Autor 32751 vizualizări


Există chiar între unii din cei mai importanţi spioni pot fi consideraţi drept „necunoscuţi”, dat fiind că o serie din episoadele carierei lor au rămas în „umbră”, astfel încât  aceasta se cere reevaluată, mai ales în momentul de faţă în care „fantoma terorismului” străbate lumea.

O biografie obişnuită 

…a avut Otto Skorzeny (1908-1975) pentru o persoană care dorea cu orice preţ să parvină în ierarhia fascistă, preocupare care a fost o constantă a întregii sale cariere. De fapt, biografia sa se aseamănă, până la un punct, cu aceea a altor „eroi” ai celui de al Treilea Reich., cum a fost considerat şi acest personaj, în tot cazul emblematic, cu o biografie şi carieră care,  deşi mult popularizate, mai ascund unele zone obscure intrate în preocupările istoricilor în ultima vreme.

Se naşte în Austria într-o familie din clasa mijlocie, cu tradiţie militară, astfel încât studiile sale la Academia cu acest profil din Viena apare ca normală, ca şi aderarea sa la Partidul nazist austriac, în 1931, iar mai târziu, la organizaţia paramilitară nazistă „Sturmabteilung”. 

Totuşi, o vreme, activează doar ca inginer civil, dar curând se iveşte prilejul de a ieşi din anonimat, preocupare pe  care Skorzeny a urmărit-o cu tenacitate întreaga sa existenţă:începutul celui de al Doilea Război Mondial. Încearcă, la 30 de ani,  să intre în armata germană, dar este respins, căci exista prevederea după care în Wehrmacht erau admise  doar persoanele care se născuseră pe teritoriul Reich-ului, astfel încât nu îi rămâne decât soluţia să se înroleze în Waffen-SS, fiind integrat în unitatea sa cea mai populară de luptă, “ Leibstandarte SS Adolf Hitle”. Ca şi alţi camarazi ai săi este  combatant în campania împotriva Uniunii sovietice, între 1941 şi 1942, fiind rănit şi decorat cu Crucea de fier pentru „curaj în luptă”.

 Ce este drept temeritatea nu îi lipsea lui Skorzeny, dar mai rămânea să găsească ocazia de a ieşi în evidenţă, iar aceasta s-a ivit atunci când un prieten din SS l-a recomandat ca un posibil lider pentru unităţile militare speciale, de comando, pe care Adolf Hitler intenţiona să le înfiinţeze. De acum încolo Skorzeny a fost subordonat direct lui Hitler, devenind unul din favoriţii săi, poate şi pentru că erau conaţionali. Hitler nu s-a înşelat, căci Skorzeny, altfel nazist convins, a devenit „agent special” în armată şi în aviaţia militară, probabil cel mai activ conducător de...

Cele mai numeroase acţiuni de comando

Participarea lui Skorzeny la luptele de pe frontul din Rusia l-a făcut să ajungă la concluzia că armata Reich-ului riscă să se deterioreze într-un război de uzură.  Soluţia lui propusă a fost de a se crea  unităţi specializate într-un  război neconvenţional, care includea acţiuni în spatele frontului, de sabotaj. O asemenea strategie s-a aflat şi în intenţiile conducerii naziste, astfel că Skorzeny a fost organizatorul şi coordonatorul celor mai numeroase operaţiuni de acest fel nu numai pentru Germania, ci în întreaga desfăţurare a celui de al Doilea Război Mondial.

