Cum a murit de foame la Aiud amiralul care a coordonat construcţia primul submarin românesc jpeg

Cum a murit de foame la Aiud amiralul care a coordonat construcţia primul submarin românesc

📁 Biografii
Autor: Costel Crangan

Gheorghe Koslinski a fost amiral şi secretar de stat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Provenea dintr-o familie cu lungă tradiţie militară şi avea studii în Franţa şi Italia. Timp de patru ani a fost adjutant al Regelui Ferdinand, apoi a avut o carieră militară şi didactică impresionantă, dar a sfârşit ca un deţinut periculos.

Puţină lume ştie, dar unul dintre cei mai importanţi militari pe care i-a dat oraşul Galaţi este amiralul Gheorghe Em. Koslinski, a cărui poveste de viaţă este, de la un capăt la celălalt, realmente impresionantă, atât prin momentele de mare succes, cât şi prin drama teribilă de la final.

Născut la Galaţi, în 1889, într-o familie de veche tradiţie militară (era fiul cel mai mare al contraamiralului Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare a României), absolvă prestigiosul liceu „Vasile Alecsandri”, apoi Şcoala Militară din Iaşi, pentru ca în 1906 să fie trimis la Şcoala Navală din Brest.

Absolvent în promoţia 1908, sublocotenentul continuă, tot în Franţa, cursurile Şcolii de aplicaţie, fiind ambarcat pe nava „Du Guay Trouin”. Se întoarce definitiv în ţară în 1910. La scurtă vreme, face o călătorie în câteva porturi italiene (1911), unde studiază noile tipuri de nave torpiloare. În 1912, locotenent fiind, este îmbarcat pe crucişătorul „Elisabeta” (pe care chiar tatăl său îl adusese din Anglia, în anul 1888) cu care va executa o misiune la Constantinopol.

După un an este numit la comanda vedetei fluviale „Valter Mărăcineanu”, iar în 1916 căpitanul Gheorghe Koslinski participă la războiul pentru întregirea neamului. O face în calitate de comandant al portului Cernavodă, apoi în fruntea unui detaşament de infanterie marină cu care acţionează în zona Dunării – între Pietroşani şi Giurgiu  – şi ca ofiţer cu tragerile indirecte în Statul major al flotei române de operaţii de sub comanda comandorului Scodrea (1917-1918).

Se cuvine a face precizarea că, potrivit  lui Niculae Koslinski (în volumul „Familia Koslinski din România, extras din Arhiva Genealogică”, Iaşi, 1996) Gheorghe Koslinski avea o ascendenţă remarcabilă.

Tatăl său, Emanoil Koslinski, fusese comandantul Marinei Militare a României, iar mama acestuia, Alexandrina (Didina) Lahovary, era fiica lui Gheorghe Lahovary (preşedinte al Curţii de Conturi, director al Poştelor) şi a Anei Cocorăscu (din familia istorică a Cocorăştilor).

Citeste continuarea AICI