Ultima zi din viața savantului Petre Andrei

Savantul Petre Andrei ocupă un loc binemeritat în panteonul cultural românesc și universal. În cele ce urmează, ne propunem să prezentăm modul prin care acesta a fost eliminat.  

Trebuie subliniat de la început că în acest caz , nu avem de-a face cu metoda asasinatului, cel mai des întâlnită, ci cu o sinucidere, realizată în condițiile în care presiunea la care fusese supus devenise una insuportabilă. Credem că, în situația în care n-ar fi avut loc această sinucidere, s-ar fi ajuns la un asasinat politic.

Începutul carierei unui mare savant

Activitatea lui Petre Andrei s-a desfășurat în special în domeniul politic și în cel al învățământului. Astfel, după absolvirea, la 15 iunie 1913, a Facultății de Litere din Iași, cu distincția “Magna cum laude”¹ și după susținerea doctoratului, Petre Andrei va deține, pe rând următoarele funcții: profesor la mai multe licee ieșene între care Liceul Național², profesor, începând cu data de 1 decembrie 1922 la catedra de sociologie a Universității din Iași³, deputat din partea Partidului Național Liberal începând cu data de 22 decembrie 1928⁴, subsecretar de stat la departamentul Agriculturii și Domeniilor în perioada 13 iunie 1930 – 10 octombrie 1931, decan al Facultății de Litere și Filosofie din Iași între iunie - noiembrie 1932, subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor în perioada 12 august 1932 – 13 noiembrie 1933⁵, ministru al Educației Naționale între 5 decembrie 1938 – 3 iulie 1940⁶.

Adversar al fascismului

Încă din anul 1927, acest “tânăr sfios, inteligent, vioi și foarte dornic de învățătură⁷“ așa cum l-a caracterizat Dimitrie Gusti, combătea conceptele de bază ale fascismului: ura pătimașă, disprețul față de mulțime, teoria supraomului, teroarea⁸. În acest sens declara :

“Viața statului nu poate fi pusă în dependență de un om, fie el cât de mare, pentru că atunci se întronează arbitrariul și aproape întotdeauna abuzul. Dictatura fascistă nu se deosebește, în esența sa, de dictatura bolșevică, căci atât în Italia cât și în Rusia ea este apăsătoare și abuzivă. Bolșevicii și fasciștii au creat monopolul puterii în favoarea partidului și al clasei lor: ei s-au impus cu forța, trecând peste lege, ceea ce constituie un fapt de o gravitate excepțională, căci au proclamat primatul forței asupra dreptului… ⁹ ”.

Renunțarea la tron a regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionaro- antonescian au reprezentat două evenimente care au condus la dispariția savantului român.

O sinucidere cu iz de crimă

La 2 octombrie 1940, Traian Brăileanu, ministru în guvernul legionar, dădea o dispoziție senatelor universităților din țară, prin care solicita ca toți profesorii care nu susțineau ideile fasciste să fie excluși din cadrul acestor instituții. Astfel profesorului Petre Andrei i s-a interzis să mai predea și a fost anchetat¹⁰. Ulterior acesta a început să primească numeroase amenințări cu moartea.

Dispariția savantului Petre Andrei s-a produs la 4 octombrie 1940. În dimineața acelei zile, s-a deplasat la reședința acestuia o echipă de legionari care i-au înmânat un mandat de arestare. A urmat percheziția locuinței. Seara profesorul trebuia să fie transportat la București pentru a fi judecat. Fiul său, Petru P. Andrei a descris această percheziție:

“Înspăimântați eram cu toții. Toată familia fusese blocată într-una din camere și era păzită cu strășnicie de legionari înarmați. Restul casei, biroul tatei, biblioteca erau literalmente devastate. Se căutau «corpuri delicte». …Scrieri sociologice, tomuri filosofice erau socotite ca acte suficiente pentru a justifica mandatul de arestare. Nu vă pot reda exact tensiunea în care ne găseam toți, strânși în jurul mamei, în timp ce tata, într-un colț al camerei, își însemna ceva. La un moment dat, a cerut paznicilor să fie condus în camera de baie. A ieșit între revolvere. S-a întors peste două, sau trei minute. S-a îndreptat spre noi, copiii, îi simt și acum sărutarea de tată. A scos din buzunar cheile seratarelor de la biroul de lucru, dându-le mamei, căreia i s-a adresat calm: «Nu mai am nevoie de ele, ține-le, te rog». Și s-a prăbușit … S-a sfârșit sub ochii mamei și ai noștri, ai copiilor. Eram cutremurați. Momentul nu poate fi descris …” ¹¹ .

Cu toate acestea legionarii continuau nestingheriți percheziția. Era controlată fiecare carte și fiecare manuscris ale omului de cultură, în timp ce în jurul corpului fără viață familia se strânsese cu o durere nemărginită. În cele câteva minute când s-a aflat în camera de baie, profesorul Petre Andrei a ingerat o cantitate de otravă, nu înainte de a întocmi o scrisoare adresată soției și celor patru copii. Redăm textul acestei scrisori tulburătoare :

„Scumpii mei copii,

Mi-e greu, mi-e foarte greu să mă despart de voi și de mama voastră. Sunteți tot ceea ce am avut eu mai scump pe lume, dar nu mai pot trăi . Tocmai acum, când aveți mai multă nevoie de mine, eu trebuie să vă părăsesc pentru totdeauna.

