Demisia lui Horia Sima din iulie 1940
Demisia lui Horia Sima din funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul Cultelor și Artelor, după doar 9 zile de la intrarea în Guvern, act redactat la 6 Iulie 1940 poate fi consultată în cadrul Arhivelor Naționale ale României. Actul se regăsește în componența dosarelor Ministerului de Interne, dosarul Numărul 5 / 1940. În data de28Iunie 1940 acesta este numit în funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul Cultelor și Artelor și astfel îşi începe cariera politică.
Câteva date, înainte de prezentarea actului oficial sunt necesare:
26 Iunie 1940 – ora 22 ambasadorul României la Moscova, Gheorghe Davidescu primește din partea Ministrului de Externe a URSS, Molotov ultimatumul URSS către România prin care se cerea eliberarea imediată a Basarabiei și a Nordului Bucovinei
28 Iunie 1940 – în dimineața zilei Marele Stat Major român ordonă Grupului de Armate Est, la solicitarea guvernului eliberarea imediată a Basarabiei
30 August 1940 – Dictatul de la Viena și cedarea Transilvaniei
* Amintesc aceste date pentru a putea înțelege contextul istoric în care Horia Sima revenit în țară, arestat inițial, el intră în guvernul Ion Gigurtu la solicitarea lui Carol al II-lea
După asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, în incinta Mișcării Legionare începe lupta pentru putere. Horia Sima era obligat să se întoarcă în țară cu toate că știa că este monitorizat și cel mai probabil urma sa fie arestat, cum s-a și întâmplat. După o întrevedere cu Regele i se propune să intre în guvern. În toată această perioadă, după asasinarea lui Zelea Codreanu, între Regele Carol al II-lea şi Mişcarea Legionară s-a născut o luptă sângeroasă. După uciderea ’’Căpitanului’’, a urmat replica legionară:asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu. Ca o replică la replică sunt executaţi sumar peste 200 de legionari.[1]
Atăt Carol cât și Legiunea urmăreau o reconciliere cel puțin pentru moment. Carol era obligat să se apropie de Legiune dacă dorea sprijinul Axei iar Legiunea era conștientă că fără aprobarea Regelui nu existau șanse de guvernare. Cu toate acestea Carol al II-lea nu s-a abătut de la alianţa cu democraţiile occidentale:Franţa şi Marea Britanie. El se va îndrepta spre Germania abia după primăvara – vara anului 1940, după fulgerătoarele victorii germane.[2]
Cel mai probabil Horia Sima a acceptat funcția doar pentru a-și consolida poziția de lider din cadrul Mișcării. De subliniat este faptul că în momentul în care acesta intră în guvern, România primise ultimatumul și îl acceptase. Horia Sima folosește această scuză pentru a demisiona însă e imposibil ca el să nu fi știut dinainte. Fragmente, împreună cu analiza din actul de demisie dar şi actul de demisie în original vor fi prezentate în cele ce urmează.
Analiza fragmentelor esenţiale din actul demisiei:
Horia Sima îşi dă demisia din guvern după doar câteva zile motivând faptul că nu doreşte ca numele său şi al Mişcării să fie asociate cu pierderile teritoriale. Datele prezentate la începutul textului indică clar faptul că acesta cunoştea situaţia Basarabiei. Se ridică întrebarea, de ce a acceptat să intre în guvern?Cel mai probabil acesta încerca să se impună ca lider al Mişcării şi nu în ultimul rând încerca o guvernare legionară. Forţa mâna Regelui conştient fiind de faptul că acesta din urmă era obligat în asemenea condiţii să se apropie de Germania nazistă.
“Generația nouă și fosta mișcare legionară declină răspunderea greșelilor trecutului și nu înțelege să-și asume vinovății care nu-i aparțin, dar aceasă generație este hotărâtă să-și pună pieptul și sufletul pentru salvarea țării”
„în întrevederile avute cu Excelența Voastră, mi-am arătat nedumerirea față de politica de cesiuni teritoriale al cărei partizan sunteți, în contradicție ceeace generația tânără și fosta mișcare legionară nu poate accepta și la a cărei răspunderi cutremurătoare nu poate fi asociată.”
„În fața acestei situații grave guvernul prezidat de Excelența Voastră e complet descoperit:nu se bucură de încrederea poporului, iar străinătatea îl consideră ca o formulă cu totul provizorie. – „
Un alt aspect interesant este radicalismul și extremismul de care acesta dă dovadă. Totodată, acest act pote fi folosit ca un factor de caracterizare ideologică a personalității lui Horia Sima și implicit a Mișcării Legionare.
Lupta antibolșevică “Pe plan intern mi-am exprimat convingerea că primejdia comunistă nu poate fi biruită decât cu armele ei proprii, rezolvarea problemei sociale și muncitorești și am cerut ca aparatul de Stat, să vegheze cu toată severitatea ca acest pericol să nu se întindă”
Antisemitism „înarmarea comuniștilor și a jidanilor, fonduri masive pentru agenții Moscovei, svârlirea muncitorimii în stradă de către patronii evrei și ațâțarea lor contra statului român”
Disprețul față de clasa politică „Originea răului stă în însăși compoziția lui:lipsit de unitate și de concepție comună de lucru, naționalist în aparență, iar în fond rămânând pe vechea linie politicianistă, acest guvern nu poate să adâncească haosul existent”
Deosebit de interesant este şi faptul că actul este redactat la 6 Iulie cu aproape două luni înaintea Dictatului de la Viena. Era un om bine informat sau evenimentele ce vor urma erau extrem de previzibile în sfera politică românească.
