Autor 5929 vizualizări


Pe 7 decembrie se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Grigore Antipa, deschizător de drumuri în mai multe domenii ale știinţei, fiind primul oceanolog, ecolog şi hidrobiolog român, autorul conceptelor de biosociologie şi bioeconomie, precum și un diplomat apreciat de cele mai de seamă personalităţi ale epocii sale. Opera cea mai dragă a lui Grigore Antipa a fost însă Muzeul Naţional de Istorie Naturală din București, una dintre cele mai vizitate și îndrăgite instituții de cultură din România.

În 1938, într-un volum omagial publicat sub auspiciile Societății Române de Științe, Constantin Meissner, strălucit om de cultură și mare pedagog român, își punea următoarea întrebare: „De unde izvorăște vraja în cazul lui Antipa? Căci constituie un caz această simpatie atât de generalizată ce o insuflă el unei lumi întregi. Să fie ea motivată de cultura lui vastă, de voiciunea minții lui ascuțite, de cele ce a făptuit și făptuiește, de bonomia și voioșia de el nedespărțite, de distinsa-i amabilitate, de manierele sale alese, de conversația-i întotdeauna atrăgătoare, de... dar câte însușiri nu mi-ar fi lesne să înșir aici? Întâlnim în societate sute și sute de înzestrați, fără ca totuși să fie așa de iubiți. Atunci? Desluşirea enigmei? O găsesc într-o extrem de rară dispoziție sufletească proprie lui. Acest septuagenar erudit și preocupat de rezolvirea până și a celor mai adânci probleme ale firii și-a păstrat până astăzi o inimă de copil. Iată tot scretul!... Normal e să-ți fie dragi copiii, normal e să-ți fie drag Antipa. Să fie mulți cu așa inimă și totodată cu așa inimă, omenirea ar fi mai bună. Zadarnică dorință. Deșartă speranță. Antipa rămâne o rara avis.” 


Să ne întoarcem în timp și să parcurgem cele mai importante momente din viața și cariera marelui savant. În data de 7 decembrie 1867, la Botoşani, pe plaiurile de poveste din nordul Moldovei, se naşte Grigore Antipa. Tatăl său, avocatul Vasile Antipa, se stinge pe când Grigore avea numai doi ani, iar mama sa, Zoe Antipa, moare de febră tifoidă cinci ani mai târziu. Au rămas în urmă doi copii orfani: Grigore (7 ani) şi fratele său după mamă, Nicolae Leon (12 ani). Cei doi băieţi rămân în grija lui „moş Panaite” (Panaite Şendrea), fratele mamei lor.

În perioada 1874-1878, Grigore Antipa urmează primii ani de şcoală la Botoşani și este înscris de unchiul său la Pensionul Mărgineanu, cunoscut drept „Institutul de Educaţie”. Pensionul cu patru clase primare a fost şcoala urmată atât de micuţul Grigore, cât şi de fratele său, Nicolae Leon, de la care aflăm că în școala lui Mărgineanu predau cei mai buni profesori şi institutori din oraş. Tot Nicolae Leon ne introduce în atmosfera orașului din anii 1870: „În Botoșani era grădina lui Vârvan, o grădină mare cu flori și fructe multe, în care cânta muzica militară de două ori pe săptămână. Astăzi a devenit grădina publică a orașului. Casele părintești erau vecine cu această grădină, despărțite de ea numai prin casele lui Vasile Arapu – singurul dintre boeri pe care l-am apucat îmbrăcat cu antereu și brâu ca lăutarii”.

De la Iași la Jena

Din toamna anului 1878, Grigore Antipa a fost înscris la Institutul Academic din Iaşi, cunoscut şi sub denumirea de Institutele Unite. Urmează cursurile acestei şcoli până în 1885. Această instituţie de învăţământ a fost constituită ca școală particulară în Iaşi şi a avut în epocă locul ei de glorie datorat înaltului profesionalism al dascălilor, remarcabile personalităţi ale vieţii culturale româneşti. Antipa îi evocă mulţi ani mai târziu: „[…] am avut norocul să fiu elevul a patru învăţaţi dascăli care au trezit în mine interesul viu pentru ştiinţele ce ni le predau şi au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării mele ulterioare. Acestor neuitaţi dascăli ai mei din liceu le datorez foarte mult pentru începuturile mele intelectuale, şi nu mică mi-a fost bucuria când, după 22 de ani, unii dintre ei m-au ales coleg al lor la Academia Română”.

