alb, îmbrăcată în costum popular maghiar.

În ceea ce priveşte politica internă, ea a iniţiat un program care a fost cunoscut sub numele de „Reforma tereziană de stat”. Şi în această privinţă ea a dat dovadă de o gândire pragmatică şi de o bună evaluarea a oamenilor, ea alegându-şi cu măiestrie miniştri. O comisie aleasă de către ea a formulat un nou cod legislativ, Codex Therezianus, iar în 1768 a adoptat un nou cod penal. Tot ea a interzis tortura. În ceea ce priveşte situaţia oamenilor mai săraci, ea a iniţiat desfiinţarea iobăgiei, lege implementată de către urmaşul său la tron, fiul ei, Iosif al II-lea. În 1774 a formulat o reformă a învăţământului, dar şi una a sistemului de recrutare al armatei.

În urma morţii lui Francisc I, în 1765, Maria Tereza îl numeşte urmaş la tron şi împărat pe fiul său cel mare, Iosif al II-lea. Domnia mamă-fiu a fost plină de contre între cei doi, împărăteasa luând în considerare şi abdicarea. În cele din urmă ea i-a lăsat puterea de decizie în privinţa politicii externe fiului ei.  Pe 29 noiembrie 1780, Maria Tereza moare la Palatul Hofburg din Viena, în urma unei hemoragii cerebrale, unde a domnit 4 decenii, lăsându-l la conducerea Sfântului Imperiu Roman pe fiul ei, Iosif al II-lea.

""