Pe urmele Ecaterinei la Târgu Jiu

Autor 8938 vizualizări


S-au scris cărți și scenarii de film despre viața Ecaterinei – „eroina de la Jiu”, aşa cum a rămas în istorie tânăra aceasta slăbuţă, care te priveşte serios, din spatele ochelarilor, de la distanţa celor aproape o sută de ani care-au trecut de la declanşarea Primului Război Mondial. Dar cine e Ecaterina? Şi ce urme a lăsat ea în Târgu Jiu? Cum îi păstrează povestea oraşul, rubedeniile? Călătoria recuperatoare începe la casa memorială din cartierul Vădeni, locul în care s-a născut, la 14 ianuarie 1894, Cătălina Toderoiu. Luăm apoi la pas urbea – multe şcoli şi străzi îi poartă numele – şi  ne oprim, cu mai multe detalii, asupra mausoleului care-i găzduieşte rămăşiţele pământeşti.

Prima oprire:Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu” din cartierul Vădeni al municipiului Târgu-Jiu. Nu o mai văzusem din școala generală! Cartierul cu pricina e alcătuit aproape în totalitate din case, iar cele mai multe dintre ele nu mai păstrează nicio legătură cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Între clădirile moderne, colorate, cu acoperiş din ţiglă roşie, căsuţa pipernicită în care s-a născut Cătălina face notă discordantă. La poartă, lângă gardul din scânduri, o mamaie cu basma maronie stă la poveşti cu o tânără mămică al cărei copil se joacă chiar pe aleea care duce la casa memorială.

 

Ghidul, cea mai vârstnică dintre rudele Ecaterinei Teodoroiu

Intru în vorbă cu cele două femei;vreau să ştiu dacă pot vizita casa. Pot – iar ghid îmi va fi chiar mamaia care tocmai plantase nişte flori în grădiniţă. Se prezintă scurt:„Ioana Moruș sunt eu și am 80 de ani. Vă sunt ghid astăzi. Trebuia să fie fata mea, dar plecă până la medic, în centru. Soacra mea, Sabina Toderoiu Moruș, era sora cea mică a eroinei!”. Mândră că viața i-a dat ocazia să facă parte dintr-o astfel de familie, tanti Ioana îmi face semn să intru în casa micuță și apoi pășește și ea în tindă, prinzându-se de stâlpul de lemn sculptat:„Am îmbătrânit, mamă, nu îmi e ușor să urc treptele astea, deși îs mici”.

 

Muzeu în casa familiei Toderoiu

Înainte de toate, un amănunt:numele real al viitoarei „eroine de la Jiu” era, de fapt, Cătălina Toderoiu. Doar că tânăra, pasionată de poezie, își semna poemele cu Ecaterina Teodoroiu sau Lili Teodoroiu;iar camarazii de arme i-au spus şi ei Ecaterina Teodoroiu. Așa a rămas și în cărțile de istorie, și pe plăcile comemorative.

În anul 1938, casa familiei Toderoiu, construită în 1884, a fost amenajată ca şi casă memorială, din dorinţa de a păstra vie în conştiinţa viitoarelor generaţii amintirea Ecaterinei. De-a lungul anilor, căsuța din Vădeni a fost vizitată de nenumărați turiști. Casa este alcătuită din doar două încăperi, una în care mama Ecaterinei gătea și unde mâncau cei zece membri ai familiei, și dormitorul, unde cu greu își găseau loc cu toții. Familia Cătălinei era săracă;tatăl ei, Vasile, muncea la un boier din zonă și avea pământ puțin. Vasile Toderoiu și soția sa Elena, cu nouă ani mai tânără ca el, au avut opt prunci:cinci băieți și trei fete. Nu mai trăiește niciunul. Sabina era cea mai mică dintre copiii familiei Toderoiu, iar astăzi, în 2013, la mai bine de 95 de ani de la moartea Cătălinei, o femeie din familie e ghid al casei memoriale.  „Așa a fost înțelegerea când familia soacră-mii a dat casa ca să facă aici muzeu. S-au înțeles ca femeile din familie să fie angajate ale muzeului. Eu am fost până am ieșit la pensie, acum este fiica mea, dar, vă spusei, e plecată la medic acum”, spune Ioana Moruș, nora surorii celei mici a Ecaterinei Teodoroiu.

 

Ecaterina:„Vino încoa, Sabino dodă, să-ți tund părul, că io plec şi muma e bătrână...”