Din 1885, încurajat de fratele său, marele parazitolog Nicolae Leon, tânărul Antipa îşi începe şi el studiile la Jena, în Germania, acolo unde întâlneşte, după propriile mărturisiri, o viaţă cu totul nouă, altă ţară şi alţi oameni, alte obiceiuri şi altă disciplină, dar mai cu seamă altă stare generală culturală, bazată pe vechi tradiţii de muncă. În perioada în care cei doi fraţi studiau la Jena, Secţia de Ştiinţe a Universităţii era dominată de personalitatea profesorului Ernst Haeckel, iar Institutul coordonat de acesta, supranumit şi „fortăreaţa darwiniană”, era o „Mecca” a biologiei, pe unde treceau toţi marii zoologi ai vremii. La 6 martie 1891, Grigore Antipa își susține doctoratul la Universitatea din Jena sub îndrumarea marelui Ernst Haeckel, bucurându-se de aprecierea profesorului, dar şi a asistentului acestuia, Willy Kükenthal. Antipa a luat parte la excursiile științifice ce aveau loc, cum este cea din Insula Helgoland, în acest stagiu dobândind primele cunoștințe de oceanografie și o mare pasiune pentru fauna marină.

Tema de doctorat, reprezentată de studiul sistematic, anatomic şi histologic al meduzelor fixate, a fost sugerată lui Antipa de către Kükenthal, cel care i-a şi oferit materialul necesar (provenit din expediţiile în Insulele Spitzbergen şi Frantz Josef). Cele trei specii de meduze nou descrise poartă numele mentorilor lui Antipa: Walter, Kükenthal şi Haeckel. Grigore Antipa s-a dovedit unul dintre cei mai străluciţi studenţi, promovând examenul de doctorantură cu menţiunea summa cum laude, la 6 martie 1891. Profesorul Haeckel nu a acordat această distincție decât de trei ori în cariera sa, lui A. Walther, Hans Driesch şi lui Antipa. Iar relaţia dintre Haeckel şi Antipa s-a transformat într-o frumoasă prietenie, după cum reiese din lunga lor corespondenţă.

După finalizarea doctoratului, Grigore Antipa îşi îndreaptă paşii spre Staţiunea Zoologică din Napoli, considerată pe atunci „loc sfânt de pelerinaj al fiecărui biolog”. Acesta este locul în care şi-a consolidat pasiunea pentru studiul mării, abordând o temă de cercetare din lumea peştilor: studiul asupra evoluţiei timusului la peşti. La Napoli l-a cunoscut pe Anton Dohrn, fondatorul şi primul director al Staţiunii Zoologice. Ani mai târziu, într-o cuvântare susţinută la Academia Română, Antipa îl numeşte pe Dohrn cel mai mare îndrumător al său, ale cărui sfaturi părinteşti i-au determinat stabilirea viitoarei sale cariere în domeniul ihtiologiei şi pescuitului. Tot Antipa povesteşte că la Napoli nu şi-a cunoscut numai mentorul, ci şi unul dintre cei mai dragi prieteni, în familia căruia a fost primit întotdeauna cu multă căldură.

Antipa și Regele Carol I 

Întors în țară cu o idee clară asupra viitoarei sale cariere, în octombrie 1892, Dr. Grigore Antipa solicită şi obţine o întrevedere cu Regele Carol I, pentru a-i prezenta suveranului un memoriu dedicat introducerii pisciculturii raţionale în apele României. Cucerit de tânărul biolog cu minte de economist şi diplomat înnăscut, suveranul îl reţine la dejun pentru a-l recomanda miniştrilor săi. Astfel începe o colaborare pe care însuşi Grigore Antipa a considerat-o „drept cel mai mare noroc pe care l-am avut în viaţă, faptul că mi-a fost îngăduit timp de 22 de ani să mă pot apropia şi să ascult din gura sa proprie, învăţămintele şi sfaturile sale părinteşti... până la sfârşitul vieţii sale, Regele a urmărit apoi de aproape toate lucrările mele, atât la Pescării şi la Muzeu, cât şi în toate direcţiile în care a trebuit să îmi desfăşor o activitate, şi în tot timpul m-a încurajat, sfătuit şi apărat!” Regina Maria aminteşte în Memoriile sale de momentele plăcute petrecute alături de Antipa şi de prietenia acestuia cu Regele Ferdinand: „Cel mai scump tovarăş al nostru în aceste excursii pe Dunăre era doctorul Antipa.. şi o plimbare pe Dunăre fără el pierdea jumătate din farmecul ei... Doctorul Antipa a fost prietenul soţului meu în tot timpul vieţii lui”.