“-Operation François”-coordonarea luptelor de  guerilla în Iran

-„Unternehmen Eiche” („Operaţiunea stejarul”),  septembrie  1943-Răpirea lui Benito Mussolini

-„ Unternehmen Long Jump”(„Saltul cel lung”)-Asasinarea celor Trei Mari (Stalin, Churchill, Stalin Roosevelt)  în timpul Conferinţei de la Teheran-1943

-„Unternehmen Rösselsprung” (Operaţiunea „Saltul cavalerului”), mai 1944-Încercarea de răpire a lui Tito

-„Unternehmen Eisenfaust”,  („ Operaţiunea Pumnul de fier”), octombrie 1944

-Răpirea lui Miklós Horthy, fiul, amiralul Horthy,  pentru a-l determina pe acesta să cedeze puterea lui lui Ferenc Szálasi liderul partidului pronazist  „Crucile cu Săgeţi”. „Unternehmen Greif” („Operaţiunea Grifonul”)– Acţiuni de dezinformare cu privire la desfăşurarea a o serie de bătălii

-„ Unternehmen Werwolf” (Operaţiunea „Vârcolacul”-Organizarea unei mişcări de rezistenţă în teritoriile ocupate de Aliaţi

La acestea se adaugă  operaţiuni intrate în atenţia istoricilor în ultima vreme, cum ar fi Operaţiunea de căutare a Comorii regelui Solomon din Franţa, precum şi altele desfăşurate după încheierea războiului de care ne vom ocupa în continuare.

La un moment dat, se avea în vedere şi o acţiune care viza asasinarea lui Dwight Eisenhauer, comandantul trupelor Aliate din Europa.

Ultima sarcină care i-a fost încredinţată lui Skorzeny cu două zile înainte de sinuciderea lui Hitler a fost aceea de a crea în munţii din sudul Germaniei o zonă întărită  în care să se refugieze conducerea nazistă. De data aceasta, datorită înaintării rapide a trupelor Aliaţilor, a fost o „misiune imposibilă”, astfel încât lui Skorzeny nu i-a rămas decât să se predea trupelor Aliate la Linz, oraşul natal al lui Hitler.

Desecretizarea de către serviciul de informaţii britanic MI5 în 2001 a unor documente oferă noi date despre activităţile lui Skorzeny în ultima parte a războiului. Din aceste documente, dar şi din alte informaţii reiese că Skorzeny a organizat o serie de acţiuni de sabotaj în spatele liniei frontului prin unităţi speciale recrutate din cadrul SS („SS-Jagdverbände”).  A organizat un  lagăr special pentru aceşti agenţi speciali, mulţi dintre ei fiind selectaţi pentru că nu aveau "nimic de  pierdut". Aceştia erau pregătiţi să folosească echipamente speciale, între care gloanţe otrăvite. Fotografiile din această perioadă ni-l înfăţişează pe Skorzeny în uniformă SS, expunându-şi cu mândrie cicatricele dobândite în război. 

Propaganda nazistă a desfăşurat o amplă acţiune pentru a demonstra că toate aceste operaţiuni s-au bucurat de succes şi au avut o influenţă majoră în desfăşurarea războiului.

Şi totuşi o examinare obiectivă a desfăşurării şi urmărilor lor poate demonstra că nu toate aceste o acţiuni s-au desfăşurat aşa cum au fost prezentate de propaganda nazistă şi chiar în unele lucrări de istorie.

Adevărul despre operaţiuni

În ceea ce priveşte „Operaţiunea  Long Jump”, germanii aflaseră despre conferinţa de la Tegeran deoarece spărseseră  codul marinei americane. Iniţial operaţiunea trebuia condusă de Kaltenbrunber, şeful RSHA, dar acesta i-a cedat coordonarea  sa lui Skorzeny care deja dobândise o  aureolă de erou şi se bucura de încrederea deplină a lui Hitler.

NKVD a reuşit să-i identifice pe agenţii germani din Iran astfel încât Skorzeny a trebuit să anuleze operaţiunea care eşuase datorită unei pregătiri informative inadecvate. 

De fapt, se pare  că întreaga operaţiune a fost rezultatul unor mistificări. În volumul „Principiile spionajului”, Victor Suvorov arată  că „Poveştile despre diversioniştii germani omniprezenţi au fost născocite de Stalin şi de secretarii săi pentru afaceri obscure. Aceste scorneli erau confirmate de numeroase „probe”:Aliaţilor li arătau arme capturate şi explozivi, paşapoarte false, hărţi topografice  şi chiar cadavrele calde încă ale diversioniştilor abia  ucişi”. De altfel, operaţiunea ar fi fost imposibilă, dat fiind că Stalin îl convinsese pe Roosevelt să se cazeze la Ambasada  sovietică.

