Autor 7060 vizualizări


Monica Pillat (68 de ani), fiica scriitorului şi criticului literar Dinu Pillat, povesteşte cu emoţie despre anii cei mai grei, când tatăl său a fost arestat, decăzând din graţiile tuturor cunoscuţilor, inclusiv ale prietenului şi mentorului său Monica Pillat îşi întâmpină oaspeţii cu tandreţea aceea tradiţională a gazdei, cu zâmbetul larg şi multă generozitate. Pe o măsuţă din mijlocul camerei de zi sunt aranjate cu dichis prăjituri de casă, iar lângă, pahare şi o carafă cu apă. Într-un colţ, ciripeşte vesel un canar fără astâmpăr. Pereţii casei sunt ticsiţi cu fragmente dintr-o lume apusă, dar mereu vie:tablouri şi portrete ale mamei realizate de bunica sa paternă, Maria Pillat-Brateş, fotografii vechi de familie şi cărţi roase la cotor. Pe birou stau grupate, trei câte trei, toate cărţile noi-nouţe ale tatălui şi bunicului său, munca sa din ultimii ani. Cu o bucurie făţişă spune cum anul acesta a reuşit să publice chiar ultimul volum din opera lui Dinu Pillat. Seria de autor e încheiată. Istoria familiei sale, aceasta este comoara sa cea mai de preţ. Nu o ţine ascunsă, o arată lumii întregi şi crede în biruinţa adevărului.

„Weekend Adevărul“:Aveţi pereţii casei ticsiţi de fotografii şi tablouri rămase de la bunicii şi părinţii dumneavoastră. În plus, vă ocupaţi cu publicarea manuscriselor lui Dinu Pillat. Ultima carte apare în toamna aceasta. Faceţi tot posibilul să-i aveţi aproape.

Monica Pillat:S-au adunat în atâţia ani, noi ne-am tot mutat din case mari în mai mici... Fac totul pentru iubirea şi amintirea lor, dar şi pentru că doresc să îi răzbun. Constantin Noica spunea că „a răzbuna înseamnă a aduce binele în locul răului care s-a făcut“.  

Romanul „Aşteptând ceasul de apoi“ al lui Dinu Pillat a fost publicat abia acum cinci ani. Cum aşa?

Romanul a fost descoperit în 2010, în arhivele CNSAS. Tata a fost condamnat la 25 de ani, iar romanul său la 50 de ani. Manuscrisele sale au fost confiscate şi i s-a spus că au fost arse. A scăpat această copie care a fost descoperită cu totul întâmplător. A fost ca şi când tata s-a întors înapoi.  

Când a ieşit din închisoare a spus chiar că vrea să se facă paznic la o grădină publică. A vrut să evite cu orice preţ să mai intre într-o situaţie ce ar fi putut fi compromiţătoare în ochii comuniştilor.

A zis aşa, gândindu-se că în felul acesta nu ar avea nimeni de ce să se lege de el. În „Evanghelia după Ioan“, scrie că Maria Magdalena se duce la mormântul lui Iisus şi nu-l mai găseşte. Mormântul e gol şi ea începe să plângă. Se mai uită o dată şi vede doi îngeri care vegheau ceva nevăzut. A treia oară când se întoarce, îl vede pe Iisus, dar crede că e grădinarul. Îl întreabă:„Unde l-ai pus pe Domnul?“. El o strigă pe nume, Maria, şi atunci ea îl recunoaşte. Când a spus asta, poate tata a avut şi asta în minte, fiind un om foarte credincios. Într-un fel miraculos, cred că asta l-a salvat în închisoare, unde era extrem de bolnav. Dinainte avea o sănătate foarte fragilă, dar acolo s-au agravat problemele. Chiar şi aşa, a rezistat cinci ani şi jumătate şi a mai trăit zece ani după ce s-a întors acasă.

Continuarea pe adevarul.ro