Autor 1575 vizualizări


S-a scris mult despre abilitatea marelui diplomat român în relaţiile internaţionale interbelice şi despre încercările de apropiere de Maxim Litvinov[1], conducătorul diplomaţiei sovietice.Negocierile îndelungate cu reprezentantul Moscovei păreau încununate de succes din moment ce a fost redeschisă ambasada din Bucureşti. Se credea că relaţiile cu noua Rusie se vor normaliza începând din 1934. Au fost trimise şi unele obiecte de patrimoniu confiscate în 1918. Diplomatul român spera că Maxim Litvinov va fi de acord să semneze un tratat bilateral prin care să se recunoască unirea Basarabiei cu România şi Nistrul drept frontieră. Tratativele au fost rupte în 1936 în urma demiterii reprezentantului român şi imediat Moscova a acuzat partea română că este de partea forţelor fasciste. Realitatea era cu totul alta. Uzinele sovietice produceau arme pentru o agresiune şi Iosif Stalin nu ştia exact de unde să înceapă eficient revoluţia mondială. Numai în 1934 au fost scoase de pe liniile de fabricaţie 3.556 de tancuri. Negocierile cu România au fost întrerupte atunci când s-a aprins situaţia din Spania şi republica vestică părea un loc ideal de formare a unui nou stat comunist. Indiferent ce concepea abilul Titulescu, Moscova putea să respingă în orice moment. Diplomatul român n-a înţeles că tancurile vorbesc într-o lume industrializată. T-26[2] şi BT-urile au început  să se afirme în Spania. O singură uzină era capabilă să livreze într-un an peste o mie de tancuri T-26. Anul 1935 a fost marcat de realizarea a 1.203 mașini de luptă, adică cel puțin șase divizii. Chiar dacă ar fi fost risipite în sprijinul infanteriei, tot reprezentau un val de oțel de neoprit. Tancurile din seria BT erau concepute special pentru invadarea statelor vecine, valoarea lor în ruperea liniilor defensive sau în apărare fiind aproape nulă. Nici nu se pretau pentru utilizare în spațiul sovietic dacă se ține cont că aveau viteză mare de deplasare pe drumurile bune ale țărilor vecine. Existau și mașini amfibii de tip T-37[3] pentru forțarea cursurilor de apă. Șoselele ar fi fost utile pentru autoblindate de tip FAI. România nu avea nici cea mai mică șansă să oprească tsunamiul de oțel. Cele 74 de Renault FT-17 erau complet perimate și doar în apărarea unor obiective mai aveau un pic de utilitate. Tancurile nu aveau suficientă valoare dacă nu erau protejate din aer de către aviație și Iosif Stalin se pregătea prea serios pentru a nu încerca și începerea revoluției mondiale. Bombardierele TB-3[4] nu aveau egal în Europa  de Est și orice oraș ar fi fost transformat în țintă. Puteau să fie trimise la asalt și aparatele din modelul TB-1, chiar dacă erau depășite. Avioanele de vânătoare puteau să sprijine blindatele aflate în ofensivă. Timpul nu mai avea răbdare. Mecanismul de agresiune era organizat și era extrem de costisitor. Trupele de desant aerian erau pregătite prin exerciții de amploare. Era absolut necesară trecerea la noi cuceriri pentru realizarea revoluției mondiale și ținta favorită a lui Iosif Stalin era România. Aici se afla singura sursă importantă de petrol[5] a Europei și ocuparea regiunii Prahova ar fi dus la blocarea a tot ceea ce folosea combustibil lichid. Comandamentul Armatei roșii nu și-a propus nimicirea industriei din statele vecine decât în cazuri extreme și existau planuri pentru capturarea intactă și folosirea lor pentru amplificarea potențialului ofensiv. Aviația strategică a fost dezvoltată și pentru acțiuni de desant trupă, uriașele bombardiere transportând militari în interiorul fuzelajului și pe aripi. Au fost executate manevre de amploare în 1935 cu angajarea a 65.000 de militari, 1.012 tancuri, 608 avioane  și 305 tunuri[6].  

Kremlinul roșu n-a avut niciodată intenția să încheie un tratat de pace și prietenie cu România. Ar fi fost total împotriva ideologiei oficiale comuniste și Iosif Stalin[7] nu putea să accepte o astfel de deviere. Maxim Litvinov și Nicolae Titulescu[8] au fost utili doar cât timp Uniunea Sovietică trebuia să pară un stat pașnic, normal. Conducătorii din statele capitaliste cu simpatii pentru stânga și Uniunea Sovietică erau numiți prieteni utili (termenul folosit de către Lenin și Stalin era mult mai dur și nu-l reproduc din respect pentru Nicolae Titulescu) și ar fi fost lichidați cu prima ocazie după preluarea puterii. Sau poate erau izolați undeva până se stingeau biologic. Depindeau de mila stăpânului absolut de la Moscova.


[1]https://en.wikipedia.org/wiki/Maxim_Litvinov

[2]https://en.wikipedia.org/wiki/T-26

[3]https://en.wikipedia.org/wiki/T-37A_tank

[4]https://en.wikipedia.org/wiki/Tupolev_TB-3

[5]https://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol

[6]Victor Suvorov, Ultima Republică, vol. III, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 120.

[7]https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Stalin

[8]https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu

""