Autor 42262 vizualizări


“Cei care trădează revoluţia şi încearcă să distrugă scopul organizaţiei noastre nu vor fi consideraţi cetăţeni ai naţiunii noastre.”  Pol Pot

„Nu s-ar simţi nicio diferenţă în viaţa noastră cotidiană, oricine ar ajunge la putere”, acestea erau vorbele majorităţii poporului cambodgian după lunga perioadă de dominaţie străină, perioadă în care motivaţia de a lupta pentru independenţa naţională precum şi entuziasmul pentru obţinerea independenţei etnice au pălit în faţa dominaţiilor puternice şi a timpului.

Născut într-o perioadă în care ţara sa era supusă „opresiunii sălbatice”, Saloth Sar, cunoscut sub numele de Pol Pot, îşi va pune în mod repetat întrebarea: De ce Cambodgia, a cărui teritoriu este atât de bogat, este marcată de o astfel de fatalitate istorică?! Această întrebare care l-a măcinat atâţia ani, poate fi considerată laitmotivul acţiunilor sale viitoare sau începutul sfârşitului patrimoniului tradiţional şi istoric al Cambodgiei.

Membru al familiei regale

Datorită originilor sale nobile, provine dintr-o familie aristocratică, ale cărei origini se pierdeau în negura timpului, fiind strâns legate de dinastia regală, Pol Pot a avut parte de o educaţie aleasă.

Până la vârsta de şase ani a locuit la ţară, pe proprietatea tatălui său care se întindea pe mai mult de nouă hectare, unde alerga pe câmpiile crude şi se îndeletnicea cu treburile obişnuite ale „vechilor oameni” .

După împlinirea vârstei de şase ani, Pol Pot a fost trimis la fratele său care deţinea funcţia de secretar al palatului, în Phnom Penh. Aici s-a călugărit, într-o mănăstire budistă din apropierea palatului regal.

Perioada de noviciat, plină de întrebări din ce in ce mai apăsătoare cu privire la practicile călugărilor – când ieşeau din mănăstire, pentru a obţine cu uşurinţă bani şi alimente, îşi luau o mină contemplativă – s-a încheiat fără a găsi răspunsurile mult dorite;si-a continuat studiile într-o şcoală catolică privată, loc unde a învăţat diferite materii de bază, printre care şi limba franceză, cunoaştere care i-a adus şansa studiului în străinătate.

În toată această perioadă, Pol Pot, era văzut un băiat supus şi liniştit, plin de respect faţă de cei din jurul lui;se spune că odată a refuzat să taie o gaină deoarece nu se simţea îndreptăţit să ia viaţa unei fiinţe, preferând sa fie văzut ca un laş – personalitaţi ce se vor dovedi antagonice:adolescent – adult .

Personalitatea lui Pol Pot va fi puternic influenţată de schimbările politice din stat.

Caracterul blajin al indigenilor-raiul marilor puteri

Situaţia cambodgienilor poate fi comparata cu cea a sclavilor, funcţiile guvernamentale din Cambodgia fiind ocupate de către vietnamezi care se supuneau directivelor Franţei.

Trecerea în nefiinţă a regelui Monivong, a făcut ca nepotul său, Norodom Sihanouk, să îi urmeze la tron, prin numire de către Franţa, la vârsta de 19 ani, în detrimentul prinţului Sisowath Monireth.

În urma atacului niponilor din 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor, din Hawaii şi Kota Bal din Peninsula Malacca precum şi a extinderii operaţiunilor militare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Oceanul Pacific, sub sloganul Marii Sfere de Co-Prosperitate a Asiei de Est, cambodgenilor li s-a deschis o portiţă, dincolo de care se aflau demonstraţiile antifranceze.

Deşi, demonstraţiile au fost suprimate de către forţele poliţiei franceze din teritoriu, mentalitatea obedientă a poporului de altădată începe să se schimbe şi să se organizeze încetul cu încetul împotriva guvernării străine.

