Împărăteasa cu o siluetă demnă de Cartea Recordurilor

Fiica ducelui Maximilian și a prințesei Ludovika a Bavariei, viitoarea împărăteasă Elisabeta a Austriei, s-a născut în iarna anului 1837, în ajun de Crăciun. Cea care ar stârni invidie în lumea modei de astăzi, este mai cunoscută după apelativul folosit încă din copilărie de către familie, Sissi.

Împărăteasă a Austriei dintr-o întâmplare

Căsătoriile aranjate, mai ales când venea vorba despre familiile de rang înalt, nu reprezentau o surpriză în epocă. Dar nu Sissi, ci sora sa mai mare, Helene, ar fi trebuit să se căsătorească cu moștenitorul tronului Austriei, Franz Joseph. La evenimentul organizat în vederea oficierii logodnei, tânărul împărat este atras însă de frumusețea Elisabetei și în ciuda împotrivirii mamei sale, o alege pe aceasta ca viitoare soție. Cinci zile mai târziu vestea este anunțată oficial, iar peste alte opt luni, în primăvara anului 1854, cei doi se căsătoresc.

Obsesia pentru o siluetă perfectă

Moartea primului său copil, micuța Sofia, o marchează profund pe tânăra mamă, care refuză să mănânce timp de câteva zile. Pe măsură ce starea de depresie și melancolie se accentuează, aceasta începe să evite cinele în familie și dezvoltă o obsesie pentru menținerea siluetei. Dieta pe care o urmează cu strictețe se baza pe consumul de lapte și ouă. Pe lângă regimul alimentar, împărăteasa urma și un program intensiv de exerciții fizice. La inițiativa sa, în camerele sale sunt montate echipamente sportive pentru gimnastică, iar zilnic, preț de ore bune, împărăteasa Sissi se bucura de practicarea unei activități care o pasiona din copilărie, echitația. Eforturile întreprinse dau rezultate, iar talia sa, de numai 50 de centimentri, evidențiată și mai mult prin purtarea corsetelor, ar stârni admirație și astăzi.

Strictețea îngrijirii celei mai de preț "podoabe" a împărătesei

Cunoscută pentru părul extrem de lung, Sissi aloca câteva ore zilnic pentru îngrijirea acestuia. Franziska Feifalik, cea care o ajuta pe împărăteasă să facă acest lucru, trebuia să folosească mănuși albe și nu avea voie să poarte inele. Dacă în urma pieptănatului cădea vreun fir de păr, aceasta avea obligația de a-l așeza într-un bol de argint și de a-l prezenta stăpânei sale. O dată la două săptămâni, Sissi își rezerva o zi pentru a-i fi spălat părul cu un amestec de ouă și cognac.

Perioada destul de lungă de timp petrecută împreună, o transformă pe Franziska în confidenta împărătesei. Aceasta îi ținea chiar locul în public uneori, în ocaziile în care se știa că urma să fie văzută doar de la distanță.

Ritualurile excentrice de înfrumusețare

Împărăteasa nu folosea parfum, iar cremele pentru față erau preparate după rețete speciale ce aveau la bază ingrediente precum apa de trandafiri sau căpșunele. Silueta, la care ținea enorm, nu era nici ea ignorată. Hainele purtate pe timpul nopții erau îmbibate în zona taliei în oțet de cidru, iar dușul de dimineață, făcut cu apă rece, era alternat seara cu o baie cu ulei de măsline.

Indiferent de cât de strictă era în privința îngrijirilor corporale, trecerea timpului își spune cuvântul, motiv pentru care, după împlinirea vârstei de treizeci și doi de ani, aceasta refuză să mai fie fotografiată sau să i se realizeze portrete și evită pe cât posibil acest lucru.

Lucruri mai puțin cunoscute din viața împărătesei Sissi

Criticile aduse de mama soțului său nu erau ceva neobișnuit. Ceea ce nu este foarte vehiculat însă era nemulțumirea acesteia față de dantura Elisabetei. În urma unor tratamente pe bază de mercur, dinții împărătesei căpătaseră o nuanță mai închisă, iar reproșurile repetate o vor face pe Sissi să renunțe la a mai zâmbi în public.

Mai puțin cunoscut este de asemenea faptul că Sissi suferea de insomnii, iar timpul destinat în mod normal odihnei era de multe ori folosit pentru lectură. Astfel, aceasta ajunge să îndrăgească opera poetului german Heinrich Hein, cu care începe să corespondeze.

Nu în ultimul rând, fumatul, un obicei neobișnuit pentru femei în acea vreme, o aduce din nou pe împărăteasă în prim plan, dând naștere unui subiect de bârfă de amploare.

Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă Sissi nu ar fi fost prezentă la logodna organizată pentru sora sa și nici care ar fi fost soarta imperiului dacă Franz Joseph ar fi acceptat să se căsătorească cu Helene. Ceea ce știm însă cu siguranță este că nu am mai fi avut ocazia să cunoaștem o împărăteasă a cărei viață a fost pe cât de interesantă, pe atât de ieșită din comun.