 În memoriile sale, Skorzeny a afirmat să demascarea acţiunii de un agent sovietic care reuşise să îşi însuşească identitatea unui ofiţer german este o invenţie, iar numele său a fost folosit doar pentru a conferi credibilitate  acţiunii agenţilor sovietici.

Fără succesul scontat s-a înceheiat şi operaţiunea care avea scop răpirea lui Tito,

Skorzeny  nu putea sî conducă operaţiunea de găsire a comorii regelui Solomon căci la acela moment el nu se afla în Franţa, ci în Iugoslavia.

Dar cele mai multe mistificări sunt în legătură cu cea mai importantă misiune a sa...

Eliberarea lui Mussolini – o „operaţiune fantomă” ?

Deşi propaganda nazistă a făcut eforturi să prezinte această operaţiune ca un succes desăvârşit, al cărui succes a făcut ca Skorzeny să fie răsplătit de Hitler prin înaintarea în gradul de colonel şi conferirea celui mai  înalt ordin german, Crucea de fier, se pare că contextele în care s-a desfăşurat această acţiune au fost altele decât au fost prezentate nu numai de presa nazistă şi chiar în unele lucrări de specialitate după război, o serie de dezvăluiri apărând în ultima vreme.

Care a fost versiunea oficială ? În iulie 1943, Hitler personal l-a numit de Skorzeny ca „agent special” în cadrul grupului aparţinând forţelor aeriene („Luftwaffe”) şi armatei germane  („Heer”) care urma îl elibereze pe fostul dictator Italian, Benito Mussolini din arestul pe care i-l impusese noul guvern italian, la Gran Sasso.

O primă tentativă  de care s-a vorbit mai puţin se desfăşurase la 27 iulie, dar bombardierul care transporta grupul a fost lovit de artileria Aliaţilor, iar acesta a fost salvat în ultimă instanţă de o navă italiană.

Tentativa a  fost reluată la 12 septembrie, bucurându-se, potrivit relatărilor germane, de un succes desăvârşit, Mussolini fiind eliberat fără a se trage nici un foc

 de armă şi  transportat al Roma, apoi la Berlin, unde s-a întâlnit cu Hitler şi apoi, cu sprijinul germanilor, a înfiinţat Republica socială italiană, de fapt o organizaţie „fantomă”. 

În memoriile sale, Skorzeny oferă o serie de date după care operaţiunea s-a desfăşurat cât se poate de… paşnic:“În colţul hotelului, se afla prima sentinelă italiană. Ea ne privea cu un aer complet aiurit, fiind incapabilă să înţeleagă ce anume tocmai căzuse din cer… I-am văzut imediat pe Benito Mussolini şi pe doi ofiţeri italieni. Tocmai atunci a apărut şi subofiţerul Schwert, care, înţelegând situaţia, le-a ordonat celor doi ofiţeri să părăsească camera şi să iasă pe culoar. Aceştia, stupefiaţi, dar docili, au executat... Am ieşit pe culoar şi l-am chemat pe comandantul hotelului. I-am solicitat o predare imediată, declarându-i că orice rezistenţă era inutilă. Colonelul italian a revenit. Ţinea un pahar cu vin roşu în mână, pe care mi-l întinse, spunându-mi:– „Pentru învingător!”. Soldaţii italieni fură nevoiţi să-şi depună armele în sala de mese a hotelului”.

Noi date  revelatoare asupra acestei operaţiuni au fost aduse de o serie de lucrări apărute în ultima vreme şi de filmul de investigaţie „Nazi Unterworld Deadly Mission” difuzat de postul „National Geogrphic”. De fapt, Skorzeny fusese inclus în grupul de comando nu în calitate de conducător al acestuia ci de „consilier” la insistenţele lui Hitler. Acţiunea a fost filmată  de Skorzeny care  dorea să fie în prim plan. În realitate. greul  operaţiunii l-au dus paraşutiştii transportaţi de planoare.

