Lupta politică a afro-americanilor: solidaritate și rivalitate

Anii 60 și 70 au reprezentat o perioadă turbulentă, dar și plină de schimbări și noutăți în politica și cultura Statelor Unite ale Americii. Perioada s-a consacrat prin Mișcarea Contra-culturală, însumând toate curentele ideologice și artistice care se defineau prin nonconformism și contestarea conducerii politice și a valorilor tradiționale americane.

            O parte importantă a Mișcării Contra-culturale a fost reprezentată de lupta pentru drepturi a afro-americanilor. Evoluția de la statutul de sclavi până la cel de cetățeni cu drepturi depline a reprezentat un proces lent și îndelungat de un secol, finalul său fiind unul caracterizat prin proteste stradale însuflețite prin acțiunea carismatică a unor lideri precum Martin Luther King Jr. sau Malcom X. Această ultimă parte a procesului a fost cea mai grea, populația de culoare fiind nevoită să se organizeze și să lupte împotriva segregării și a rasismului.

            În mod paradoxal, ideea de solidarizare a comunităților de culoare era propovăduită doar la nivel teoretic. Deși ea era necesară pentru succesul luptei afro-americanilor pentru drepturi, mare parte din organizațiile lor politice au devenit cu timpul organizații criminale rivale. Astfel, în loc să în numele țelului lor comun, aceste organizații păstrau doar masca unui partid politic care lupta pentru drepturile negrilor, mască care ascundea activități criminale, precum trafic cu droguri, prostituție și lupte armate cu organizații rivale asemănătoare.

            Partidul Panterelor Negre

          Acest partid a fost cea mai importantă, numeroasă și radicală grupare politică care milita pentru drepturile comunității de culoare din Statele Unite la cumpăna anilor 60 și 70. Cu toate acestea, membrii lor nu erau străini activităților criminale care aveau loc prin intermediul său.

            Înființat în 1966 de către doi studenți de culoare – Huey Newton și Bobby Seale, partidul avea inițial scopul de a proteja comunitățile de culoare împotriva abuzurilor polițienești. Ideologia originală a partidului era eterogenă, combinând elemente marxiste și socialiste cu naționalismul de culoare. Aceasta era cuprinsă în platforma politică în 10 puncte a partidului, care invoca persecuțiile omului alb împotriva celui negru, legitimizând drepturile egale. Având o tentă rasistă față de populația albă din Statele Unite, pe care o făcea vinovată în totalitate pentru abuzurile de-a lungul timpului aduse oamenilor de culoare, platforma prezenta cereri exagerate și împotriva egalității în drepturi, cum ar fi împroprietărirea tuturor cetățenilor de culoare și scutirea lor din serviciul militar.

            Cu timpul, însă, partidul avea să-și schimbe ideologia. Naționalismul de culoare avea să fie înlocuit cu acțiunea revoluționară și susținerea drepturilor egale pentru toți oamenii. Partidul leagă, astfel, relații cu organizații similare (care luptau pentru drepturile comunităților hispanice, homosexuale), dar și cu organizații revoluționare de stânga ale americanilor albi, în cadrul „Coaliției Curcubeului”. În aceeași perioadă partidul acceptă și feminismul printre ideologiile sale, susținând egalitatea între femei și bărbați. Începutul anilor 70, când au loc aceste schimbări care transformă partidul într-unul revoluționar de extremă stânga, reprezintă apogeul său. Partidul și-a înființat filiale în marile orașe ale Statelor Unite ale Americii și avea în componență 10 000 de membrii. În acest timp, activitatea partidului s-a diversificat. Pe lângă obișnuitele proteste și manifestații, partidul s-a implicat și în sprijinul populațiilor defavorizate din cadrul ghetourilor. Dorind să evidențieze lipsa de interes a autorităților pentru populațiile de culoare defavorizate, partidul a organizat cu sprijinul bisericilor locale cantine pentru hrănirea copiilor și tinerilor. Astfel, membrii partidului îi educau pe tineri în spiritul ideologiei partidului, micșorând expunerea lor la pericolele criminalității din ghetouri și formându-i în viitori membrii.

