Autor 23922 vizualizări


            Henry Joseph Darger s-a născut la 12 aprilie1892 în Chicago, Illinois şi s-a stins din viaţă la o zi după ce a împlinit vârsta de 81 de ani, într-o cămăruţă de la etajul al doilea al unui imobil situat în partea de nord a oraşului în care a trăit timp de opt decenii. După moartea lui, lumea a fost contrariată să descopere în mica lui locuinţă probabil cea mai vastă operă scrisă vreodată, numărând 15 145 de pagini.

            Henry Darger lucra ca îngrijitor în spitalul din Chicago şi nimeni nu bănuia că acest om simplu se preocupa în timpul liber de scrierea manuscrisului care îi va câştiga notorietatea şi îl va face cunoscut ca reprezentant al ceea ce numim outsider art, un termen sinonimic pentru arta brută.Lucrarea sa, cu titlul original:The Story of the Vivian Girls, in What is Known as the Realms of the Unreal, of the Glandeco-Angelinian War Storm Caused by the Child Slave Rebellion, urmăreşte aventurile unei armate de fetiţe care poartă un război crud contra unui sistem care transformă copiii în sclavi şi le pedepseşte orice încercare de revoltă prin torturi odioase. Darger avea ca sursă de inspiraţie fotografii de copii în special, dar în particular o anumită fotografie apărută în Chicago Daily News, la data de 9 mai 1911. Fotografia înfăţişa o fetiţă de cinci ani, Elsie Paroubek, al cărei trup a fost descoperit la o lună după ce a dispărut de acasă.

           

Micul Henry a locuit cu tatăl său până la moartea acestuia care a survenit în 1905, an în care Darger a ajuns într-un azil pentru copii cu boli psihice. Diagnoticul a fost acela de self-abuse, la vremea respectivă eufemism pentru masturbare excesivă. Trei ani mai târziu părăsește azilul și își găsește de lucru ca îngrijitor într-un spital, post pe care nu îl va mai părăsi până la pensionare. Este important de menționat faptul că Darger a încercat să adopte un copil în perioada ce a urmat angajării. Scriitorul considera copiii ca fiind singurii capabili să spună adevărul și să se bucure de frumusețea acestuia. Toate încercările lui de a primi tutala cuiva prin intermediul căruia să poată retrăi și interacționa cu universul copilăriei, au fost sortite eșecului.

            Ceea ce mai trebuie menționat cu privire la uriașul său manuscris este faptul că acesta abundă în schițe, desene, picturi și colaje tulburătoare, dar și fascinante, lucru rezultat cel mai probabil din simplul motiv că existența în sine a unei astfel de arte este greu de crezut. Găsim la Darger imagini de copii hermafrodiți, copii cu aripi și coarne, adeseori torturați sau măcelăriți, totdeauna în mișcare, la fel ca fauna și flora înfățișate și ele ca în mijlocul unei nedomolite furtuni.

            În cazul lui Darger, comentariile lasă teren și libertate oricărei imaginații, mai ales că nu cunoaștem absolut nimic despre omulcare a fost acest artist, dar adoptarea și susținerea uneia sau alteia dintre interpretări n-ar fi decât un joc de hazard. Ne-au rămas doar vagi trimiteri personale, notate în autobiografia The History of my life, la stările de spirit pe care le experimenta uneori;astfel, știm că în 1971, la 1 ianuarie, conștientizează că nu a avut parte niciodată de un Crăciun sau An Nou fericit și aflăm că, la un moment dat, consideră despre sine că este un artist, considerație care apare și pe piatra funerară a acestuia, alături de inscripția protector al copiilor.Deși puținele cunoștințe ale acestuia, în special vecini, nu au putut spune cu certitudine nici măcar cum se pronunță corect numele scriitorului, au mărturisit că acesta nu dădea semne de instabilitate mentală, fiind pe deplin conștient de sine și foarte responsabil.

Jessica Yu a regizat în 2004 documentarul In the Realms of the Unrealcare a reuşit să redea, într-o manieră interesantă, viaţa şi opera  controversatului american.