Autor 2858 vizualizări


Carl Gustaf Emil Mannerheim a fost una dintre cele mai importante figuri din istoria Finlandei. De-a lungul a peste o jumătate de secol, el a fost implicat direct în cele mai importante momente ale istoriei țării sale, de la crearea statului finlandez, Războiul Civil, în calitate de comandant militar al al trupelor „Albilor”, până la apărarea țării sale în timpul Războiului de Iarnă (noiembrie 1939 – martie 1940) și celui de-al Doilea Război Mondial. În onoarea sa a fost instituit titlul de Mareșal al Finlandei (1942), iar în 1944 a devenit cel de-al șaselea președinte al țării sale. În timpul Primului Război Mondial, având în vedere că Finlanda făcea parte din Imperiul Rus, el a comandat diferite unități ruse sau romano-ruse. 

Născut pe 4 iunie 1867, în localitatea finlandeză Askainen, Carl Gustaf Emil Mannerheim era cel ce-al treilea copil al contelui Carl Robert Mannerheim și al soției sale Hedvig Charlotta Helena von Julin. La vârsta de 14 ani, el a fost trimis să urmeze cursurile Școlii Militare de Cadeți din Hamina, de unde a fost fost exmatriculat pe motiv de indisciplină. În 1887, s-a înrolat la Școala de Cavalerie Nikolaevsky din St. Petersburg. Mannerheim a luptat în războiul ruso-japonez din 1904-1905, fiind promovat la gradul de colonel pe câmpul de bătălie. În cadrul Armatei Imperiale Ruse, Mannerheim a fost promovat până la gradul de general-locotenent. 

În timpul Primului Război Mondial, Mannerheim a condus operațiuni militare pe frontul Austro-Ungar, apoi pe cel Român, în calitate de comandant de brigadă și, ulterior, comandant al Diviziei 12 Cavalerie, fiind decorat, în 1914 cu Crucea Sf. Gheorghe, cea mai importantă decorație militară rusească. 

Între 11 decembrie 1916 și 7 ianuarie 1917, Mannerheim a comandat, pe frontul românesc din Munții Carpați, o mare unitate romano-rusă, ”Grupul Vrancea”. Din acest grup făceau parte divizia a douăsprezecea de cavalerie și o brigadă de infanterie, ulterior, două divizii de cavalerie rusești. Tot din acest grup făceau parte o jumătate de divizie de infanterie și patru regimente de cavalerie romanești. În calitatea de comandant al acestei unități, Mannerheim s-a prezentat generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a doua române. Marea unitate comandată de ofițerul finlandez avea misiunea de a apăra linia Carpaților de trupele inamice staționate în Transilvania. 

Mannerheim a părăsit „cu regret activitatea captivantă din Alpii transilvăneni” 

La 12 iunie 1917, Mannerheim a fost numit comandant al corpului de armată de cavalerie VI, cu care a luat parte la luptele de pe frontul românesc, între 12 iulie și 22 august 1917. La 8 septembrie, a fost înlocuit la comanda acestei unități din motive de sănătate și a fost trimis la Odessa pentru tratament, după ce a suferit un accident de călărie. La 20 septembrie, Mannerheim a fost trecut în corpul de rezervă. Revoluția rusă a pus capăt carierei militare a lui Mannerheim în Armata Rusă. În decembrie 1917, El s-a întors în Finlanda, unde și-a pus experiența în slujba „Albilor”, forțele de dreapta, conservatoare și naționaliste, pe care a reușit să le conducă la victorie împotriva „Roșiilor” în Războiul Civil Finlandez (ianuarie – mai 1918). 

În Memoriile sale, Mannerheim și-a exprimat opiniile sale în legătura cu intrarea României în război. El afirmă că, având în vedere că în acel moment România avea de „de o armată slabă și insuficientă - slabă atât numeric, cât și ca pregătire și dotare... evoluția evenimentelor a dat în mod convingător dreptate celor care afirmaseră că o Românie neutră ar fi fost mult mai utilă Rusiei”. 


Mareșalul Mannerheim, în ziua în care a împlinit 75 de ani

Mannerheim își amintește că a fost decorat de români cu o Ordinului Mihai Viteazul, clasa a III-a, drept recunoștință pentru acțiunile sale pe frontul românesc și mărturisește că a părăsit „cu regret activitatea captivantă din Alpii transilvăneni". 

Mai târziu, diplomatul român Raoul Bossy a notat că, într-o întrevedere din 1934, Mannerheim i-a spus că ”are numai cuvinte de laudă despre ostașul român, pentru vitejia și puterea lui de rezistenta”. De asemenea, Bossy menționează că Mannerheim i-a vorbit ”cu deosebită prietenie de generalul Averescu”.

Foto sus: Mannerheim (călare), urmărind parada forțelor victorioase în Războiul Civil Finlandez (1918)

Bibliografie

Maresalul Finlandei Carl Gustaf Emil Mannerheim, Memorii, Editura Militară, București, 2003.
Elena Dragomir, Silviu Miloiu, Istoria Finlandei, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010-2011. 
Raoul Bossy, Amintiri din viața diplomatică (1918-1940), vol. II., editura Humanitas, București, 1993. 
Raoul Bossy, Mărturii finlandeze și alte scrieri nordice despre români, editura Valahia University Press, Târgoviște, 2008.