Autor 1672 vizualizări


Familia Cantemireștilor a fost una dintre familiie domnitoare ale Moldovei, dând trei domni. Constantin Cantemir a fost primul din această familia care a devenit domn al Moldovei. Era dintr-un neam modest de răzeși din satul Silișteni, din județul Fălciului[1]. Era militar de carieră servind 17 ani în armată polonă, ajungând în cele din urmă căpitan de cavalerie. Fiii săi, Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir au ajuns și ei domni ai Țării Moldovei. Dimitrie Cantemir a ajuns chiar cel mai de seamă cărturar al culturii românești în secolul al XVIII-lea, un adevărat homo universaliss-ar putea spune. Pe lângă geograf, istoric, lingvist, filosof și etnolog, el a fost și un foarte iscusit muzician și muzicolog. Printre lucrările sale la loc de frunte ar trebui pusă Descriptio Moldaviae, lucrare cu adevărat remarcabilă, ce vorbește despre istoria și geografia Moldovei, dar și despre moravurile și obiceiurile moldovenilor.

Așa cum era de așteptat, personalitatea marcantă a lui Dimitrie Cantemir a ajuns să fie cunoscută și de cărturarii din Occident, iar unii dintre ei, în însemnările lor despre Țările Române, au vorbit și despre familia Cantemireștilor. Unul din aceștia a fost și Jean-Louis Carra, jurnalist și revoluționar francez, decapitat în 1792 din ordinul autorităților revoluționare franceze. El publică la 1777 cartea Histoire de la Moldavie et de la Valachie, o încercare de sinteză asupra istoriei și geografiei pământului românesc, dar oferă o mare atenție și familiilor boierești din cele două țări.

Despre Constantin Cantemir, Jean Louis-Carra spune că a fost primul din familia sa care a devenit domn în Moldova. Tatăl său, Teodor Cantemir, a murit în timp ce lupta contra tătarilor iar după acest lucru viitorul domn se retrage în Polonia unde a servit sub doi regi:Vladislav și Cazimir, cel mai probabil Vladislav IV Vasa și Ioan Cazimir II Vasa[2]. Pentru curajul său lui mériterent l’emploi de Colonel que le Roi Casimir lui conféra (merita rangul de colonel, pe care regele Cazimir i l-a oferit).După terminarea războiului dintre polonezi şi suedezi, Cantemir a devenit un apropiat al lui Grigore Ghica, care îi oferă titlul de Chauseh Spataresk[3].Sub Eustratie Dabija avansează repede în funcţii şi primeşte conducerea mai multor zone ale Moldovei. Sub urmaşul lui Dabija, Duca, pentru ajutorul pe care i-l acordă acestui domn, este numit clucer. La fel, şi sub Ştefan Petriceicu îşi păstrează funcţiile. În această vreme, Constantin Cantemir intră în graţiile Marelui Vizir otoman după ce reuşeşte să le salveze pe concubinele sultanului, care erau cât pe ce să cadă în mâinile polonezilor (pretesà tombes entre les mains des Polonois). Acest lucru îl va face pe Marele Vizir să îi promită domnia Moldovei (la promesse de la principauté de Moldavie). Atunci când va veni pe tronul Moldovei, va domni pentru 8 ani. El este responsabil pentru moartea cărturarului Miron Costin şi a lui Velicico Costin, lucru pe care Dimitrie Cantemir va dori să îl repare, scriind „Vita Constantini Cantemyrii”, o lucrare prin care va încerca să explice motivul pentru care tatăl său a comis crima împotriva lui Miron Costin. Constantin Cantemir a avut, pe lângă cei doi fii ai săi, şi două fiice, Roxana şi Elisabeta[4].

Cei doi fii ai lui Constantin au avut multe de îndurat până la vârsta maturizării. Antioh a fost trimis la Constantinopol, împreună cu alţi copii de boieri (avec six autres jeunes fils de Nobles).După trei ani şi Dimitrie a fost nevoit să plece la Constantinopol. Cu această ocazie, Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti, duşman de moarte al familiei Cantemir, a încercat să-l acuze pe Constantin Cantemir în faţa Marelui Vizir de faptul că Dimitrie nu ar fi fost de fapt cel de-al doilea copil al său. Dimitrie va porni spre Constantinopol în 1691, pentru a-l înlocui pe fratele său. În timpul şederii sale în capitala otomană, acesta va învăţa limba turcă, va fi iniţiat în tainele muzicii turceşti şi va compune primele piese muzicale.