Exista deja ordinul guvernului italian să nu se opună rezistenţă şi să nu se tragă, căci s-ar fi riscat să fie omorât  Mussolini. Guelli, conducătorul gărzii, primise deja ordinul să nu se opună şi să îl predea pe Mussolin. De fapt,  noul guvern de la Roma dorea să scape de această problemă. Grupul care îl păzea pe Mussolini era total derutat deoarece nu primise ordine referitoare la paza dictatorului italian şi soarta sa viitoare, astfel încât într-adevăr nu a opus nici un fel de rezistenţă. De altfel, în fotografiile executate chiar de germani membrii gărzii  apar neînarmaţi. 

Skorzeny  şi-a asumat rolul de conducător, intrând primul în clădirea unde se afla Mussolini. De asemenea, deşi nu exista nici o indicaţie în acest sens, Skorzeny a insistat să îl însoţească pe Mussolini în avionul biplan care l-a transportat la Roma deşi acesta nu putea zbura decât cu un singur pasager, ceea  ce a produs dificultăţi zborului (Skorzeny avea peste 100 kg, !). La un moment dat avionul era să se prăbuşească din această cauză, dar pilotul a reuşit să îl redreseze.

Aşa cum a arătat unul din comentatorii acestei operaţiuni, pe care avem toate motivele să o  considerăm o „operaţiune fantomă”, o adevărată „cacialma”, prin care Hitler dorea să demonstreze că puterea Germaniei nu intrase în declin, ceea ce, de fapt, se întâmplase, care şi-a găsit în Skorzeny un „actor de talent”, care, aşa cum s-a exprimat o comentator al acţiunilor sale, „Venise în calitate de consultant şi a plecat ca erou...”

O evadare controlată ?

O serie de necunoscute planează şi asupra soartei lui Skorzeny după încheierea războiului 

În urma capturării sale (de fapt, ca şi alţi lideri fascişti se predase sperând în „generozitatea” Aliaţilor)  Skorzeny a fost deţinut în lagărul de la Darmstadt, în aşteptarea deciziei Curţii de denazificare. Deşi nu a fost inclus în lotul care urma să fie judecat la Nürenberg, el a preferat să evadeze la 27 iulie 1948, cu ajutorul unui fost ofiţer SS îmbrăcat de uniformă americană. Skorzeny susţine că această uniformă a provenit chiar de la autorităţile americane care au fost implicate evadarea sa.

Rămas în libertate

Într-adevăr, se pare că autorităţile de ocupaţie nu  depuseseră eforturi deosebite pentru urmărirea  lui Skorzeny, el adăpostindu-se la o fermă a contesei Ilse Lüthje, nepoata  lui Hjalmar Schacht, fostul ministru de Finanţe al lui Hitler. În acest timp, a avut posibilitatea de a intra în contact cu Reinhard Gehlen, fiind probabil recrutat de organizaţia condusă de acesta, care va deveni, pentru o vreme, unul din serviciile de informaţii ale Germaniei de vest.

Deşi putea fi acuzat pentru acţiunile sale împotriva Aliaţilor, Skorzeny s-a bucurat de libertate deplină, fiind fotografiat la 13 februarie 1950 la Paris, pe Champs Elysées. Totuşi, după apariţia fotografiei în presa franceză, s-a refugiat în Austria natală, la  Salzburg, unde a găsit timp să se căsătorească cu Ilse Lüthje şi să se întâlnească cu o serie de veterani nazişti.

Beneficiind de un paşaport Nansen, eliberat de guvernul spaniol, Skorzeny s-a stabilit o vreme la Madrid, ocupându-se cu afaceri în domeniul ingineriei.Potrivit unor informaţii, adevărata ocupaţie a lui Skorzeny a fost aceea de reprezentant în Spania al Reţelei ODESSA care se ocupa cu salvarea  şi trimiterea în America de sud a unor ofiţeri germani cei mai mulţi vinovaţi de crime de război.

