Autor 1947 vizualizări


Într-un stat întregit, în care ardelenii erau încurajați să ocupe funcțiile, demnitățile pe care le meritau, Lucian Blaga, în plină maturitate, dar cu o îndelungată activitate artistică, filosofică și diplomatică în spate, cu puternice atașe la vârfurile intelectualității transilvănene și agreat de regele Carol al II-lea – ce-și dorea să fie și chiar era un rege al culturii (deviza îi era „Non solum in armis”) –, primește, la data de 1 aprilie 1938, fără nici o legătură cu faima calendaristică a datei, investitura de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Lisabona, în Portugalia. Post de vis, la care râvnise cu ani înainte și Mateiu Caragiale.

Blaga, numit ministru la Lisabona

Pentru fostul consilier de presă, misiunea era, firește, mult mai complicată, într-un stat cu conducere dictatorială, într-o regiune – peninsula Iberică – în convulsiile unui război civil devastator, într-o Europă pe care numai un an și câteva luni aveau să o despartă de izbucnirea celui de al doilea Război Mondial. Și când, chiar în patrie, se instala o dictatură răspunzând straniei situații în care un monarh – și de drept divin și prin dorința populară – poftea să devină dictator!

Fericita zodie a prieteniei prin vremi răzbătătoare a făcut să-mi parvină arhiva perioadei de ministeriat diplomatic a lui Lucian Blaga pe tărâmurile lusitane, cu documente semnate, iar altele olografe – pe această cale aduc mulțumirile mele istoricului român în exil, autor de substanțiale lucrări privind exilul românesc, dl. Aurel Sergiu Marinescu.

Lucian Blaga, pe tronul regilor portughezi, alături de Dorli Blaga

Funcția de ministru plenipotențiar la Lisabona, într-o perioadă istorică în care România întreține puține ambasade, revenise, până către finele anului 1936, lui Alexandru Duiliu- Zamfirescu, diplomat de carieră, ins distins, cu ștaif – amicii îl porecliseră „catafalc” –, fiul celebrului scriitor, scriitor el însuși și părinte al Sandei Stolojan, eminenta reprezentantă a exilului românesc din Paris.

Iată, în traducere, din limba franceză, scrisoarea prin care regele Carol al II-lea îi comunica președintelui Portugaliei, generalul Carmona, numirea unui nou ministru plenipotențiar:

Mare și bun prieten,
Întrucât am considerat convenabil să dau o altă destinație Domnului Alexandru Duiliu Zamfirescu, misiunea pe care o îndeplinea pe lângă DUMNEAVOASTRĂ în calitate de trimis extraordinar al MEU și ministru plenipotențiar ia sfârșit. Nu MĂ îndoiesc că acest diplomat care s-a achitat de misiunea lui spre deplina MEA satisfacție, a știut să merite, în mod egal, bunăvoința DUMNEAVOASTRĂ. Asemenea VĂ adaug rugămintea de a îngădui domnului Alexandru Duiliu Zamfirescu să VĂ exprime gratitudinea ce-l animă față de toate semnele de bunătate pe care DUMNEAVOASTRĂ le-ați avut față de el, de-a lungul șederii sale la Lisabona.
Profit de această împrejurare spre a VĂ reînnoi, DOMNULE PREȘEDINTE, asigurarea celei mai înalte stime a MEA
M.R. Carol
Palatul din București,
21 noiembrie 1936
Ministrul Afacerilor Externe
(ss) Victor Antonescu

Mesaj căruia îi succede, în același diplomatic – cu parfum de secol XVIII – limbaj, următorul:

„MARE ȘI BUN PRIETEN,
În dorința care mă însuflețește de a nu lăsa un mare interval în exercițiul misiunii pe care o împlinea pe lângă DUMNEAVOASTRĂ domnul Alexandru Duiliu Zamfirescu, alegerea MEA s-a oprit asupra persoanei domnului Lucian Blaga mai înainte sub secretar de stat la Departamentul Afacerilor Externe și, ca urmare, L-am numit în calitate de trimis extraordinar al MEU și ministru plenipotențiar pe lângă DUMNEAVOASTRĂ. Capacitatea, zelul și devotamentul față de persoana MEA, care-l disting pe acest ministru Îmi sunt garanții că va încerca să fie demn de încrederea DUMNEAVOASTRĂ, pe cât și de a MEA.
Sper, deci, că VEȚI binevoi a-i face o bună primire și că VEȚI arăta o deplină și desăvârșită încredere în tot ce VĂ va comunica din partea MEA și din aceea a guvernului MEU, conform instrucțiunilor sale.
Profit de această împrejurare spre a VĂ reînnoi, DOMNULE PREȘEDINTE asigurarea înaltei MELE stime.
M.R. Carol
Palatul din București,
11 martie 1938
Ministrul Afacerilor Externe
(semnat) Gh. Tătărăscu

