Autor 15069 vizualizări


Un inocent suprimat prin tortură în beciurile Securităţii, pe 17 noiembrie 1985. Pentru a fi scris un jurnal intim. Lui Gheorghe Ursu încă nu i s-a făcut dreptate. Procesul abia a început.

Gheorghe Ursu a iubit tot ce era mai frumos în lumea aceasta şi a trăit cu o convingere fermă în crezurile sale, fie ele chiar schimbătoare ori efemere. C-aşa-i în viaţă. A fost un inginer constructor desăvârşit, care a luptat din răsputeri pentru ca Bucureştiul să nu devină o cursă de şoareci după cutremurul din 1977, un cunoscător fin al tuturor formelor pe care le ia arta lumească, scriitor şi poet cu un palmares ce-ar fi putut fi uriaş-în schimb a fost pierdut, şi un călător „fără personalitate“-anume fără ifose, măcinat de o curiozitate năvalnică. În tinereţe, s-a convertit la idealurile comuniste pentru ca mai apoi să se lepede de ele şi să devină un disident aprig, cu vorbe grele şi fără gânduri ascunse. Gheorghe Ursu a iubit viaţa şi-a sfârşit ca un martir al propriilor credinţe, drepte, într-o lume fără Dumnezeu.  

Gheorghe Ursu a fost unul dintre cei drepţi, într-o lume condusă de smintiţi şi de mişei. A gândit şi a lucrat cinstit. A ridicat candoarea la rang de lege universală. Chiar şi atunci când a greşit, a fost convins de puritatea sentimentelor sale, sigur pe justeţea acţiunilor sale. Nu pot fi arătaţi cu degetul cei sinceri cu ei înşişi. Aceia sunt cei fericiţi, ei, cei curaţi cu inima. Soarta lui Gheorghe Ursu este exemplul absolut pentru tot ceea ce e mai greşit şi revoltător într-un sistem fără scrupule, aservit minciunii, deprins cu practicile ascunderii prafului sub covor. Gheorghe Ursu nu a fost singur în revolta sa împotriva sistemului comunist, însă a fost suficient de categoric şi de critic încât să se dorească suprimarea sa. Iar regimul depravării politice şi morale a făcut saltul decisiv şi şi-a dus la bun sfârşit planul.  

Gheorghe Ursu a scris peste 61 de caiete – peste 6.000 de pagini! – într-un jurnal intim completat cu rigurozitate începând cu vârsta de 18 ani. S-a oprit în septembrie 1985, când a fost arestat, iar jurnalul a fost confiscat de Securitate. Gheorghe Ursu a fost omorât, după două luni de tortură, pe 17 noiembrie. Vina sa a fost că a gândit liber, dincolo de scenariul scris de Partid. Din acel moment, Gheorghe Ursu, şi mai puţin opera sa rămasă în mare parte pierdută, a făcut să curgă multă cerneală – vreme de 25 de ani, nedreptatea uciderii inginerului Ursu a împânzit ziarele României de tranziţie. Procesul încă nu a fost soluţionat. Abia ce a început, după mai bine de două decenii. Va urma.

Continuarea pe adevarul.ro