În aprilie 1950, Skorzeny începe publicarea memoriilor sale în ziarul „Le Figaro”, afirmând, între altele, că autorităţile americane îl ajutaseră să evadeze. S-a iscat un adevărat scandal şi 1500 de comunişti francezi să asedieze redacţia acestui ziar..

Comando pentru Egipt

„Reputaţia” de care  se bucura Skorzeny a făcut ca el să fie solicitat pentru organizarea de acţiuni teroriste de  către  guvernul Egiptului. De fapt, activităţile lui Skorzeny în Egipt începuseră mai înainte, în 1952, când devenise, la solicitarea  lui Reinhard Gehlen, care acum lucra pentru CIA, consilier al  generalului Mohammed Naguib. În această calitate Skorzeny a recrutat o grupare de foşti ofiţeri SS şi Gestapo care urmau să pregătească un comando de agenţi  palestinieni în vederea desfăşurării de acţiuni teroriste împotriva trupelor britanice din zona canalului de Suez şi să  organizeze raiduri în Israel prin fâşia Gaza, în perioada 1953-1954. Din această grupare făcea parte şi Yasser Arafat, la acea vreme consilier al preşedintelui Egiptului Gamal Abdel Nasser.

Asasin pentru Mossad

Curând însă Skorzeny a schimbat ”tabăra”  acceptând să acţioneze  pentru Israel. Este într-adevăr paradoxal şi caracteristic pentru stilul serviciilor de informaţii, care adesea nu ţineau seama de comandamente morale, că  Israelul a acceptat să colaboreze cu reprezentantul unui stat care organizase Holocaustul.

Potrivit mărturiilor unor jurnalişti israelieni şi americani, Skorzeny a fost recrutat de Mossad în timpul vizitei unor reprezentanţi ai acestei agenţii în Spania. De fapt, el nu a explicat niciodată motivele pentru care a acceptat să colaboreze cu Mossad-ul, pretinzând că aceasta s-ar datorat doar „dorinţei sale de aventură şi intrigi”, ca şi dorinţei de a se asigura că nu va fi asasinat de agenţii israelieni. În tot cazul, Skorzeny i-a  informat pe reprezentanţii Mossd-ului că nu va acţiona pentru bani.

Rafael Eitan, politician şi agent Mossad, implicat mai târziu în răpirea lui Eichmann,  a arătat  că Skorzeny a început să colaboreze cu această agenţie de spionaj începând din 1962, când a călătorit ăn Egipt pentru a-i identifica pe oamenii de ştiinţă germani care activau pentru această  ţară. De asemenea, Skorzeny a alcătuit o listă a companiilor din Europa care procurau pentru Egipt componente militare.

Se pare că Skorzeny a acceptat să lucreze pentru Mossad cu condiţia ca numele său să dispară de pe lisata alcătuită de Simon Wiesenthal cu numele criminalilor de război nazişti. Deşi Simon Wiesenthal a respins iniţial această pretenţie, Skorzeny a continuat totuşi să colaboreze cu Mossad-ul, care a confecţionat o scrisoare falsă care a făcut ca Simon Wiesenthal să accepte să îl şteargă pe Skorzeny de pe lista sa.

Principala acţiune a lui Skorzeny pentru Mossad a fost asasinarea lui Heinz Krug, un specialist german în rachete, prin trimiterea unui colet exploziv, ocazie cu care au murit mai multe persoane.

Această activitate a lui Skorzeny nu a fost uitată, astfel încât, în 2016, publicaţia „Die Welt” se întreba:„A asasinat eroul lui Hitler Otto Skorzeny pentru  Israel ?”

Din nou, organizator de  reţele

În continuare, principala preocupare a lui Skorzeny a fost organizarea unor grupuri de acţiune în sprijinul foştilor săi colegi din conducerea nazistă cu un profil revanşard şi, cum se va vedea, marcat terorist, folosindu-se de contradicţiile şi tensiunile caracteristice perioadei de început a Războiului Rece.