Răspunsul președintelui Portugaliei

Astfel promovat, noul ministru plenipotențiar își prezintă scrisorile de acreditare și este primit de președintele Portugaliei cu următorul discurs:

„Domnule Ministru, Primesc cu multă plăcere scrisorile prin care Majestatea Sa Regele, augustul Dumneavoastră Suveran, vă acreditează, în calitate de trimis extraordinar al său și ministru plenipotențiar pe lângă Republica Portugheză, în succesiunea domnului Alexandru Duliu Zamfirescu, chemat către o altă destinație și ale cărui scrisori de rechemare mi le-ați înfățișat.

Sentimentele de bucurie și de mândrie pe care le-ați exprimat pentru înalta misiune ce tocmai v-a fost încredințată în Portugalia nu puteau să nu fie deosebit de agreabile.

Aceste sentimente, cunoașterea pe care o arătați față de istoria Portugaliei, dreptatea pe care o faceți tradițiilor ei glorioase, operei sale civilizatoare în vastul imperiu de peste mări, sunt tot atâtea dovezi de simpatie de care vă veți bucura la noi întru îndeplinirea misiunii voastre.

Aceasta va fi, de altfel, ușurată de sentimente reciproce ale celor două țări ale noastre, una față de cealaltă, prin afinități pe care cu elocvență le reamintiți și care se întemeiază pe acel fond de latinitate nepieritoare oriunde se găsește de-a lungul secolelor, înflorind spre cea mai mare glorie a sa și pentru binele umanității.

Uniți prin idealuri comune ale civilizației creștine și ale păcii, ajutorați de gândirea provenind adesea din aceleași izvoare, cele două patrii, Portugalia și România, glorioase citadele ale lumii latine, așa cum tocmai le-ați înfățișat, vor putea, sunt sigur, să-și realizeze dorințele de a-și strânge reciproc legăturile care le unesc.

În toate strădaniile către acest țel veți putea conta, Domnule Ministru, pe întregul nostru sprijin și pe lealul concurs al guvernului meu”.

CV-ul lui Lucian Blaga

Spre a-l face cunoscut pe noul demnitar este pus în circulație un C.V., cu acest conținut:

Lucian Blaga,
Născut în 1895 în Transilvania (România)
Doctor în filosofie la Universitatea din Viena
Din 1926 până în 1937 Consilier de Presă pe lângă legațiile din Varșovia, Praga, Viena și Berna.
Subsecretar de Stat la Ministerul de Externe în 1938
Ministru la Lisabona.
Ca scriitor, domnul Lucian Blaga a publicat 25 de volume: cinci volume de versuri, șapte volume de piese de teatru, douăsprezece volume de eseuri și lucrări de filosofie. Dintre aceste lucrări: în versuri: „Poemele luminii” și „Lauda somnului”. Piesele de teatru: „Meșterul Manole”, „Cruciada copiilor”, „Avram Iancu”, Opere filosofice: „Trilogia cunoașterii”, „Trilogia culturii”.
Domnul Lucian Blaga este șeful spiritual și inițiatorul noii școli filosofice românești. Dânsul este acela care explică în chip strălucit, pentru întâia oară în România, filosofia poporului român, ajutând astfel transformarea culturii patriarhale a acesteia într-o cultură modernă și critică, plasând specificul românesc pe culmile gândirii universale. Domnul Lucian Blaga este, incontestabil, șeful spiritual al tinerei generații române.
În același timp domnul Lucian Blaga este unul din directorii celei mai importante reviste literare românești, „GÂNDIREA”. Asupra operei literare și filosofice a domnului Lucian Blaga s-au scris în limba română numeroase cronici și studii, iar recent a apărut cartea domnului Vasile Băncilă, intitulată „Lucian Blaga, energie românească”.
Pentru meritele sale literare, domnul Lucian Blaga a fost ales în mod direct membru al Academiei Române.
Pentru activitatea filosofică, domnul Lucian Blaga a fost chemat la Catedra de filosofia culturii a Universități din Cluj”.

Altcum, această distribuție între vocația universitară și satisfacțiile diplomației la nivel ministerial avea să tulbure liniștea sufletească a cântărețului spațiului mioritic, în încântătorul peisaj lusitan. Cu rezultatul cunoscut: revenirea la catedră. Mai înainte însă, iată-l pe noul conducător al legației de la Lisabona la lucru, în activitățile de fiecare zi – ca și de ansamblu.

""