În 1893, începând cu luna aprilie, Grigore Antipa a petrecut 118 zile la bordul crucişătorului „Elisabeta” aflat sub comanda lui Ilie Irimescu şi a secundului său, Paul Popovăţ, în cursul primei expediții românești în jurul Mării Negre. Printre membrii echipajului se regăseau un hidrofizician, un hidrochimist şi un astronom. Jurnalul de bord al crucişătorului menţionează un număr de 47 de dragaje efectuate de Antipa în timpul expediţiei. Pe lângă colectarea de material biologic, Antipa a vizitat şi prima staţiune de cercetare a Mării Negre aparținând Rusiei, înfiinţată în 1872 la Sevastopol şi care era condusă de prietenul său, Alexandr Ostrumov, renumit cercetător al faunei pontice. De asemenea, scrisorile adresate de Antipa prietenului şi profesorului său Anton Dohrn, de la Staţiunea Zoologică din Napoli, ne introduc în atmosfera expediţiei.

În 1899, Grigore Antipa se logodește cu Alina Petrescu, fiica generalului medic Zaharia Petrescu. Fire romantică, cu simţ artistic, cu o educaţie riguroasă efectuată într-un pension parizian, Alina îi va deveni marelui savant consilier personal şi cel mai priceput colaborator (după cum o numea însuşi Grigore Antipa) mai bine de 45 de ani. Destinul acestora s-a împletit cu cel al Muzeului de Istorie Naturală, cei doi soţi locuind în chiar sediul instituţiei. Viitorul strălucit care se întrevedea pentru tinerii soţi a fost de multe ori umbrit de lungile perioade de recuperare ale Alinei Antipa în diferite staţiuni europene, dar şi de numeroasele deplasări pe care Antipa era nevoit să le îndeplinească ca urmare a funcţiilor ocupate. Astăzi, corespondenţa celor doi, păstrată în arhiva muzeului, relevă candoarea unei mari iubiri şi grija nesfârşită pe care şi-o purtau permanent.

Reorganizarea Pescăriilor Statului 

Numit de Regii Carol I şi Carol al II-lea director al Pescăriilor Statului (1893-1914, 1929-1944), Grigore Antipa va duce o muncă neobosită pentru protejarea drepturilor României după încheierea Primului Război Mondial. Votarea în Cameră (Adunarea Deputaților) a „Legii pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare şi expunerea de motive” – scrisă de însuşi G. Antipa (1896) – va fi urmată de înfiinţarea Direcţiei Generale a Pescăriilor.

În vederea reglementării pescuitului în Dunăre, Marea Neagră, Prut şi în râurile de frontieră, Antipa elaborează proiecte de convenţii internaţionale. S-a ocupat de lucrări hidrotehnice, îndiguiri, de săparea canalelor din Delta Dunării la începutul secolului al XX-lea. În urma acestor lucrări, producţia de peşte a crescut de zece ori, ajungând „hrana săracului”, iar icrele negre se vindeau până în S.U.A., fiind apreciate pretutindeni. Operele sale, Clupeidele Mării Negre (1908), Fauna ichtiologică a României (1909), Pescăria şi pescuitul în România (1916), reprezintă şi astăzi puncte de reper pentru specialişti în ihtiologie şi exploatarea peştelui.

Muzeul și Academia 

Pe 24 mai 1908, la ora 11:00, are loc inaugurarea noii clădiri a Muzeului de Zoologie, în prezența Regelui Carol I, a Prințului Moștenitor Ferdinand și a Prințesei Maria. La festivitate au mai participat: prim-ministrul Dimitrie Sturdza, miniștrii I. Brătianu, S. Haret, D. Carp, președintele Academiei Române – Anghel Saligny, decanul Facultății de Științe – Ermil Pangrati, precum și numeroși profesori universitari și alte oficialități ale epocii. Imaginile din arhiva muzeului surprind sosirea Regelui Carol I și semnăturile Familiei Regale în Cartea de Onoare.

