Autor 14595 vizualizări


În anii extinderii imperiului său în Europa occidentală, Napoleon Bonaparte s-a asigurat că deține controlul asupra teritoriilor cucerite prin instalarea în poziții de putere a unor colaboratori apropiați, prieteni sau chiar rude. Inclusiv frații Împăratului francez au primit, cu sau fără voia lor, tronurile unor state:Joseph Bonaparte a devenit Rege de Napoli și Rege al Spaniei, iar Louis Bonaparte a urcat pe tronul Olandei. 

Joseph Bonaparte a fost descris de istorici drept un om idealist și lipsit de energia și personalitatea necesare unui om de stat. Fratele mai mare al lui Napoleon își dorise, în tinerețe, să devină scriitor, dar la presiunea familiei sale s-a îndreptat către o carieră juridică. În cele din urmă, altul i-a fost destinul:Joseph ajunge pe tronul regatului Napoli, în 1806, și apoi al Spaniei, în 1808. 

Regele Joseph și-a asumat aceste poziții nu fără ezitări, iar faptul că nu și-a dorit să devină rege s-a văzut clar din modul în care a acționat în calitate de suveran. Aproape imediat după ce a fost încoronat în Spania, în regatul iberic a izbucnit o revoltă populară împotriva regimului francez. În confruntările militare cu rebelii, armata franceză, condusă de Joseph, a suferit mai multe înfrângeri, în urma cărora suveranul Spaniei i-a cerut fratelui său să-l lase să abdice și să se întoarcă la Napoli. Napoleon n-a acceptat, căci nu-și permitea, în acel moment, să piardă teritoriile spaniole. Însă în final, când a devenit clar că-i este imposibil să-i învingă pe rebelii susținuți de englezi, Joseph Bonaparte a abdicat în anul 1813, după o domnie de doar cinci ani. 

După înfrângerea fratelui său și exilul impus acestuia, Joseph Bonaparte s-a refugiat în Statele Unite. Aici s-a stabilit mai întâi la New York, apoi la Philadelphia, unde reședința sa a devenit centru de întâlnire pentru comunitatea de expați francezi bonapartiști, pentru ca în cele din urmă să-și construiască o reședință somptuoasă la Bordentown, New Jersey. Aici, Bonaparte – fost rege de Napoli și Spania și frate al fostului Împărat al Franței-și-a luat numele de Conte de Survilliers și și-a ridicat o casă demnă de un rege, distrusă într-un incendiu în anul 1820. 

Joseph Bonaparte s-a întors în Europa în 1839. După moartea lui Napoleon II (fiul Împăratului), în 1832, Joseph a devenit în opinia bonapartiștilor succesorul de drept la conducerea Franței imperiale. El a murit însă în 1844 la Florența, iar restaurarea Imperiul va deveni opera fiului lui Louis Bonaparte, viitorul Napoleon III.

Ultimul Bonaparte din America

Legătura familiei Bonaparte cu Statele Unite ale Americii nu s-a încheiat odată cu Joseph. Fratele cel mai mic al Împăratul Franței, Jérôme, a vizitat America în 1803 și s-a îndrăgostit de fiica unui negustor înstărit din Baltimore, pe nume Elisabeth Patterson. Cei doi s-au căsătorit la scurt timp după aceea, însă Napoleon nu a fost de acord cu uniunea și i-a ordonat fratelui său să se întoarcă în Franța. Jérôme a cedat în fața Împăratului și, întors în Europa, și-a anulat mariajul american, s-a recăsătorit și a acceptat să devină Rege al Westfaliei. Însă Elizabeth Patterson rămăsese deja însărcinată;astfel, familia Bonaparte a căpătat și o ramură americană, care a dat nume importante în politica Statelor Unite (între care se remarcă Charles Patterson Bonaparte, Secretar al Marinei în timpul administrației Theodore Roosevelt). Ultimul Bonaparte american a fost Jérôme-Napoleon Patterson Bonaparte:într-o zi dn 1943, își plimba câinele prin Central Park, s-a împiedicat de lesă, a căzut și și-a spart craniul. Așa a pierit strănepoul marelui Napoleon I.