Dr. Ioan Rațiu, lider al mișcării memorandiste din Transilvania de la 1892
Născut la 19 august 1828, la Turda, dr. Ioan Rațiu a condus delegația compusă din 300 de participanți, ce a înaintat împăratului Franz Joseph, la Viena, la 28 mai 1892, Memorandumul care cuprindea doleanțele românilor din Imperiu.
Om politic remarcabil, jurist de mare valoare și prestigiu, promotor de seamă al culturii naționale românești, Ioan Rațiu a urmat studiile la Turda, Blaj, Cluj, Budapesta și Viena, unde în anul 1858 a obținut titlul de doctor în drept. În anul 1861 își deschide cancelarie proprie și îndeplinește funcția de avocat, fiind singurul care a apărat interesele țăranilor din zonă în procesele urbariale, scrie Muzeul de Istorie Turda, pe pagina de Facebook a instituției.
Activitatea lui se desfășoară pe două planuri, ambele cu răsunet profund în conștiința românilor: avocat, în plan profesional și om politic de valoare, în viața politică din Transilvania. A pus bazele școlii românești din Turda, iar pentru întreținerea acesteia a ridicat în piața orașului o casă mare, destinată parțial funcționării unui hotel, parțial fiind alocată unor locuințe particulare și prăvălii de închiriat.
Unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902, Ioan Raţiu a fost preşedintele comitetului care a redactat Memorandumul Transilvaniei și a condus delegația care a înaintat acest document împăratului Franz Joseph, la Viena, la 28 mai 1892.
Semnatarii Memorandumului: Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiţa. Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băseşti, dr. Ioan Raţiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini
Dr. Ioan Raţiu și-a lăsat amprenta atât pe orașul natal, cât și pe Transilvania, fiind nevoit să se retragă din activitate din cauza problemelor de sănătate, și a încetat din viață în 4 decembrie 1902, în locuința sa din Sibiu.
Statuia lui Ioan Rațiu de la Turda
Inițiativa ridicării statuii lui Ioan Rațiu de la Turda s-a datorat în mare măsură atât descendenților familiei, cât și oamenilor politici ai urbei sale natale, în special a celor din breasla avocaților. Dezvelirea acesteia a rămas în așteptare din diverse și numeroase motive, fiind amânată de trei ori.
La 9 iunie 1930 a avut loc la Turda ceremonia dezvelirii statuii dr. Ioan Rațiu.
Evenimentul s-a suprapus cu revenirea regelui Carol al II-lea în țară, o parte a membrilor guvernului ce au fost invitați neputând fi prezenți la serbările organizate de oficialitățile orașului. Totuși au fost prezente personalități precum: Episcopul Iuliu Hossu, Ion Agârbiceanu, Emil Racoviță, V.V. Tilea, Theodor Mihaly, Valer Moldovan etc.
Statuia turnată în bronz este opera renumitului sculptor Cornel Medrea. Importanța acestui monument este sporită datorită unicității, fiind singura din țară ce-l reprezintă pe memorandist.
Muzeul de Istorie Turda deține numeroase acte, documente și fotografii legate de acest eveniment, inclusiv o scrisoare care marchează corespondența purtată de către Augustin Rațiu și sculptorul Cornel Medrea.
Acest eveniment comemorativ de la Turda a prilejuit istoricului Nicolae Iorga o inspirată sinteză asupra activității conducătorului delegației memorandiste:
„S-a simțit nevoia unui mirean care să facă el ce fusese până atunci în seama «preoților cu crucea-n frunte». Şi s-a prezentat de la sine un om zdravăn trupește și sufletește, nu popular prin cuvânt, nu dibaci în a găsi mijloacele de a ajunge, de a se menține și de a reveni, și nici artist în materie de prestigiu, înveșmântat în tăceri solemne și în izolări impunătoare. Ci un caracter. Un caracter neînfrânt. Om de da și de nu. Om de orice riscuri. Om care moare pe cuvântul lui, la datoria lui. Orice material s-ar fi întrebuințat pentru monumentul lui, marmură sau bronz, mai tare a fost sufletul acestui om”.