În prima cameră, Ioana Moruș îşi ia în serios rolul de ghid;îşi drege vocea şi povesteşte: „Soacra mea era mică când a plecat ea (Ecaterina Teodoroiu – nr.r.) pe front. Nu mai ținea minte multe. Îmi spunea că era aici, pe pridvor, și Cătălina a plecat pe front cu cufărul său și, când a ajuns la colțul curții, s-a întors și i-a zis soacră-mii «Vino încoa, Sabino dodă, să-ți tund părul, că io plec și muma e bătrână și n-are timp să te pieptene!» Frumoasă era Cătălina, era robustă, uite colo, pe perete, o poză de când avea 16 ani. A murit de 23 de ani, săraca! A plecat și înapoi n-a mai venit! Tânără rău! Aici, în camera asta, era un fel de bucătărie, aveau vatra unde găteau, aici este masa rotundă de lemn cu picioare scurte, la care mâncau toți zece, cred că pe rând, ca să aibă loc. Erau oameni săraci, mamă;săraci, dar muncitori. Iar Cătălina era doritoare să învețe carte, era inteligentă! Cea mai inteligentă a fost din familie”.

 

Câteva haine și patul în care dormea

Casa Memorială conține obiecte personale de-ale tinerei Cătălina şi de-ale familiei:câteva haine, părul pe care fata și l-a tăiat când a îmbrăcat uniforma de soldat, cărți, medalia primită pentru actele de eroism, vase din pământ, masa de lemn, lada de zestre. „Unul dintre cele mai vechi obiecte este patul ăsta din tablă, pictat la capete;era de dinainte să se nască Cătălina, cred că are peste 125 de ani. Îl băgase soacră-mea în pod și l-a dat jos când au făcut muzeu. Mai este lada de zestre din lemn, mai este coada ei... Când s-a înrolat în armată, Cătălina și-a tăiat coada și și-a băgat-o în cufărul cu care plecase de-acasă. Nu vroia să vadă dușmanii că era femeie! Tot în el a băgat ea și fusta asta maro de aci, din vitrină, și batista asta cusută. Ea a luptat pentru ca noi să trăim bine și uite cum trăim acum. Săraca, cred că se tot chinuie în mormânt de ciudă! Ea a murit ca să le fie bine generațiilor viitoare. Io am mai tăvălit-o cum am mai tăvălit-o, dar uită-te la copiii ăștia, că n-au unde să muncească! Mare păcat! A fost sublocotenent și a condus un pluton de bărbați. Când a fost capturată de nemți, a reușit să scape, l-a împușcat pe neamțul care trebuia să o ducă în tabăra lor! Era tare curajoasă! A fost și decorată, uite aici medalia ei!”.

 

„Cine făcea pe timpul ei gimnaziul la București?”

Foto:Fotografie de familie:mama Ecaterine, sora, Sabina, bărbatul acesteia și copilul lor

Ioana Moruş e categorică:Cătălina a fost mereu ambițioasă și a vrut să învețe carte. Aşa i s-a păstrat povestea în familie:„Era bicoasă, adică băiețoasă, tare curajoasă, numai Dumnezeu știe prin câte a trecut ea pe front. Le-am povestit copiilor mei toată viața ei, le-am spus cât era de curajoasă, cum a învățat ea, cum a luptat pentru țară. Tot ce am avut de la ea, am donat muzeului. Mai sunt lucruri și pe la București. Cătălina mai avea șapte frați, toți au murit, soacră-mea a murit în 1992. Mai aveau doi frați la Constanța, au murit fără copii, unul la Ploiești, a lucrat în aviație. Ăla a avut două fete. Cealaltă soră a fost măritată aici, la Vădeni, nu a avut copii. Soacra mea a avut doi băieți și o fată. Au murit toți, doar eu am mai rămas. Eu știu că pe eroină o chema Ecaterina și o râzgâiau Cătălina. Ea compunea poezii, era deșteaptă, cânta și la vioară. Cine făcea pe timpul ei gimnaziul la București? Era isteață și avea ambiție. Ăsta i-a fost destinul, săraca! Io nu cred că au mai fost în istoria țării noastre femei viteze ca ea, care să lupte ca soldat pe front. Cred că i-ar fi plăcut și ei să aibă copii, să se fi căsătorit. Dar, deh, soarta ei a fost altfel”.

