Heinrich Himmler, șeful poliției secrete a lui Hitler
Heinrich Himmler s-a născut în octombrie 1900, la Munchen, ca fiu al unui profesor de liceu, fost tutore al prințului moștenitor al Bavariei. Urmează liceul la Landshut, apoi servește în Regimentul 11 Bavarez în Primul Război Mondial. Regretă profund că este prea tânăr pentru a lupta mai devreme în Marele Război și îi idolatrizează pe soldații care și-au dat viața pe front.
În 1923 se alatură Puciului de la Berărie din Munchen, fiind purtător de stindard. În 1929 devine șeful personal al gărzii lui Hitler, SS (Schutzstaffel). Inițial o forță compusă doar din 280 de bărbați, aceasta va deveni o forță redutabilă sub conducerea lui Himmler. În 1930 este ales în Reichstag, concentrându-și întreaga activitate sporirii numărului de membri din SS, care ajunge la 52.000 de oameni. În 1934, Himmler devine șeful Gestapo, iar momentul de cotitură în cariera sa îl reprezintă organizarea epurării din iunie, prin care devine conducătorul autoritar al poliției politice din Al Treilea Reich.
Dacă Hitler a fost un montru, atunci Himmler a fost cel care l-a ajutat să devină așa. Aceasta din urmă a perfecționat modalitățile de eliminare a dușmanilor nazismului. În 1933 a înființat primul lagăr de concentrare, la Dachau, și a lărgit categoria celor ce aveau să fie duși acolo.
Himmler a avut o personalitate foarte ciudată. Era interesat de misticism, ocultism, hipnoza și ierburi de leac, la care se adaugă obsesia sa principală:rasismul strict al nazismului. Se considera reîncarnarea regelui Henric I Păsărarul. Aparent, era lipsit de emoții și sentimente. După ce a asistat la execuția prin împușcare în timpul unei vizite pe frontul rusesc care l-a îngrozit a propus o altă metodă de execuție:utilizarea de gaze otrăvitoare în camere speciale, mascate în săli de duș.
Atunci când a devenit evident că Hitler pierduse războiul, Himmler a încercat să se salveze. După debarcarea forțelor anglo-americane în Normandia, caută să obțină azil pentru sine și alte personalități ale regimului nazist.
După sinuciderea lui Hitler, Himmler s-a autoamăgit că va fi noul conducător german. Hitler însă îl preferă pe Donitz, care îl demite din toate functiile deținute pe Himmler, și îl consideră nesigur din punct de vedere politic.
În acel moment își dă seama că nu mai avea nicio șansă. Renunță la ochelari și își schimbă numele în Heinrich Hitzinger. Încearcă să fugă din Germania, dar este prins și capturat de forțele britanice. În inchisoare este recunosut și cere să vorbească cu Montgomery.
Cererea îi este refuzată. Atunci când o echipă de la serviciul de informații britanic vine să-l interogheze, sparge o capsulă de cianură ascunsă într-o plombă și moarte instant. Cadavrul este dus în Luneburg Heath și ingropat într-un loc nemarcat din pădure.
