Autor 2125 vizualizări


Ernest Rutherford a fost un mare fizician şi chimist, celebru pentru propunerea modelului planetar al atomului, dar şi pentru descoperirea şi studiul anumitor tipuri de radiaţii. Mai multe despre viaţa şi cercetările sale ştiinţifice puteţi citi în acest articol.

Ernest Rutherford (30 August 1871-19 Octombrie 1937) s-a născut la Spring Grove (oraş numit acum Brightwater), în Noua Zeelandă. Tatăl său, James Rutherford, era un fermier emigrat din Scoţia, iar mama sa, Martha Thompson, era o profesoară din Anglia. Cu şapte fii şi cinci fiice de crescut, cei doi se descurcau destul de greu. Astfel că familia din care Ernest provenea era una destul de săracă.

La vârsta de 16 ani a intrat la Colegiul Nelson, o şcoală doar pentru băieţi. Mai târziu, în 1889, a obţinut o bursă la Universitatea Wellington, intrând la Colegiul Canterbury. Acolo se remarcă prin inteligenţa de care dă dovadă şi devine preşedintele societăţii de dezbateri. Absolveşte în anul 1893 şi îşi continuă cercetările acolo pentru o perioadă scurtă de timp, după care merge la Colegiul Trinity, Cambridge, pentru a urma studii postuniversitare în Laboratorul Cavendish. Petrece aici trei ani şi obţine recordul mondial pentru distanţa de la care undele electromagnetice pot fi detectate.

În anul 1898 Rutherford nu ratează ocazia de a deveni profesor de fizică la Universitatea McGill din Montreal, Canada, în urma eliberării acestui post. În 1900 se căsătoreşte cu Mary Georgina Newton, având împreună o fiică-Eileen Mary. Şapte ani mai târziu, se întoarce în Anglia şi ocupă postul de profesor de fizică la Universitatea Manchester, iar în anul 1908 primeşte Premiul Nobel în Chimie. Acest lucru s-a întâmplat în urma studiilor efectuate la Universitatea McGill, cercetarea sa fiind în domeniul radiaţiilor şi a substanţelor radioactive.

Mai târziu, în 1919, acceptă postul de profesor de fizică oferit de Universitatea Cambridge. Pe parcursul carierei sale didactice a avut ca studenţi nu mai puţin de nouă laureaţi ai Premiului Nobel. Printre aceştia se numără Chadwick, premiat pentru descoperirea neutronului, Appeton-pentru demonstrarea existenţei ionosferei, Cockcroft şi Walton-pentru un experiment în care atomul a fost divizat cu ajutorul unui accelerator de particule etc. Cariera sa ştiinţifică a fost una înfloritoare, el publicând numeroase lucrări bazate pe cercetările sale, printre acestea numărându-se:„Radioactivitatea” (1904), „Transformările Radioactive” (1906), „Structura electrică a materiei” (1926), iar ultima fiind „Noua alchimie” (1937).

Ernest Rutherford moare pe data de 19 Octombrie 1937, ca urmare a amânării operaţiei sale de hernie. Este înmormântat, apoi, la Londra, în Catedrala Westminster.

Fascinat de fenomenul radioactivităţii, Rutherford face numeroase cercetări în această privinţă, iar în anul 1899 descoperă două tipuri de radiaţie emise de atomii de toriu şi uraniu. Le denumeşte radiaţii alfa şi beta şi descoperă că diferenţa dintre acestea este puterea de penetrare. Dacă radiaţia alfa poate fi oprită de o simplă foiţă de hârtie, pentru radiaţia beta este nevoie de ceva mai puternic, cum ar fi o folie de aluminiu sau un perete de sticlă.

Între anii 1900 şi 1903 colaborează cu alţi oameni de ştiinţă şi studiază fenomenul de transmutare a elementelor. Află astfel că radioactivitatea reprezintă dezintegrarea spontană a atomilor. Mai află şi despre timpul de înjumătăţire al unei particule radioactive şi foloseşte această noţiune pentru a calcula vârsta Pământului. Nu mică i-a fost mirarea când a aflat că Pământul este mult mai „bătrân” decât se credea pe atunci.

Restul pe SCIENTIA.RO