Autor 1958 vizualizări


”Șansa României sunt oamenii devotați care o iubesc și care îi scriu istoria”, concluzionează marele diplomat și matematician Mircea Malița, cântărind oamenii devotați și dedicați României. În același timp, după ce face acest inventar minuțios, el trece la geografia noastră și la șansele pe care ea le oferă unei Românii încă tinere.

”România este și ea pitorească. Geografia este generoasă. Oferă munte și mare, dealuri și câmpii, fluvii și râuri, păduri cu urși și căprioare, lacuri cu pești. Mai rar un sac al abundenței atât de divers și armonios”, explică Malița în cartea sa “Să-mi cânți cobzar bătrân ceva”.

Acest sac al abundenței, cum îl numenește Malița, plasează România pe o hartă strategică, oferindu un blestem și o binecuvântare unui popor care poate avea ”vocația de mijloc” printre interesele țărilor mari, popor care își atinge, astfel, nivelul de progres și prosperitate mult visat.

Șansa unei infrastructuri ca-n Elveția

”Ca și elvețienii, am constatat că multe drumuri de la o țară la alta trec pe la noi, de la Nord spre Sud, de la Vest către Est. Iorga a fost categoric: <țările române s-au născut la întretăiere de drumuri>. Romanii ar fi fost fericiți să-i croiască drumuri așa cum au făcut în Elveția. N-au stat pe aici. N-aveam talent la soșele. Se poate, ne ziceam, cu cât sunt mai noroioase, cu atât mulții noștri dușmani o străbat mai greu”, scrie Malița.

„Ce poate învăţa un savant de la un inginer?”

E greu să îl contrazici pe Malița. Poate ar fi bine să ne concentrăm energiile să înțelegem șansa noastră, a infrastructurii de astăzi, și să pășim într-un viitor unde cuvântul șosea vine la pachet cu un sentiment de împlinire națională.

Ar fi potrivit să amintim generațiilor actuale celebra replică a lui Ion I.C. Brătianu la întrebarea marelui istoric Nicolae Iorga: „Ce poate învăţa un savant de la un inginer?”, la care Brătianu răspunde: „Măsura, domnule profesor, măsura.”

Mircea Malița în ochii lui Arghezi

Cel mai bine ar fi să-l cunoaștem pe Malița din descrierea pe care i-o face însuși Tudor Arghezi, în 1962, la Geneva, când poetul participă la ședinţa Comitetului celor optsprezece state pentru dezarmare:

„Prezida, într-adevăr, România în persoană sau, mai exact, personalitatea ministrului nostru adjunct, Mircea Maliţa, şeful delegaţiei româneşti, pe care l-am cunoscut de abia atunci. L-am văzut făcând ordine între neamuri şi naţii, cu un ciocan bătut în catedră, ori de câte ori se ivea momentul confuz”.

Cu această imagine în minte, ar fi bine să ne împrietenim cu istoria și să lăsăm să cadă ciocanul cu măsură, urmând îndemnul lui Mircea Malița: ”Șansele sunt ca niște tinere fete care se plimbă prin parc. Trec pe lângă tine. Le oprești și te prezinți. Poate vă împrieteniți.”

Sursa: grupinfrastructura.ro