 

Parastase de sufletul Ecaterinei

În 1921, la patru ani de la moartea sa pe front, trupul neînsuflețit al Ecaterinei Teodoroiu a fost adus, cu mari onoruri militare, la Târgu-Jiu, unde a fost îngropat în centrul orașului. Un monument dedicat eroinei a fost ridicat în perioada 1935-1936 de către Milița Petrașcu, eleva marelui Constantin Brâncuși. Are forma unui sarcofag din piatră, sculptat în basorelief și amplasat peste mormântul Ecaterinei, din Piața Prefecturii a municipiului Târgu-Jiu. Ioana Motruş povesteşte:„Au adus-o după patru ani de la moarte la Târgu-Jiu. I-au făcut un mausoleu, știi unde e, da? Am făcut și parastase acolo, mă duceam cu colaci, cu colivă acolo și am dat de pomană. Au făcut aci, aproape de noi, un monument, ceva pentru eroi, și ne ducem aci la biserică și facem parastas, nu ne mai ducem în centru. Îi cinstim memoria, nu am uitat-o, nu am avea cum”. Pentru cinstirea memoriei Cătălinei, străzi și unități de învățământ din oraş îi poartă numele.

 

„Mulţi oameni nici nu ştiu că acolo, sub acea piatră, se află osemintele eroinei”

Dorin Brozbă este unul dintre publiciștii gorjeni, care, pasionat și dornic să o readucă în atenția celor mai tineri pe Ecaterina Teodoroiu, a publicat în 2010 cartea Cătălina, eroina de la Jii. Potrivit acestuia, „Cătălina Teodoroiu reprezintă pentru naţiunea română modelul ideal al femeii dârze, hotărâte şi pline de curaj atunci când greutăţile vieţii o impun, chiar dacă nota de plată este, în final, chiar sacrificiul propriei vieţi. (...) Din cauza războiului, destinul a îndrumat-o spre meseria de infirmieră la spitalul din Târgu-Jiu, iar, mai apoi, de ofiţer al armatei române, calitate în care şi-a dat şi viaţa în fruntea plutonului pe care-l comanda, pe Dealul Secului, din apropierea Focşanilor. Faptele sale de vitejie au fost apreciate personal de către regina Maria şi de regele Ferdinand. Noi, urmaşii ei, trebuie să-i fim recunoscători Cătălinei în primul rând că a contribuit direct, prin sacrificiul său, la constituirea României Mari. Din păcate, la această oră, Mausoleul se află într-o avansată stare de degradare, iar mulţi oameni nici nu ştiu că acolo, sub acea piatră, se află osemintele eroinei. Ar fi normal să existe şi o cruce lângă Mausoleu, cu datele şi chipul Cătălinei, iar noaptea, din respect pentru ceea ce reprezintă ea pentru naţiune, să ardă mereu o lumânare sau o făclie!”.

Mausoleul este realizat în travertin italian, cu dimensiunile 2, 90 x 1, 60 m şi înălţimea de 2, 10 m. Are forma unui sarcofag și este aşezat pe un postament cu trei trepte. Milița Petrașcu a realizat un basorelief cu scene din viaţa şi activitatea militară a Ecaterinei:pe faţada dinspre miazăzi apare un tablou care prezintă copilăria eroinei, în satul său natal Vădeni (astăzi cartier în componenţa municipiului Târgu-Jiu). Pe latura opusă apare Ecaterina Teodoroiu salutată de cercetaşii din rândurile cărora a făcut parte. Celelalte două faţade o prezintă în război:una – pornind la atac şi cealaltă – la sfârşitul vieţii, când este purtată pe braţe de soldaţi spre locul de odihnă. Cele patru colţuri ale sarcofagului sunt „străjuite” de femei îmbrăcate în costum naţional, care ţin în mâini câte o cunună de lauri pentru faptele Cătălinei. Deși, de-a lungul anilor a fost realizat chiar și un proiect de restaurare a monumentului, nici până acum planul nu s-a materializat.

 

Cercul Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu”

Pe data de 6 mai 2011, la Târgu-Jiu, a luat naștere Cercul Cultul Eroilor „Ecaterina Teodoroiu”, președinte fiind profesorul Andrei Popete Pătrașcu de la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” (CNET) din municipiu. Tânărul de 31 de ani e pasionat de istorie și poezie, e specializat în istoria Holocaustului și a publicat numeroase cărți.

Cercul „Cultul Eroilor” din Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” a primit atunci spre îngrijire Casa Memorială a eroinei, statuia sa din cartierul CAM și monumentul Eroilor situat în cartierul Vădeni, în scopul desfăşurării activităţilor de cultură, educaţie patriotică şi cinstire a eroilor neamului. De la înfiinţare, cei peste 120 de membri-elevi ai acestui Cerc au participat și organizat diverse acțiuni culturale de omagiere a eroilor Gorjului, a marilor personalități istorice. Elevii CNET s-au implicat mai ales în manifestările dedicate celei al cărei nume îl poartă unitatea de învățământ pe care o frecventează.

""