Împrejurări nenorocite mă silesc la aceasta. Țin să știți însă, că tatăl vostru nu are nici un fel de vină, nici o pată, nici un amestec în cele întâmplate. Nu pot suporta însă să fiu târât în mocirlă sub nici o formă. Să nu credeți că fug de judecată și de aceea aleg acest mijloc. Nu. Dar nu mai am tăria să lupt. Eu am conștiința împăcată. Sângele și moartea să cadă asupra capului celor care mi-au zdruncinat nervii în halul acesta. Am avut altă atitudine politică decât Garda de Fier, dar nu am prigonit pe nimeni și nu am făcut nici un act urât. Nu pot să fiu însă umilit și degradat. De ce să fiu arestat? Dacă aș avea pe sufletul meu o cât de mică vină aș suferi orice căci aș fi meritat. Dară așa? În cărțile scrise de mine apare clar atitudinea și concepția mea. Voi controlați și veți vedea.

Îl rog pe Alexandru să fie bun și înțelegător. Tu, dragul meu, ești uneori violent, deși ai suflet bun. De aceea te rog mult iubite Alexandru, fii totdeauna drăguț cu mama ta, nu fi nerăbdător, menajează-i suferința, că zilele de acum încolo numai fericite nu pot fi. Ai grijă iubitul meu fiu de toți frații tăi, ajută-i să suporte mai ușor lipsa tatălui lor. Pentru Pichi am îndemnul de a fi tot așa de bun cu mama sa. Știu că voi toți o adorați și nu mă îndoiesc că îi veți alina suferința. Zizi și Costăchel vor uita mai curând ca voi căci sunt încă mici. Nu uitați nici un moment că lor trebuie să le îngăduiți copilăriile legate de vârsta lor.

Veți îmbrățișa fiecare cariera, care vă va plăcea. Să fiți cinstiți și buni. Să nu faceți niciodată politică și să vă feriți de a cădea în pasiunea ei. Dacă acolo departe, mai este ceva, să știți că tatăl vostru va veghea asupra voastră.

Păstrați amintirea clipelor bune, a zilelor senine, pe care le-am avut împreună, că cine știe ce vă mai este sortit și vouă să trăiți.

Oricum, aveți grijă de mama voastră. Vă îmbrățișez cu tot sufletul și pentru totdeauna, P. Andrei” ¹² .

Mormântul familiei lui Petre Andrei (cimitirul Eternitatea, Iași)

Deși fizic a dispărut dintre noi, savantul Petre Andrei “trăiește” în continuare datorită ideilor sale rostite și tipărite în numeroase lucrări și prețuirii generațiilor care au urmat.

Foto sus: Portretul lui Petre Andrei, pictat de Dan Hatmanu (foto: Universitatea ”Petre Andrei” din Iași - www.upa.ro)

NOTE

1. Arhivele Statului Iași , fond Facultatea de Litere , vol. XII , f. 131.
2. Arhivele Statului Iași , fond Liceul Național , Dosar 2 , 1914 , f.13.
3. Petre Andrei, Jurnal Memorialistică Corespondență , ediție îngrijită de Petru P. Andrei, Valeriu Florin Dobrinescu , Doru Tompea , Iași , Editura GRAPHIX , 1993 , p. 9.
4. “Monitorul Oficial”, nr. 2 , duminică 6 ianuarie 1929 , p. 75.
5. Petre Andrei, op.cit., p. 13.
6. “Revista Arhivelor”, XLVII, vol. XXXII, nr.2, 1970, p. 458 – 461.
7. Petre Andrei, Filosofia valorii, București, Fundația Regele Mihai, 1945, p.6.
8. Mircea Mâciu, Petre Andrei. Activitatea, concepția, opera, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986, p.40.
9. Petre Andrei, Jurnal Memorialistică, Corespondență, p.13.
10. Ibidem, p.16.
11. Apud, Paul Ștefănescu, Asasinatele politice în istoria României, București, Editura VESTALA, 2004, p.182.
12. Petre Andrei, Jurnal Memorialistică, Corespondență, p. 145.

Bibliografie:

1. Andrei Petre, Filosofia valorii, București, Fundația Regele Mihai, 1945 .
2. Idem, Jurnal Memorialistică Corespondență, ediție îngrijită de Petru P. Andrei, Valeriu Florin Dobrinescu, Doru Tompea, Iași, Editura GRAPHIX, 1993 .
3. Arhivele Statului Iași, fond Facultatea de Litere , vol. XII .
4. Arhivele Statului Iași, fond Liceul Național, Dosar 2 , 1914 .
5. Mâciu Mircea, Petre Andrei . Activitatea, concepția, opera, București, Editura Științifică și Enciclopedică , 1986 .
6. “Monitorul Oficial”, nr. 2, duminică 6 ianuarie 1929 .
7. “Revista Arhivelor”, XLVII , vol. XXXII, nr.2 , 1970 .
8. Ștefănescu Paul, Asasinatele politice în istoria României, București, Editura VESTALA, 2004 .