În atmosfera victorioasă din Franţa, din iulie 1945, datorită ieşirii de sub ocupaţie germană, generalul Charles de Gaulle, liderul guvernului francez provizoriu, face o declaratie şocantă:Franţa îşi va redobândi controlul asupra Indochinei!

Această declaraţie va determina armata niponă la un arest în masă a tuturor funcţionarilor locali de origine franceză precum şi influenţarea regelui Cambodgiei, Sihanouk, în luarea deciziei de proclamare a independenţei ţării.

În momentul în care Japonia a pierdut războiul, declaraţia de independenţă precum şi „independenţa” Cambodgiei au devenit nevalide, regele fiind nevoit în 1946 să accepte, pentru a doua oară, autoritatea Franţei. Avantajele acestei noi autorităţi au fost permiterea adoptării unei constituţii naţionale precum şi organizarea partidelor politice.

Schimbarea sub influenţa Franţei

Cunoaşterea lui Ieng Sary, un elev bursier strălucit al Liceului Sisowath care era şi liderul mişcării de rezistenţă antifranceză, a avut drept urmare îmbrăţişarea mişcării comuniste de către Saloth.

Modalitatea prin care Saloth a obţinut bursa naţională de studii în Franţa este si astăzi înconjurată de întrebări. Se ştie că bursa a fost obţinută după a doua încercare, prima, din 1948, fiind considerată un eşec.

În 1949, Saloth a obţinut bursa naţională mult dorită. Se spune că obţinerea a fost posibila datorită legaturii lui Saloth cu liderii Partidului Democratic astfel, în august, Saloth se îmbarcă pe un vapor cu destinaţia Franţa, pentru a studia transmisiile radio şi ingineria electrică.

Facultatea a reprezentat timpul în care şi-a însuşit ideologia marxist-leninistă.Mergea la cafenele ocazional cu prietenii şi purta discuţii legate de filosofie, discuţii în urma cărora a început sa îşi arate interesul pentru ideologia comunistă.

Reîntalnirea cu Ieng Sary, în Paris, a dus la o altă întâlnire marcantă, Saloth şi Keng Vansak, o figură emblematică a mişcării anti-imperialiste din Cambodgia. Relaţia dintre cei doi va deveni fructuoasă, Keng, plăcându-l pe Saloth, care dovedea în general bune maniere spre deosebire de prietenul său, Sary, care avea uneori o agresivitate nefondată.

La scurt timp, Saloth se mută în casa lui Keng, unde va citi numeroase cărţi şi va începe să pună temelia gândirii sale filosofice, bazate pe doctrina de stânga. În acest timp, Keng, a organizat întruniri între studenţi, în timpul cărora „răsfăţata din centrul atenţiei” era ideologia marxistă. În timpul unei astfel de întalniri, tânărul Saloth, care de obicei era o prezenţă discretă, vorbeşte despre teoria unei revoluţii organizate într-o manieră sofisticată şi, spre deosebire de cei care atunci când vorbeau despre revoluţie erau cuprinşi de un sentiment puternic care îi acapara complet, Saloth si-a păstrat calmul până la final, audienţa rămânand profund impresionată de acest lucru.

Liniştea de dinaintea furtunii

Întors în Phnom Penh, în timpul preluării puterii absolute dispunând dizolvarea parlamentului şi proclamarea independenţei de către regele Sihanouk, Saloth se înscrie în Partidul Comunist din Indochina, reprezenta un fel de celulă revoluţionară pentru Partidul Muncitoresc Revoluţionar.

În interiorul  partidului a avut o funcţie de comandă în apropiere de graniţa cu Vietnamul, timp în care şi-a pus la punct educaţia politică împreună cu Tu Samouth, conducătorul partidului.

Regele Sihanouk, a reuşit să ajungă la un acord cu Franţa în privinţa declarării independenţei Cambodgiei. Condiţia Franţei era păstrarea trupelor franceze în regatul cambodgian, lucru ce a fost acceptat.