Pe 14 mai 1910, președintele Academiei Române, Anghel Saligny, prezida ședința de alegere a lui Grigore Antipa ca membru activ al Academiei. La 25 mai 1912 are loc la Academia Română ședinţa solemnă, în prezenţa Regelui Carol I şi a Prinţului Moştenitor Ferdinand, în care Grigore Antipa rostea discursul de recepţie, intitulat „Cercetări hidrobiologice în România şi importanţa lor ştiinţifică şi economică”. Profesorul Ludovic Mrazec, cel care l-a propus pe Antipa pentru a fi ales în Academia Română, sublinia că intrarea lui Antipa în Academie era rezultatul unei munci neobosite, desfăşurată timp de 18 ani şi închinată ştiinţei. Consecvent credinţei sale că „un loc în Academie nu reprezintă numai recompense pentru meritele trecutului, ci, mai ales, un vast câmp de activitate legat de o mare responsabilitate morală, căreia trebuie să îi consacri o bună parte din muncă”, Grigore Antipa a fost ales vreme de 20 de ani consecutiv secretar al Secţiei Ştiinţifice (1919-1938), apoi preşedinte al acesteia (1938-1941).

La data de 23 mai 1933, Muzeul a avut parte de o triplă aniversare: 25 de ani de la inaugurarea acestuia în clădirea de la Șosea, 40 de ani de la numirea lui Grigore Antipa în funcția de director și 100 de ani de la întemeierea primului Muzeu de Istorie Naturală și Antichități, prilej cu care Regele Carol al II-lea avea să menționeze, printre altele, în discursul său: „Vă aduc astăzi, la această sărbătorire, mulțumirile mele cele mai calde – mulțumiri la care sunt convins că se unește întreaga suflare culturală a României și, spre a vă da un semn vădit al acestei mulțumiri, am hotărât că de astăzi înainte acest muzeu va purta numele «Dr. Grigore Antipa»”.

Muzeul, panteonul lui Antipa 

Activitatea lui Grigore Antipa, fie în calitate de inspector general al Pescăriilor, fie în calitate de consilier regal sau director al Muzeului de Istorie Naturală, a fost recunoscută prin cele 20 de medalii, ordine regale și distincţii primite din partea celor mai importante foruri internaţionale (universităţi, muzee sau companii piscicole). Antipa s-a bucurat de o apreciere deosebită, fiind decorat cu Ordinul Steaua României (în grad de Ofițer și Comandor) și cu Ordinul Coroana României (în grad de Comandor, Mare Ofițer, Mare Cruce), în timpul domniei regilor Carol I și Carol al II-lea. Pentru merite culturale şi pentru ştiinţă a fost decorat atât de Regele Ferdinand I, cât şi de M.S. Regele Mihai I al României. Alte distincţii în ordine prestigioase i-au fost acordate de Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, de Regele Leopold al II-lea al Belgiei, de Regele Vittorio Emanuele al III-lea al Italiei şi chiar de Împăratul Franz-Joseph al Austriei. Pentru organizarea Muzeului de Istorie Naturală, unul dintre cele mai sistematice muzee din lume, primeşte medalia „Isidor Geoffroy de Saint Hilaire” într-o ceremonie solemnă la Paris, în prezenţa preşedintelui Franţei, Paul Doumer, în 1932.

Pe tot parcursul vieţii, Grigore Antipa a ţinut discursuri în Parlament, conferinţe şi discursuri la radio, referitoare la importanţa cercetărilor științifice în progresul economic al ţării. Grigore Antipa contribuie la înfiinţarea Institutului Geologic, împreună cu prietenul său, Ludovic Mrazec (1906). Pentru cercetări de biologie marină şi de piscicultură a fondat instituţii precum: „Staţiunea de Cercetări piscicole din Delta Dunării” (1924), Tulcea – astăzi „Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Delta Dunării”, Institutul Biooceanografic (1932), Constanţa – astăzi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”. În 1937 fondează „Crescătoria sistematică de crapi Nucet” şi mai puţin cunoscuta „Staţiune de cercetări piscicole de la Cavarna” (desfiinţată). În plus, a făcut parte din grupul fondatorilor Institutului de Cercetări Agronomice şi a contribuit semnificativ la înfiinţarea Spitalului Elias.

La 9 martie 1944, Grigore Antipa, grav bolnav de inimă, moare în urma unui atac de cord. După ce și-a luat rămas bun de la soțul ei, depus pe catafalc în holul Muzeului, Alina Antipa a decis ca nu mai poate continua să trăiască fără cel ce i-a fost sprijin și confident vreme de 44 de ani şi şi-a pus capăt zilelor. În data de 12 martie a avut loc o ceremonie funebră oficiată în holul Muzeului la care au participat familia, prietenii și oficialități ale vremii. Urnele cu cenușa soților Antipa au fost depuse în muzeu, în holul principal. În felul acesta, marele savant „nu s-a despărțit de opera sa cea mai dragă nici după moarte, Muzeul devenindu-i propriul său panteon...”.