Autor 69975 vizualizări


Numele bancherului Aristide Blank este legat de cea mai mare escrocherie financiară din România secolului al XX-lea, care a ruinat financiar economia ţării şi a dus la prăbuşirea unui sistem politic.

Familia Blank s-a stabilit în România după anul 1866. Mauriciu Blank a deschis, în anul 1874, împreună cu un prieten, Marmorosch, o bancă care le va purta numele. Banca va creşte atât în privinţa capitalului, cât şi al încrederii.  

De asemenea, creşterea economică înregistrată înaintea Primului Război Mondial a contribuit la consolidarea sa. După anul 1905, acţiunile băncii s-au putut tranzacţiona şi cu timpul a fost preluată de afaceristul evreu Aristide Blank, finanţistul ungur Szoepkes şi un profesor de economie, Nicolae Tabacovici. Oameni politici importanţi ai perioadei au fost cumpăraţi prin oferirea de posturi bine plăite în consiliul de administraţie al băncii. Este vorba de Alexandru Constantinescu, ministru în toate guvernele liberale, I.Gh. Duca-prim ministru, Alexandru Vaida Voievod, prim-ministru în perioada 1932-1933, Grigore Filipescu, preşedintele Partidului Conservator, Grigore Iunian, ministru de finanţe.  

Nicolae Titulescu, împrumut de la banca lui Blank

O altă metodă de a-i corupe pe oamenii politici cu o mare putere, pentru a beneficia de spijinul lor, era oferirea de împrumuturi fără dobândă şi cu mari facilităţi. Printre aceştia s-au numărat chiar Nicolae Titulescu, care a primit un credit de 14 milioane de lei.  

Blank era proprietarul societăţii „Cultura Naţională“, „care tipărea 80% din presa de mare tiraj, plătind condeie precum profesorul universitar Nae Ionescu“, arată istorticul Anton Caragea.    

În anul 1927, Aristide Blank s-a implicat în lupta pentru putere de la vârful ţării. Astfel, în 1927, după moartea regelui Ferdinand, bancherul l-a sprijinit pe Carol să revină pe tron. Timp de trei ani, ziarele acestuia au vuit cu privire la reînscaunarea lui Carol al II-lea, lucru care s-a întâmplat în anul 1930. „După întoarcerea lui Carol, Blank a continuat să-l subvenţioneze. Reconstrucţia Palatului Regal, aducerea Elenei Lupescu, iubita regelui, şi îmbogăţirea familiei acesteia, toate i se datorau şi, de aceea, lui Blank nimic nu i se refuza. Bancherul a început să-şi extindă afacerile. Statul român îi vindea fabrici şi obiective industriale la preţuri derizorii, tot statul îl credita pentru a le cumpăra, iar Banca Naţională îi acorda ajutorul, fiind şi ea escrocată cu cecuri false, fără acoperire. Blank a început să-şi construiască noi palate, îşi servea musafirii în veselă de aur masiv, primind în 1930, pentru ajutorul dat lui Carol, marele Cordon al Coroanei României. Relaţii politice se regăseau şi în viaţa sa particulară. Când s-a căsătorit la Paris, l-a avut ca martor pe ministrul afacerilor externe Nicolae Titulescu şi pe ambasadorul SUA în Franţa, Myrton Heverick“, scrie istoricul Anton Cargea în volumul „Pagini de istorie ascunsă“.

Continuarea pe adevarul.ro