Autor 4893 vizualizări


Cine își mai amintește de Culianu? Emeritul profesor ucis la 21 mai 1991 în Universitatea din Chicago. Prima premisă pentru a înțelege opera unui scriitor este să-i cunoști viața, lucru peremptoriu de altfel și în cazul profesorului Ioan Culianu. Viața lui Culianu este viața unui om încercat de timp, cu angoase și certitudini, de la studentul român de pe băncile facultății de Litere, la bursierul ce pătrunde în occidentul Italiei, Perurgia, apoi la solicitarea azilului politic când bursa ia finalizare și într-un final la titlul de profesor titular la universitatea din Chicago. 

 Profesorul și jurnalistul american Ted Anton este unul dintre oamenii care s-a dedicat mulți ani în cercetarea vieții, operei, într-un final al crimei ce s-a petrecut la 11 mai 1990 într-una dintre toaletele universității din Chicago. Ceea ce este mai interesant, este că autorul nu l-a cunoscut niciodată pe Ioan Culianu, totul a fost realizat pe baza scrierilor sale, al stenogramelor, al cercetării vaste pe care a dedicat-o.

 Cartea lui Anton este mai mult decât o investigare a unei crime nedeslușită nici astăzi, este o radiografie a unui om și scriitor în toată intimitatea sa. De la studenția lui Culianu la cariera lui de profesor în Occident, apoi în America, acesta intră și în detaliile intime ale vieții profesorului, căsătoria cu Carmen Georgescu, divorțul cu aceasta, apoi relația cu logodnica sa Hillary Wiesner o fostă studentă, cu care a scris împreună și o serie de proze fantastice, care apoi i-a devenit logodnică.

 Științele oculte, istoria religiilor, gnosticismul, științele cognitive, filosofia și pictura Renașterii, în principal opera lui Giordano Bruno, cât și pasiunea sa infinită pentru picturile lui Boticelli sunt ramificațiile ce au dat naștere unei opere monumentale. Însă, unul dintre oamenii pe care i-a admirat întotdeauna, a fost nimeni decât altul Mircea Eliade, numit de către numeroși critici tatăl lui spiritual care potrivit datelor, acesta și-ar fi dorit ca Culianu să fie executorul testamentar al scrierilor sale științifice încă nepublicate la vremea aceea. Un aspect însă l-a mișcat pe Culianu tot timpul în ceea ce-l privește pe Eliade, dacă savantul ar fi fost realmente membru al Gărzii de fier, lucru ce nu i-a dat niciodată pace, căutând chiar simboluri fasciste în unele dintre scrierile lui. Perioada din Italia devenea una din ce în ce mai nelinistită pentru profesor, bursa sa urma să ia încetare și i se oferise o bursă de visiting profesor la Universitatea Groningen, Olanda. Avea de ales între confortul și siguranța pe care i-o oferea Olanda sau decizia de a merge în Orient pentru a-l urma pe mentorul său, Eliade. Redau mai jos rânduri din scrisoarea lui Eliade către Culianu:

 ,,Dacă postul din Olanda este sigur, acceptă-l. Vei putea pleca mai târziu, îndată ce vei primi o propunere mai interesantă. (În locul D-tale, eu aș fi ales India, cu toate riscurile de a fi izgonit într-o zi...) Important e să nu te lași terorizat de momentul istoric și să-ți continui lucrul. Am impresia că atmosfera italiană ți-a ajuns insuportabilă. Deci, dacă vezi că nu ai încotro, trebuie s-o părăsești – în Olanda, India, sau ce-o mai fi ( mai târziu).’’ (Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu, Ted Anton).

 La vremea aceea, scrierile lui Culianu nu erau cunoscute publicul român, însă o mare parte de cititori îl cunoșteau pentru articolele sale din Lumea liberă de la 1990 și Agora. Cu o rubrică intitutală Scoptophilia (știința de a observa), cu privire la perioada de tranziție a României după căderea regimului ceaușist, cât și scrieri științifice despre Inchiziție, structuralism, Claude-Levi Strauss ș.am.d

 Întotdeauna preocupat de simboluri, precum modelul lui renascentist, Culianu a încercat să deslușească acel ,,sens caché’’, din spatele multor scrieri.

 ,,Umberto Eco spune că totul depinde de felul cumt sunt utilizate simbolurile. Cazul României demonstrează că are dreptate. Nici nu reușise bine populația să-l alunge pe sângerosul dictator din palatul prezidențial, că guvernul care s-a format a și luat numele de Frontul Salvării Naționale. Nu ar fi putut alege o denumire mai nefericită: numele îndeamnă la o comparație cu Frontul Renașterii Naționale, de orientare fascistă, care a fost partidul unic creat de Carol al II-lea în 1938 după ce a dizvoltat parlamentul și s-a proclamat dictator.’’((Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu, Ted Anton).

Admirația dintre el și romancierul Umberto Eco a fost una reciprocă. La o vizită a romancierului în New York cu ocazia unei prelegeri despre Pendulul lui Focault, Culianu se afla în sală. Acesta explică și împărtășeșete ideea lui Eco și anume că, o interpretare oricât de eronată ar fi în momentul în care devine crez pentru mai mulți oameni, aceasta devină mai reală decât însuși adevărul.

  ,,Nimic nu ilustrează acest principiu în mod mai grăitor decât Holocaustul, când mințile demente acționează sincron, ele creează o realitate alternativă, ucid din motive inventate, considerându-se drept un punct fix în univers, își găsesc justificarea de a acționa’’.

  Treptat amenințările cu scrisori și telefoane au început să se acumuleze . Ca răspuns, acesta scrie un articol :,, Nu mi-ați dat decât suferință, mizerie, stupiditate și durere. Mi-ați furat douăzeci de ani din viață. (..) Prea mult m-am făcut că nu vă aud. E timpul ca voi să mă ascultați pe mine. Și am de gând să vorbesc, fie că vă place sau nu,, tot mai mult și mai tare.’’

Pe mealeagurile mioritice, Culianu apare într-un interviu în cadrul revistei 22: ,,Lumea est-europeană: O tragică pierdere de timp, de oameni, de energii’’.

 ,,El reunea emotivitatea unui poet cu profunzimea unui politolog. Era cea mai cutremurătoare condamnare a alianței dintre extrema dreaptă și cea stângă care apăruse până atunci.’’, afirma politologul Vladimir Tismăneanu cu privire la articolul apărut.

Cu o lună înainte de asasinat, deși nu era un susținător al monarhiei, însă admira figura regelui, acestuia îi este solicitat să îi prezinte regelui Mihai și familiei sale locurile legate de Eliade de la Universitatea din Chicago.

S-a vorbit mult despre asasinatul lui Culianu, poate mai mult decât vasta operă pe care acesta a lăsat-o în spate. Și poate că ar trebui să privim viața și opera lui cu un ochi spiritual, mai degrabă decât un spirit de investigator. ,,Era mai mult decât un prieten sau un coleg de breaslă, un suflet cu care aveam multe afinități’’, spune Voican Voiculescu, așa cum îl cunoscuse pe brilliantul profesor.

 Cartea lui Ted Anton, este o împletitură fină între biografic și bibliografic și ne aduce un Culianu viu, autentic, un împătimit al cunoașterii și al tezaurului de a trăi. În fond, dacă ar mai fi trăit și astăzi, marele profesor, ar fi fost mai mult decât un epigon al lui Mircea Eliade.

""