„După câteva zile dela constituirea lui, acceași nesiguranță și șovăire în toate domeniile vieții de Stat. – Se pregătesc alte sacrificii teritoriale și de astă dată un guvern cu nume naționalist va suporta blestemul neamului întreg”
Caultim aspect ce poate fi sesizat este că pe lângă diplomația pe care un asemenea act o impunea Horia Sima evită să intre în conflict cu Carol II-leacu toate că nici Carol şi nici Mișcarea nu se priveau cu ochi buni. Dimpotrivă, nu peste mult timp legionarii vor încerca să-l asasineze. Horia Sima lasă totuși o ușă deschisă Regelui foarte probabil în vederea în viitorul apropiat al unei propuneri de guvernare legionară.
“Am acceptat să intru în guvernul constituit de Excelența Voastră în urma înaltei dorinți a MS Regelui”
„Ea rămâne mai departe, stâns legată de Suveranul – ei, Regele Carol II și așteaptă cu toată încrederea cuvântul lui regesc.”[3]
Demisia lui Horia Sima survenită la doar 9 zile de la instalarea în funcţia de Subsecretar de Stat la Ministerul Cultelor și Artelor are o deosebită valoare istorică întrucât ea nu reprezintă doar intrarea acestuia în politică ci poate mai important şi impunerea sa ca lider al Mişcării Legionare, loc lăsat liber după asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. În cele din urmă, Mişcarea va ajunge să guverneze, e adevărat pentru o perioadă scurtă de timp, septembrie 1940 – februarie 1941 când Horia Sima va atinge şi apogeul politic, ocupând fucţia de Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri sub conducerea lui Ion Antonescu.
Mai jos se poate consulta actul, redactat după documentul original.
DOMNULE PRIM MINISTRU,
Am acceptat să intru în guvernul constituit de Excelența Voastră în urma înaltei dorinți a MS Regelui considerând că el va reprezenta în chip sincer o nouă orientare în politica internă, iar pe plan extern o atitudine intransingentă pentru oricine ne-ar amenința frontierele.- În primul consiliu de Miniștrii am afirmat limpede că acest guvern a fost încărcat de răspunderi istorice, că nu se poate asemăna unui guvern obișnuit, că poate să deschidă o epocă nouă în istoria noastră sau poate să aducă prăbușirea definitivă, iar, în întrevederile avute cu Excelența Voastră, mi-am arătat nedumerirea față de politica de cesiuni teritoriale al cărei partizan sunteți, în contradicție ceeace generația tânără și fosta mișcare legionară nu poate accepta și la a cărei răspunderi cutremurătoare nu poate fi asociată. – Pe plan intern mi-am exprimat convingerea că primejdia comunistă nu poate fi biruită decât cu armele ei proprii, rezolvarea problemei sociale și muncitorești și am cerut ca aparatul de Stat, să vegheze cu toată severitatea ca acest pericol să nu se întindă. –
După câteva zile dela constituirea lui, acceași nesiguranță și șovăire în toate domeniile vieții de Stat. – Se pregătesc alte sacrificii teritoriale și de astă dată un guvern cu nume naționalist va suporta blestemul neamului întreg. – Nu există nici cea mai slabă reacțiune în vederea unei rezistențe – fie și pe plan politic – și nu se văd nicăeri semnele acelei ofensive de apărare a țărei, pe care o așteaptă lumea întreagă. –
Pe plan intern se tinde o bolșevenizare lentă, cu concursul tacit al aparatului de stat;înarmarea comuniștilor și a jidanilor, fondui masive pentru agenții Moscovei, svârlirea muncitorimii în stradă de către patronii evrei și ațâțarea lor contra statului român. – Aparatul de Stat și astăzi se ocupă numai de foștii legionari, uitând că ei garantează astăzi liniștea și ordinea în țară, lăsând în schimb toată libertatea tuturor agitatorilor și aventurierilor. –
În fața acestei situații grave guvernul prezidat de Excelența Voastră e complet descoperit:nu se bucură de încrederea poporului, iar străinătatea îl consideră ca o formulă cu totul provizorie. –
Originea răului stă în însăși compoziția lui:lipsit de unitate și de concepție comună de lucru, naționalist în aparență, iar în fond rămânând pe vechea linie politicianistă, acest guvern nu poate să adâncească haosul existent. – Națiunea română nu se lasă înșelată. – Ea dorește un guven sincer naționalist, de mare energie și mare răspundere care, în vremurile tragice de azi, să știe că vorbește în numele poporului și are întreaga lui aprobare, căci în numele naționalismului nu putem pierde și trupul țării și sufletul nației. –
Domnule Prim Ministru
Generația nouă și fosta mișcare legionară declină răspunderea greșelilor trecutului și nu înțelege să-și asume vinovății care nu-i aparțin, dar aceasă generație este hotărâtă să-și pună pieptul și sufletul pentru salvarea țării. –
Ea rămâne mai departe, stâns legată de Suveranul – ei, Regele Carol II și așteaptă cu toată încrederea cuvântul lui regesc.
În consecintă, Domnule Prim Ministru, vă rog să primiți demisia mea irevocabilă și definitivă din guvernul prezidat de Excelența Voastră. –
Mulțumindu-vă pentru încredere, vă rog să primiți expresiunea deosebitei mele considerațiuni.-
București 6 Iulie 1940 .SS. Horia Sima.
[1]Lucian Boia, Suveranii României Monarhia, o soluţie?, Editura Humanitas, București, 2014, p. 58
[2]Ibidem, p. 60
[3]Citatele sunt preluate din actul oficial al demisiei lui Horia Sima ce poate fi consultat în cadrul Dosare Ministerul de Interne, dosarul cu numărul 5/1940, Arhivele Naţionale ale României