În 1692 îl însoţeşte pe seraschierul Daltaban în timpul asediului Sorocăi, acolo unde va fi şi tatăl său. În anul următor, Constantin Cantemir va muri, iar Dimitrie va fi numit prinţ al Moldovei. Pentru el, acest lucru a fost o mare bucurie, deoarece moartea tatălui său îl afectase foarte mult.[5]Curând însă, Poarta îl va detrona şi el va pleca din nou către Constantinopol, constrâns fiind de autorităţile turceşti.

Ataşamentul pe care îl va arăta faţă de Constantinopol îi va atrage mânia lui Brâncoveanu, care va căuta cu orice preţ să îi distrugă pe cei doi fraţi.[6]

Totodată, pentru a doua oară va fi numit prinţ al Moldovei, însă va refuza în favoarea fratelui său, Antioh, pe care îl va însoţi în ţara natală în timpul primei sale domnii.  Aici se va căsători cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit mai mulţi copii. O fiica de-a sa s-a născut în Moldova (une fille qui naquit en Moldavie), iar restul se vor naşte la Constantinopol. Pentru a treia oară, Dimtrie va fi nevoit să locuiască la Constantinopol, şi tot aici va termina de construit un palat (il fil batit un palais).

În anul 1710 va părăsi Constantinopolu. În tot acest timp, Petru cel Mare, ţarul Rusiei, va declara război Porţii. La scurtă vreme, va fi numit domnitor al Moldovei, în urma implicării hanului tătar şi al Marelui Vizir, care îi vor sugera sultanului că nu există om mai potrivit în imperiu pentru această sarcină.[7]

Chiar dacă turcii i-au conferit încrederea lor şi domnia Moldovei, se părea că sentimentele lui Dimitrie pentru turci nu erau la fel de bune, astfel că în cele din urmă va încheia o alianţă cu ruşii. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Petru cel Mare i-a trimis lui Dimitrie un medic grec pe nume Policala, care i-a propus alianţa prinţului moldovean. În cele din urmă se va da celebra bătălie de la Stănileşti, bătălie pe care ruşii o vor pierde, drept pentru care, prinţul moldovean va fi şi el nevoit să părăsească Moldova.

În 1714 pe Dimitrie Cantemir îl putem găsi la Petersburg, acolo unde unul dintre fiii săi, Şerban, în vârstă de şapte ani, ţine un discurs în faţa ţarului, în ziua de Paşti, discurs ce îl va încânta foarte tare pe suveranul rus.[8]

În anul următor, Cantemir îl va însoţi pe ţar în mai multe călătorii prin părţile imperiului, de unde se va întoarce în 1716 şi va termina o istorie a Imperiului Otoman, pe care o începuse în timpul şederii la Constantinopol. La fel, şi în anii care vor urma, Cantemir va fi tot mai apropiat de ţarul rus, pe care îl va însoţi în diferite călătorii, cum ar fi cele din Persia şi Astrahan, şi îl va vizita de multe ori. În timpul unei călătorii spre Darbent, vasul lor a naufragiat pe un banc de nisip, din cauza unei furtuni extrem de puternice. Vasul a fost distrus iar ţarul şi-a pierdut memoriile şi un manuscris al unei istorii a turcilor de la profetul Mahomet până la primul sultan otoman. [9]

Peripeţiile acestei călătorii şi oboseala pricinuită de aceasta i-au afectat foarte tare sănătatea Prinţului Cantemir, iar la întoarcerea de la Darbent, în urma unor investigaţii, s-a dovedit că acesta suferea de diabet. Va începe să lucreze la testamentul său şi îl va numi pe ţar tutore pentru copiii săi. Înainte de a muri, a ridicat şi o biserică în cinstea Sfântului Dumitru. La 21 august 1723 moare răpus de diabetul care-l chinuia de atâta vreme.

           

NOTE


[1]Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor. Vol. 3, București, 1943, p. 207

[2]Jean Louis-Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie¸ 1777, p. 62

[3]Ibidem, p. 62

[4]Ibidem, p. 65

[5]Ibidem, p. 67:La joie que lui causa cette nouvelle, fut une forte de consolation pour lui dans ce moment fatal.

[6]Ibidem, p. 68

[7]Ibidem, p. 71

[8]Ibidem, p. 78

[9]Ibidem, p. 83

""