Autor 2853 vizualizări


Gustav Vasa, născut în jurul anului 1496, a fost regele Suediei între 1523 și 1560 și regent doi ani mai devreme, în timpul războiului de eliberare. Ascensiunea sa la putere, începută ca o rebeliune împotriva regelui unionist Kristian al II-lea, după luptele din Stockholm, a coincis cu sfârșitul Uniunii de la Kalmar. Gustav aparținea familiei Vasa, care devine prima dinastie ce va stăpâni Suedia sub forma unei monarhii ereditare. Domnia sa s-a caracterizat prin centralizare statală, introducerea unei birocrații eficiente și stabilirea unei Biserici naționale bazate pe doctrina luterană.

Rolul lui Gustav în introducerea monarhiei ereditare este astăzi privit drept actul fondator al statului suedez modern, iar data de 6 aprilie, când a fost ales rege de către parlament, în 1523, a rămas ziua națională a Suediei. Mai târziu, în special în secolul al XIX-lea, generațiile viitoare l-au ridicat la rangul de părinte al națiunii, devenind un simbol național foarte puternic. Dar perspectivele istorice mai recente îi supun acțiunile unei analize mai critice, subliniind metodele adesea brutale, precum și propaganda intensă prin care acesta și-a consolidat puterea și eliminat adversarii. Istoricul Lars Larsson ne atrage atenția că activitatea sa a fost o combinație între voință de putere, cruzime și abilitate politică în conformitate cu pricipiile lui Machiavelli, pe care îl admira foarte mult, lucruri adesea omise de istoriografia suedeză.

Gustav era fiul cavalerului și consilierului Erik Johansson Vasa, care aparținea unei familii cu rădăcini vechi din zona Uppsalei, care începe însă a se afirma relativ târziu pe plan politic și social. Sursele nu sunt deloc îngăduitoare cu tatăl lui Gustav, descriindu-l ca pe un om simplu și fără talente extraordinare, dar Erik a reușit să obtină prestigiu prin cultivarea unor bune relații cu membrii importanți ai aristocrației:regentul Sten Sture cel Bătrân și bunica sa, sora vitregă a regelui Karl Knutsson. În plus, Erik devine un Johansson prin mariajul cu Cecilia Månsdotter, fiica consilierului Måns Karlsson, cumnatul regentului Sten Sture cel Tânăr. Legăturile acestea i-au facilitat ascensiunea lui Gustav.

Gustav s-a născut probabil în anul 1496, în parohia Orkesta. Potrivit cronicarului Peder cel Negru, Gustav a fost trimis la vârsta de 13 ani la școala și universitatea din Uppsala, unde avea să învețe latina și germana. A părăsit școala după numai doi ani, după o altercație cu profesorul său danez. După scurta experiență a ajuns în custodia lui Sten Sture cel Tânăr, unde s-a ocupat de lucruri mai practice, precum scrima și științele juridice. A primit o educație mai mult de ofițer. Potrivit istoriografiei tradiționale, Gustav ar fi început devreme să ia parte la evenimentele politice ale vremii, implicându-se în bătăliile de la Vädla și de la Brännkyrka (1517-18). Deznodământul a fost interesant:regele Kristian al II-lea al Danemarcei i-a propus lui Sten Sture să-I ofere drept gaj pe cinci dintre cei mai importanți oameni ai sai, în schimbul unor tratative purtate la Södertörn. Unul dintre aceștia era Gustav, ținut captiv în castelul Kalo din apropiere de Aarhus. În detenție, regele a încercat să-l atragă în zadar de partea sa.

În 1519 izbutește să fugă la Lübeck, după care ajunge iar în Suedia. Între timp. Kristian a învins forțele lui Sten în lupta de la Asunden, iar odată cu moartea regentului, opoziția suedeză era prea slabă pentru a se opune monarhiei daneze. Puncte de rezistență mai erau la Kalmar și la Stockholm, dar potrivit lui Peder cel Negru, l-au izgonit pe Gustav care le-ar fi cerut să continue luptele. Apoi acesta ar fi încercat în zadar să-i instige pe țărani la luptă. Nu este foarte credibilă versiunea, căci Kalmar s-a predat după numai trei luni de la evadarea sa. Pe 3 iunie 1520, Kristian îi cheamă pe suedezi la tratative în ședința parlamentului, promițând amnistia insurgenților. Dar intențiile sale erau departe de a fi amicale.

Pe 4 noiembrie Kristian a fost încoronat regele al Suediei, patru zile mai târziu urmând baia de sânge din Stockholm, când au fost executați tatăl și fratele lui Gustav, dimpreună cu alți 80 de rebeli. Cu proprietățile confiscate, Gustav era vânat de danezi prin toată țara. Gustav se hotărăște să caute sprijin în Dalarna. De mai multe ori era să fie prins, dar a scăpat și a atras de partea sa oameni din Rankhyttan, Ornäs, Svärdsjö, Isala, Marnäs, Rättvik, Mora, Utmeland sau Sälen. Gustav, la numai 24 de ani, devine lider în Dalarna și toate regiunile care nu doreau a se supune coroanei daneze. Așa că începe rebeliunea împotriva lui Kristian.