O altă schimbare politică va fi dată de către însuşi regele Sihanouk care, i-a cedat prerogativele regale tatălui său, Norodom Suramarit, pentru a activa pe scena politică ca un simplu cetăţean al Sangkum (Sangkum Reastr Niyum sau Comunitatea Populară Socialistă).După falsificarea alegerilor ce au avut loc, toate fotoliile din adunare au fost ocupate de către membrii acestei grupări iar Sihanouk s-a autonumit conducător oficial al ţării-acest lucru însemna o restauraţie a monarhiei absolute.

După moartea regelui Sumarit, în 1960, Sihanouk a devenit şeful statului, acaparând întreaga putere politică din Cambodgia.

În divergenţele apărute între Vietnamul de Sud-preşedinte Ngo Dinh Diem, politică pro-americă şi Vietnamul de Nord, Sihanouk a avut o poziţie neutră. În urma întalnirii dintre membrii Partidului Comunist Cambodgian, s-a hotărât schimbarea denumirii oficiale a organizaţiei, în Partidul Muncitoresc din Campuchia. Tu Samouth a fost desemnat secretarul general al partidului iar Saloth precum şi alţi membri care studiaseră preste hotare au fost numiţi in cadrul comitetului central.

Sub protecţia Vietnamului de Nord, Saloth împreună cu lideri ai Partidului Muncitorilor din Vietnam, au părăsit Phom Phenul îndreptându-se către cartierul general al zonei estice a Viet Minh-ului, unde se pregăteau intens pentru momentul revoluţiei.În acest timp, Cambodgia a fost implicată fară voie în Războiul din Vietnam.

În 1966, Saloth face o vizită în Beijing, unde rămâne foarte impresionat la văzul unor simpli cetăţeni ridicaţi din pătura de jos, care urmau fără reţinere teoriile lui Mao Tzedong.

Întors în Cambodgia, a hotărât schimbarea denumirii formaţiunii în Partidul Comunist din Campuchia (PCC), mutând şi centrul în Ratanakiri, o regiune îndepărtată din partea de nord-est a Cambodgiei. Acolo, Saloth, a trăit printre populaţia khmere, considerată de acesta de sorginte pură, prea puţin influenţată de universul urban.

În timp, în teritoriu, datorita măsurilor defectuoase luate de Sihanouk si politica antivietnameză a premierului Lon Nol, s-a produs o scăderea a productivităţii şi veniturilor din taxe şi impozite. Pe fondul mai multor factori interni dar şi externi, Lon Nol care de fapt era pro-american si un anti-comunist convins, a dat o lovitură de stat prin care a preluat conducerea statului, în timpul vacanţei lui Shinouk în Franţa. La aflarea veştii, Shinouk se refugiază la Beijing.

Lovitura de stat era considerată semn divinpentru Saloth care, la aflarea veştii s-a îndreptat imediat către Beijing împreuna cu premierul nord-vietnamez, Phan Van Dong. În urma întâlnirii cu prim-ministrul Chinei, Ciu Enlai, s-a hotărât constituirea Frontului Naţional de Eliberare din Campuchia. Sihanouk nu a ştiut nicio clipă de venire lui Saloth la Beijing.

Mai 1970, se pun la Beijing bazele Frontului Naţional de Eliberare Cambodgian.

Frontul Naţional de Eliberare, a preluat încet dar sigur, controlul mai multor regiuni, revoluţia progresând iar guvernul lui Lon Nol apropiindu-se de sfârşit.

Ianuarie 1973, America şi Vietnamul de Nord semnează Acordul de Pace de la Paris, în care se stipula retragerea armatei din Cambodgia. Saloth refuză să se supună acordului spunând că va continua lupta pe cont propriu.

În ţară, în toate districtele eliberate, Kmerii Roşii, şi-au construit treptat o putere militară şi administrativă.Încetul cu încetul şi-au pus în aplicare planul, lupta împotriva lui Lon Nol şi dezvoltarea gospodăriilor colective prin intermediul comunelor agricole. Fiecare comună era condusă de un lider-„angkar”, la rândul lor erau controlaţi de către angkarii seniori care trebuiau să îi organizeze.