Păianjenul

Activitatea lui Skorzeny a fost tolerată, dacă nu sprijinită  şi de alte  servicii de informaţii, cum au fost cele austriece şi spaniole, ca şi de acelea din unele state sud-americane.  Acţionând sub pseudonim şi din nou cu sprijinul lui Gehlen, Skorzeny a trecut la dezvoltarea organizaţiei secrete „Păianjenul” care a ajutat peste 600 de foşti ofiţeri SS să se refugieze din Germania în Spania, Argentina, Paraguay, Chile, Bolivia. După unele opinii, reţeaua organizată de Skorzeny a dobândit  o mare influenţă în Europa şi America latină, iar el a devenit un personaj cu care au colaborat şefi de state, fiind numit, de exemplu, consilier al preşedintelui Argentinei,  Juan Perón, şi bodyguard al soţiei acestuia Eva Perón. Ca şi alţi reprezentanţi ai conducerii naziste, care reuşiseră să evite arestarea şi pedepsirea, Skorzeny împărtăşea speranţa creierii unui al patrulea Reich.

CEDADE

O altă  structură  secretă înfiinţată şi coordonată de Skorzeny a fost grupul neonazist  CEDADE care a luat fiinţă în 1966.

De fapt, Skorzeny putea acţiona nestingherit pentru că guvernul vest-german îl declarase denazificat, astfel încât, cu un paşaport Nansen şi mai tîrziu cu unul austriac, el putea călătorii şi acţiona în voie. Totuşi, încercarea  lui de a intra în Irlanda, probabil pentru a lua legături cu grupări teroriste de aici, a fost zădărnicită de guvernul acestei ţări care i-a refuzat viza de intrare.

Ţara de rezidenţă a lui Skorzeny a rămas Spania condusă de dictatorul cu simpatii fasciste Franco, unde a intrat şi în posesia unui frumoase ferme.

Grupul Paladin 

...a fost cea mai amplă organizaţie la înfiinţarea căreia Skorzeny şi-a adus un aport substanţial, cu scopuri erau vădit teroriste.

Aşa cu au arătat  investigaţii mai noi caracterul acestei organizaţii era strategic, îmbinând desfăşurarea de operaţiuni paramilitare efectuate de trupele în uniformă cu  războiul politic,  condus de agenţi civili. Avându-şi baza lângă localitatea Alicante din Spania, unul din  rosturile sale principale era constituirea de formaţiuni de gherilă. În acest scop, grupul s-a pus în legătură cu o serie de organizaţii teroriste, între care cele din Africa de sud, ETA şi a sprijinit activitatea Juntei ofiţerilor din Grecia.

Skorzeny şi terorismul contemporan

O vreme s-a aşternut liniştea peste careiera şi biografia lui Skorzeny până în anii 1980-1990,  când, în contextual  unei adevărate explozii a acţiunilor teroriste în diferite zone ale lumii,  „faptele sale de arme” pe frontal secret au revenit în actualitate.

În 1999, Martin Lee publică volumul „The Beast Reawakens:Fascism's Resurgence from Hitler's Spymasters to Today's Neo-Nazi Groups and Right-Wing Extremists” („Bestia se trezeşte: resurecţia fascismului astăzi prin grupurile neonaziste şi extreniştii de dreapta”.

În presă apar o serie de articole care se referă la acest context. Astfel, World News a publicat recent materialul „Otto Skorzeny The Nazi who influenced ISIS”(„ Otto Skorzeny  Nazistul care a influenţat terorismul”) de  James Carlini

Între alte contribuţii ale lui Skorzeny la dezvoltarea contemporană a terorismului este amintită strategia războiului asimetric care îmbină acţiunile militare cu cele desfăşurate de grupările teroriste care folosesc armament din cel mai sofisticat. Dezvoltarea unor asemenea mijloace de luptă şi ucidere  se află şi în preocupările unor state, inclusiv a Marilor puteri  care au dezvoltat sectorul de descoperire şi producere a acestora.