Deși lipsită de arme de foc și de fortărețe, armata își mărea rândurile mereu și rebeliune se răspândea rapid în multe provincii. La finele lui aprilie 1521, Gustav stăpânea Dalarna, Gästrikland, Västmanland, Närke. Ajunge cu armata la Stockholm, dar nu poate să ia cu asalt orașul. Suedezii care fuseseră captivi și trecuseră de partea danezilor au revenit în rândurile lui Gustav. La o dietă ținută în Vadstena în august, Gustav este recunoscut căpitan al provinciilor Gita și regent al Suediei. Între timp, guvernul lui Kristian se afla sub amenințarea armatelor staționate la Rotebro și Botkyrka. în iarnă, marea fortăreată de la Stegeborg cade în mâinile rebelilor. Totuși, regatul nu a ajuns în mâinile lui Gustav decât în 1523, pentru că lipsa echipamentelor de asediu îngreuna mult capturarea cetăților. Singura cale era înfometarea. În octombrie se predau ultimele avanposturi daneze din Finlanda.

Și iată că Gustav Eriksson a fost încoronat rege în parlamentul de la Strängnäs pe 6 iunie, iar în 1528 în Catedrala din Uppsala. Din regent, a devenit rege și a încercat să realizeze și schimbări concrete, nu doar nominale. Fenomenul Reformei i-a permis acest lucru, căci astfel putea elimina poziția de mare putere a Bisericii, mare proprietar latifundiar, care a zădărnicit formarea unui stat suedez puternic. Dar nu a acționat în fortă, ci a preferat să o faca cu tact, permițând și susținând răspândirea doctrinei protestante și folosindu-se gradul de resursele financiare ale vechii Biserici. La dieta din Västerås, 1527, se decid două lucruri esențiale:ca o mare parte din proprietățile Bisericii să treacă sub administrația coroanei și regele devine, în locul papei, capul Bisericii. Conciliul de la Orebro din 1529 stabilește ca predicile sa se bazeze exclusiv pe Scripturi, iar in 1541 apare și prima Biblie în limba suedeză.

Unul dintre motivele pentru care Gustav confiscă bunurile bisericești a fost nevoia de a ieși de sub tutela Lübeck-ului, privilegiat excesiv în comerțul suedez. Plătind datoria, Gustav a redus și mai mult influența orașului prin participarea la conflictul de le Greve, care pune capăt dominației Ligii hanseatice asupra comerțului suedez. Cu această ocazie colaborează cu danezul Gustav Kristian al III-lea, dar tensiunile între cele două state vor reapărea. În timpul său a fost purtat și un război cu Rusia, fără însă ca granițele să se modifice.

Având posibilitatea de a duce o politică independentă, Suedia intră într-o nouă fază a dezvoltării interne. Guvernarea se centralizează, puterea regelui aflându-se deasupra intereselor personale. Nobilii, slăbiți de politica lui Kristian al II-lea, au fost cooptați la guvernare de către Gustav. Regele se implica din ce în ce mai mult în exercitarea puterii, devenind și el un birocrat. Introduce o schimbare fundamentală, si anume monarhia ereditară. Totodată ducatele din interiorul regatului puteau fi lăsate moștenire fiilor mai tineri.

Cu doar în jur de 5% din populație locuind la orașe, Gustav a avut grijă să reglementeze și organizarea agriculturii, adoptând măsuri stricte privind activitatea fermierilor. Fânul de exemplu trebuia strâns în anumite locuri și până la anumite date, altfel pedepsele erau aspre. Schimbările nu au survenit fără a întâmpina rezistență. Poate că cea mai serioasă rebeliune a avut loc în anii 1542-43, când fermierii din Småland, Västergötland, Öland și Östergötland s-au unit împotriva regelui, dar în cele din urmă au fost învinși.

Bun soldat și orator, Gustav și-a demonstrat și calitățile de lider, adesea prin forță și prin exploatarea caracterului personal al puterii. Nepotul său de soră, Per Brahe, îl descrie ca pe un om virtuos, rigid, integru, ambițios și perseverent în orice activitate ar fi întreprins. Părerile erau, desigur, împărțite. Berend din Melen, mercenar german, spune că ar fi fost un om malefic și înșelător, gata să înjughie pe oricine pe la spate, iar Wulf Gyler, fost secretar, crede și el că era un tiran însetat de sânge, care nu ezita să-și elimine adversarii, dar nu numai, la cea mai mică suspiciune de conspirație sau incompetență.

Gustav I, decedat pe 29 septembrie în 1560, probabilde holeră, a fost o bună bucată de vreme considerat cel mai mare erou național al Suediei, pentru ca după al doilea război mondial să-și piardă din aura mitică, rămânând doar un prinț tacticos și violent care prin felurite metode a reușit să se impună și să centralizeze puterea în regat. 

Surse:VasaMuseet.se, sv.wikipedia.org, SverigeTurism.se