Angkarul suprem sau „Fratele Numarul 1” era Saloth, luandu-şi de atunci numele de Pol Pot, de la expresia din limba franceză, „politique potentielle”, nume dat de conducerea chineză. În districtele eliberate, proprietatea privată era interzisă.

Phnom Penh-oraşul fantomă

Toţi cetăţenii capitalei, au primit ordin, de la combatanţii Khmerilor Roşii care afişau uniforme negre, să părăsească oraşul.Locuitorii oraşului, au fost în mare parte deportaţi, vârstnicii, femeile însărcinate şi copiii au fost trimişi în sate izolate, departe de capitală iar cei ce au rămas au fost puşi sub acuzare.

Inamici, erau consideraţi toţi cei care se refugiau în timpul războiului civil din zonele rurale în căutarea unui refugiu în oraş.

Cetăţenii ţării erau împărţiţi în două categorii:„vechii oameni”-trăiau în districtele eliberate înainte de a începe revoluţia şi „noii oameni”-cei ce fugeau de munca câmpului pentru a locui la oraşe, erau privaţi de toate drepturile şi erau supuşi unor munci grele în cadrul comunelor rurale.

Datorită dorinţei de implementare a noului sistem financiar constituit prin intermediul comunelor rurale din districtele eliberate, Pol Pot a renunţat la moneda naţională, precum şi la economia de piaţă, a interzis orice formă de proprietate, averile personale erau confiscate şi transformate în averi naţionale, cetăţenilor le era permis să cumpere doar uniforme negre şi veselă pentru masă, copiii erau considerat un bun naţional şi când împlineau vârsta de şase ani erau separaţi de famiilor lor şi trimişi la anumite instituţii care le ofereau o educaţie sub influenţa doctrinei revoluţionare.

O altă măsura importantă luată de Pol Pot este interzicerea religiei, templele şi bisericile fiind demolate aproape în totalitate.Toate lucrurile care erau considerate obstacole în promovarea revoluţiei au fost îndepărtate:sistemul cultural existent-cel educaţional şi sanitar, căsătoria precum şi instituţiile de familie, toate acestea au fost abandonate.

În ianuarie 1976, a luat naştere statul Campuchia Democratica, având parte de o noua constituţie, şeful statului fiind Sihanouk. Câteva luni mai târziu acesta îşi dă demisia, motivând că nu este capabil să se adapteze noii stări de lucruri.

Demisia a fost acceptată cu o singură condiţie:Sihanouk si camarila sa să rămână în ţară. Khieu Samphan a devenit noul şef de stat al Campuchiei Democratice iar Pol Pot, prim-ministru, prin intermediul unei identităţi false, aceea de muncitor dintr-o plantaţie de arbori de cauciuc.

Permanenta suspiciune – aprigul duşman

Datorită temerii sale cu privire la posibilele acţiuni antiguvernamentale care ar fi putut fi iniţiate, Pol Pot a îngrădit libertăţile personale şi dreptul la proprietate privată-pentru a-i îndepărta de mijloacele cu ajutorul cărora ar fi putut întreprinde acţiuni antiguvernamentale.

Cetăţenii erau făcuţi să creadă că s-au alăturat voit revoluţiei. Intelectualii au fost consideraţi periculoşi, drept pentru care au fost executaţi-au fost demarate atunci execuţii în masă. Situaţia a devenit atât de gravă încat, dacă aveai probleme de vedere şi purtai ochelari, erai considerat intelectual deci, un inamic.

În funcţiile administrative, erau acum, numiţi cetăţeni care „nu erau corupţi de învăţătura nefolositoare”dar şi tineri ale căror minţi îsi păstraseră încă „puritatea”, nefiind atinse de cunoştinţele coruptibile şi distrugătoare.