Numeroşi cercetători subliniază că, prin tactica preconizată de Skorzeny în cadrul „Operaţiunii Vârcolacul” el poate fi considerat un precursor al tacticilor utilizate de Al Quada. 

Skorzeny a avut posibilitatea să influenţeze introducerea şi dezvoltarea unor asemenea mijloace şi strategii în perioadele în care a activat în calitate de consultant al unor guverne din Orientul mijlociu şi America de sud. Unele din aceste tactici se regăsesc şi în acţiunile desfăşurate de „forţele speciale” ale Statelor Unite.

Semnificaţia globală contemporană a acestor filiaţii este analizată de Peter Levenda în volumul „The Hitler Legacy: The Nazi Cult in Diaspora: How it was Organized, How it was Funded, and Why it Remains a Threat to Global Security in the Age of Terrorism” (1914) („Moştenirea lui Hitler.: Cultul nazist din diaspora: Cum a fost organizat, Cum a fost fondat şi de ce rămâne. O ameninţare la adresa securităţii globale în epoca terorismului”.

Recordurile lui Skorzeny

Skorzeny este probabil agentul cel mai decorat din istoria celui de al Doilea Război Mondial (a fost distins cu nu mai puţin de 14 ordine şi medalii), ca şi acela despre care s-au scris cele mai numeroase studii şi volume de ficţiune şi s-au creat cele mai multe filme, unele dintre ele apărute chiar în ultima vreme, ceea ce arată că „gloria” sa nu s-a stins.

Biografia publicată de Glenn B. Infield în 1981 se intitulează  „Moştenirea lui Hitler: Sindromul Skorzeny”.

Una din biografiile care i-au fost consacrate datorată lui Charles Whiting, apărută în 1998, îl consideră pe Skorzeny „Cel mai periculos om din Europa”. Iar un roman  despre aşa-zisa eliberare a lui Mussolini poartă titlul  „Îngerul a debarcat”.

În 1999, apare volumul „Commando Extraordinary: Otto Skorzeny” de Charles Foley.

De asemenea, Skorzeny este spionul ale cărui memorii au apărut în cele mai numeroase ediţii, în diverse ţări.

„Aş proceda la fel şi acum” 

…a declarat Skorzeny într-un interviu din 1973.

După un îndelungat tratament, Skoreny moare la 5 iulie 1975 la Madrid, în vârstă de 67 de ani.

La incinerarea sa participă, cum se menţionează într-o relatare a vremii, zeci de veterani militari germani care nu au ezitat să îl onoreze cu salutul hitlerist şi să interpreteze cântece din acest repertoriu.

Urna cu cenuşa sa a fost adusă la cimitirul Döblinger din Viena, capăt al unui drum în ţara natală pe care nu a slujit-o cu adevărat niciodată, ci din contra…

A fost Otto Skorzeny „Cel mai periculos om din Europa”, aşa cum afirmă unul din biografii săi cu referire mai ales la perioada celui de al Doilea Război Mondial ? Mai important decât răspunsul la această întrebare este constatarea altui biograf al său, după care Otto Skporzeny a fost  „Nazistul care a influenţat terorismul”

Bibliografie selectivă

Otto Skorzeny, „My Commando Operations: The Memoirs of Hitler's Most Daring Commando”, 1995

Charles Whiting, (1998), „Skorzeny:"The Most Dangerous Man in Europe", 1998.

Andrei Căpuşan, „Otto Sklorzeny-omul care a vrut să îl omoare pe Eisenhower”, în „Historia”,  8 septembrie 2010.

Martin  Lee „The Beast Reawakens:Fascism's Resurgence from Hitler's Spymasters to Today's Neo-Nazi Groups and Right-Wing Extremists”, 1999 

John S. Craig. "Peculiar liaisons: in war, espionage, and terrorism in the twentieth century", 2005;

Charles  Foley, „Commando Extraordinary:Otto Skorzeny”, 1999

https://en.wikipedia.org/wiki/Otto_Skorzeny