            Puterea partidului avea să dispară rapid, cauzele acestei căderi fiind numeroase. Principala cauză care a stat la baza slăbirii sale au fost tensiunile și rupturile din cadrul partidului, rupturi cauzate de neînțelegerile dintre liderii partidului.. Astfel, au apărut două grupări – cea a fondatorului Huey Newton, care dorea implicarea partidului pe plan politic local și în ajutorarea categoriilor politice defavorizate, și cea a lui Elridge Cleaver, care susținea continuarea acțiunilor revoluțonare violente, mai ales împotriva poliției. Grupul lui Cleaver avea să își formeze propria grupare – „Armata Neagră pentru Eliberare”. Partidul lui Newton și gruparea lui Cleaver au dezvoltat o rivalitate care a degenerat în asasinatele politice reciproce a 4 oameni. Partidul și-a format o reputație pentru acțiunile sale armate împotriva poliției, în urma cărora s-au pierdut vieți și de o parte și de alta. Acest lucru a determinat FBI-ul să clasifice partidul ca pe o organizație extremistă ce trebuia neutralizată. Lideri ai partidului, precum Huey Newton și Elaine Brown, au fost găsiți vinovați pentru numeroase crime și violuri asupra propriilor membrii, dar și a unor persoane din afara partidului. Aceste crime, împreună cu legăturile pe care le avea partidul cu diverse organizații criminale dominate de afro-americani, au pătat imaginea partidului. Înrăutățirea reputației a dus la scăderea treptată a numărului de membrii până la câteva zeci în 1982, când partidul a fost dizolvat.

            Încercările FBI-ul de a opri lupta negrilor pentru drepturi

          În contextul Războiului Rece și a problemelor interne cauzate de protestele din ce în ce mai numeroase ale comuntății de culoare și a criticii aduse de tânăra generație, guvernul ia măsuri pentru stoparea acestor fenomene etichetate de autorități ca fiind „comuniste” și periculoase la adresa securității publice.

            FBI-ul a desfășurat, în acest sens, o serie de acțiuni numită COINTELPRO. Aceste acțiuni erau de multe ori ilegale și imorale, având ca scop slăbirea organizațiilor văzute de ei ca fiind „comuniste”, „extremiste” sau „teroriste”. Până și persoane precum Martin Luther King Jr. sau Malcom X s-au aflat în vizorul FBI-ului în cadrul COINTELPRO-ului.

            Deoarece acțiunile FBI-ului în cadrul acestor operațiuni puteau fi ilegale sau condamnabile, ele trebuiau să fie, de asemenea, secrete și ținute departe de interesul public. Scopul operațiunilor era slăbirea organizațiilor prin crearea de rivalități între ele sau chiar în interiorul lor. Astfel, erau exploatate slăbiciunile grupărilor, cum ar fi neînțelegerile și posibilele rivalități din cadrul lor, dar și trivialități din viața liderilor, care erau date publicității prin intermediul FBI-ului. Aceste operațiuni, condamnate mai târziu de publicul american, au dus la moartea multor membrii ale acestor organizații în numele securității publice.

            Partidul Panterelor Negre a fost una din țintele principale ale FBI-ului în cadrul acestor operațiuni. Având deja eticheta de „cea mai mare amenințare la adresa securității interne a Statelor Unite”. Acțiunile nu s-au rezumat doar la exploatarea divergențelor pe care le avea partidul cu diverse organizații criminale, precum „Blackstone Rangers”. Ele au vizat și împiedicarea programelor sociale derulate de către partid, văzute de FBI ca un mijloc de răspândire a propagandei naționaliste de culoare și de recutare de membrii noi. Succesul acestor programe de a ajuta populațiile defavorizate de culoare nu a trezit compasiunea în cadrul FBI-ului, care a încercat oprirea lor prin tactici de amenințare la adresa organizatorilor și donatorilor.

            În 1971, COINTELPRO a fost dezvăluit publicului după ce o organizație de activiști de stânga au pătruns în sediul FBI din Pennsylvania și au sustras peste 1000 de documente cu informații secrete.

            Urmările acestor evenimente în societatea americană de astăzi

          În ciuda neînțelegerilor, tensiunilor și rupturilor din cadrul acestor organizații pentru drepturile populației de culoare, scopul lor a fost atins, segregarea fiind eliminată oficial din societatea americană, iar prezența rasismului fiind din ce în ce mai slabă.  Nu putem să ignorăm, în acest proces, influența acestor organizații și partide.

            Cu toate că rasismul este un fenomen ce nu poate fi controlat și ține de educația primită și de personalitatea fiecărui om, influența sa în societatea americană a scăzut cu mult față de anii luptelor pentru drepturi.  Analizând dispariția treptată a rasismului în Statele Unite ale Americii, putem anticipa că ura rasială va deveni un fenomen din ce în ce mai rar în anii ce vor urma.