August 1976, era anunţat „Planul pe Patru Ani al Integrării Socialiste” . Acesta era menit sa instaureze o societate socialistă bogată prin creşterea productivităţii agricol şi dezvoltarea exportului de produse alimentare-valuta străină, dezvoltarea industriei uşoare, apoi a celei grele prin valuta atrasă în ţară. Obiectivul producţiei de orez era de cel puţin trei tone pe hectar-realitatea era doar de o tonă pe hectar.

„Pasiune revoluţionară”, cine nu îndeplinea planul, cotele sub această deviză era executat pentru sabotarea scopului revoluţiei iar cine reuşea să evite acest lucru ajungea în închisoarea de tortură „S-21”.

Oamenii erau epuzaţi datorită dorinţelor lui Pol Pot, erau prost hrăniţi si prost îngrijiţi.

Relaţiile cu Vietnamul s-au înrăutăţit deoarece nu s-a ajuns la un acord cu privire la delimitarea graniţelor.

Sus – jos

Odată înlăturate tensiunile de la graniţa de est, în teritoriu, lucrurile încep să se schimbe.

Sihanouk a fost eliberat, era ţinut sub arest la domiciliu, controlul asupra „noilor oameni” s-a diminuat, s-a încercat o îmbunătăţire a locurilor de muncă, activitatea diplomatică a fost relansată şi intensificată, accesul vizitatorilor din alte tări a fost permis.

Centrul S-21 a continuat să funcţioneze, după propriile reguli, se spune că nici măcar Pol Pot nu putea avea un control absolut asupra acestei „instituţii”.

În decembrie 1978, s-au pus bazele Frontului Naţional Unit Campuchian pentru Salvare Naţională iar pe 25 decembrie Vietnamul atacă Campuchia Democratică, mobilizând forţe armate impresionante, peste un milion de soldaţi, atacul era justificat ca răspuns al apelului public al noului Front.

În ianuarie 1979, a fost proclamată Republica Populară Campuchia, preşedinte fiind Heng Samrin-unul dintre fondatorii noului Front-iar Samdech Hun Sen era ministrul afacerilor externe.

În urma prabuşirii puterii, membrii Khmerilor Roşii, printre care şi Pol Pot se ascundeau în jungla din apropierea graniţei cu Thailanda, loc de unde au început un război de gherilă.

Pe plan internaţional, China-susţinătoarea lui Pol Pot lasează atacuri de-a lungul frontierei cu Vietnamul, acestea reprezentau represaliile la invazia vietnameză a Campuchiei.. Datorită SUA şi Asociaţiei Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Campuchia Democratica era reprezentată incă în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Deşi, au fost demascate atrocităţile făcute de către Pol Pot, mulţi oameni i-au rămas fideli, lui şi ideologiilor sale. După retragerea Khmerilor Roşii în junglă, situaţia din teritoriu nu s-a schimbat, cele trei partide cu scopuri şi ideologii diferite nu au reuşit să ajungă la un acord:stânga radicală, monarhiştii şi republicanii., fiecare acţionând pe cont propriu şi sub impulsul propriei doctrine în lupta „comună” împotriva regimului Heng Samrin.

Ca o consecinţă a încheierii Războiului Rece, în octombrie 1991, a fost semnat Acordul de Pace de la Paris, acord prin care Cambodgia a fost plasată sub controlul Autorităţii de Tranziţie a Naţiunilor Unitte din Cambodgia(ATNUC), până când urma să se formeze un nou guvern.

Prinţul Sihanouk s-a întors în Cambodgia, unde a fost primit cu o mare căldură de popor.

Pol Pot nu s-a supus directivelor de dezarmare, ba mai mult, a întors operaţiunile de gherilă împotriva forţelor de menţinere a păcii, ONU. Lupta lui Pol Pot a durat până în anul 1998, an în care a murit în junglă., însă acesta va rămâne cunoscut  drept cel mai notoriu criminal din istoria recentă a Asiei de Sud-Est, cel care a distrus aproape complet patrimoniul tradiţional şi istoric al Cambodgiei.

1. 100 de Personalitati, Oameni care au schimbat destinul lumii, Numarul 85, Editura DeAgostini, Bucuresti
""