Autor 876 vizualizări


Omenirea pune astăzi mare preț pe dezbaterile aprinse pe orice temă, mai ales că presa mondială are nevoie de agitație pentru audiență, și poporul romȃn nu putea să fie ocolit acest fenomen global. S-a ajuns și la tema familiei, celula de bază a societății, și a ȋnceput o confruntare aprinsă ȋntre adepții tradiției și cei ce se declară deschiși la nou, la valorile democratice și cele provocate de fenomenul de globalizare. 

A avut loc și un referendum pe această temă sensibilă și energiile au fost consumate din plin de către ambele tabere. Discuțiile au fost ȋnverșunate, dar trebuie să aflăm care este atitudinea reală a cetățenilor față de familia tradițională. Pentru a nu da exemple din lumea contemporană, foarte sensibilă la interpretări, vom alege date statistice din perioada interbelică, atunci cȃnd populația era mai apropiată de tradițional prin ruralizarea masivă. Totalul copiilor veniți pe lume ȋn anul 1934 era de 612.416 și se poate spune că se ȋnregistra o sporire demografică accelerată ȋn Romȃnia Mare prin natalitate, sistemul sanitar neputând înfrânge moartea adusă de bolile transmisibile.

Este interesant că din acest total copiii definiți drept nelegitimi și necunoscuți erau ȋn număr de 32.950 de băieți și 31.171 de fete. Căsătoria era văzută ca o celulă de temniță și relațiile ȋn afara familiei erau foarte plăcute, dorite și căutate permanent şi obsesiv. Mortalitatea infantilă, adică decesele survenite pȃnă la vȃrsta de un an, era foarte ridicată ȋn cazul ființelor lipsite de ocrotirea părinților. Au pierit ȋn 1934 7.643 de băieți (23,19%) și 6.473 de fete (20,76%), masacrul adevărat venind din lumea satului. Acolo au fost consemnate 5.777 de victime masculine (75,58%) și 4.970 de pierderi feminine (76,78%). 

 Nici ȋn 1935 nu s-a schimbat ceva la nivel de mental colectiv. Fidelitatea era la biserică, dar practica rezerva alte plăceri ale vieții. Rezultatele au fost vizibile sub forma a 31.921 de băieți nedoriți. Se adăugau și 30.242 de fete. Lumea satului, dominantă din punct de vedere numeric în cadrul populaţiei ţării, oferea contingentul cel mai numeros de nou-născuți nedoriți. Erau consemnați ȋn această situație 25.273 de băieței și 23.863 de fetițe, mortalitatea infantilă fiind de 6.045 și 5.075 de suflete. Totalul celor pieriți era de 7.823 de băieți (24,5%) și 6.633 de fete (21,93%). Exista o puternică poftă de plăceri și un puternic dezinteres pentru rodul iubirii. Efectivul celor veniți într-o lume ce putea să fie mai bună era de 585.386. Numărul mare de copii ce aveau un statut de marginal ȋn societate sau ȋn familii ducea la menținerea unui nivel de trai scăzut ȋn ȋntreaga țară prin perpetuarea celor ce nu aveau carte și nici posibilitatea să se lanseze ȋn viață. 

 Acestea sunt numai datele consemnate ȋn actele oficiale ale perioadei interbelice, dar nu se știe niciodată exact cȃte infidelități și trădări au fost ȋn societatea ce se proclama credincioasă și fidelă. Pofta de trădare a partenerului de viață și ȋncălcarea normelor religioase mai sunt confirmate și de statistica medicală. Autoritățile duceau o luptă ȋnverșunată ȋmpotriva bolilor cu transmitere sexuală, o adevărată plagă socială, dar poporul făcea totul ȋmpotriva rațiunii și a normalității. Anul 1934 a fost marcat de existența a 220.845 de bolnavi de sifilis, temuta maladie fiind cunoscută prin efectele asupra creierului și, vizibil, prin cele produse la nivelul pielii. Și ce dacă! Erau 184.837 de pacienți ȋnregistrați, contingentul proaspăt din 1935 fiind format din 36.082 persoane. Grav era că bolnavii nu se prezentau la medic decȃt ȋn fazele tȃrzii ale maladiei din cauza rușinii sociale. Tratamentele începeau să dea rezultate, dar instinctele primare rămâneau dominante. Infectatul nu se abținea însă de la relații intime și perpetua astfel nenorocirea la nivelul familiei şi nu numai.

Nu este de mirare că au fost descoperiți 1.211 copii cu vȃrsta sub doi ani contaminați cu spirochete. Frica de criminala boală nu punea limite amorului și nici cei cu carte mai multă nu se ȋnfrȃnau când era vorba de pofte carnale. Au fost găsiți 1.272 de pacienți cu studii ȋn 1935, cei din 1934 fiind ȋn număr de 2.435. Moartea a 2.778 de cetățeni nu era suficientă pentru lămurirea maselor despre păstrarea fidelității conjugale, interdicțiile din cărțile sfinte fiind simple povești ȋn fața poftelor carnale. Este interesant de observat că tocmai în regiunea Moldovei, teritoriu istoric în care s-a dezvoltat o puternică mişcare religoasă, erau cele mai multe cazuri consemnate în actele medicale. Erau nouă zone ale ţării, dar Moldova atingea un record de 35,54% din totalul infectaţilor. Chiar dacă religia creștină a ȋncercat să modeleze popoarele în funcţie de ideile din Biblie, locuitorii de la nord de Dunăre au păstrat trăsăturile strămoșești cu îndârjire. Tracii erau cunoscuți prin numărul mare de femei și nici cetățenii romani nu erau definiți prin iubirea unui singur partener de viață.

Probabil se nega și atunci la nivel social existența agenţilor infecțioşi cu transmitere socială. Dacă exista o teamă deosebită de tuberculoză, sifilisul nu prea conta în ochii bărbaţilor. Boala pulmonară a trimis în nefiinţă 34.142 de persoane în anul 1935 şi era mai vizibilă. Spirochetele erau cumsecade, evoluau lent şi moartea survenea după ce omului îi era luat creierul pas cu pas. Datele statistice reci demonstrează clar că fiinţa umană are o puternică logică biologică, formată din instincte primare, și o logică mistică din domeniul religios. Logica rațională joacă un rol minor ȋn societate și așa a rămas pȃnă-n zilele noastre. Este interesant de observat că masele n-au înţeles nimic din religie, interdicţiile privind limitarea contactelor intime având tocmai rolul stingerii focarelor de boală şi menţinerea stabilităţii în familii, a păcii sociale.

Să sperăm că testele ADN rapide ce se răspândesc prin farmaciile ţărilor dezvoltate nu vor ajunge să fie accesibile populației de rȃnd din România pentru că s-ar ajunge la o catastrofă socială de proporții la aflarea originii copiilor.

Bibliografie minimală

Institutul Central de Statistică, Anuarul statistic al Romȃniei 1935 și 1936.
București, Editura Sport-Turism, București, 1985.
Bulei, Ion, Scurtă istorie a Romȃnilor, Editura Meronia, București, 1996.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.