De ce a fost demis Nicolae Titulescu?

Autor 16391 vizualizări


Atunci cand vorbim despre Nicolae Titulescu ne incearca o emotie profunda. Pe de o parte, omul Titulescu, friguros criticand hotelurile londoneze pe motiv ca nu erau suficient de incalzite, iar pe de alta parte, diplomatul "clocotitor"  Titulescu care-si impunea punctul de vedere in rezolvarea diferitelor probleme politice internationale, atragandu-si simpatia prietenilor si respectul adversarilor.

 

Remanierea lui Titulescu
La 29 august 1936 se consuma un act de"injustitie morala". Era inlaturat din functia de ministru de externe al Romaniei, Nicolae Titulescu cel care a fost considerat "unul din cei mai inteligenti si mai talentati diplomati ai Europei contemporane". In cele ce urmeaza vom reliefa cauzele interne si externe care au determinat demiterea lui Titulescu din guvernul Gheorghe Tatarascu.
In ciuda prestigioasei activitati diplomatice dusa de Nicolae Titulescu, s-a hotarat demiterea sa sub pretextul unei asa-zise "remanieri guvernamentale". Titulescu, intuind ceea ce avea sa se petreaca, si-a prezentat demisia la 11 iulie 1936. Insa aceasta nu a fost acceptata si la 15 iulie 1936, Consiliul de Ministri a dat o Rezolutie prin care confirma sprijinul pentru politica externa promovata de Titulescu.
Momentul 15 iulie 1936 poate fi explicat printr-o analiza atenta a raporturilor dintre regele Carol al II-lea si Nicolae Titulescu. Suveranul, nedorind sa aiba in calea sa obstacole de marimea lui Titulescu, a fost autorul unei tentative, esuata insa, de a-l inlatura din guvern. Pe de alta parte, putem interpreta si in alt mod aceasta incercare de demitere. Aceasta a fost destinata sa "testeze" reactia opiniei publice interne si in special a celei internationale. Regele ar fi facut o mare greseala acceptand demisia inaintata de Titulescu deoarece acest lucru ar fi declansat reactii negative pe plan intern si international.

Demiterea lui Titulescu, la 29 august 1936, era si o consecinta directa a evenimentelor internationale ale anului 1936:ocuparea zonei renane de catre Germania hitlerista;atacarea Abisiniei de catre Italia. Titulescu a sustinut necesitatea aplicarii de sanctiuni statelor agresoare. Politica de securitate colectiva promovata de Titulescu nu mai era considerata "de actualitate" si se dorea revizuirea politicii externe romanesti datorita cresterii influentei germane in Europa. Politica titulesciana devenise un adevarat "baraj" in calea  revizionismului vremii.

Cauzele
Analizam in continuare, alti factori care au dus la demiterea lui Titulescu. O cauza a fost si deturnarea spre Spania republicana, in timpul razboiului civil spaniol, a unei comenzi de avioane realizata de Romania la o serie de uzine franceze. Acest ajutor trimis de Titulescu Spaniei republicane l-a indignat pe regele Carol al II-lea. O cauza importanta care a dus la demiterea lui Titulescu este reprezentata de anumite animozitati personale care existau intre Titulescu si o serie de personalitati politice romanesti cum ar fi:Gheorghe Tatarascu, Mihail Manoilescu, Ion Gigurtu, Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Octavian Goga. Acestia il acuzau pe Titulescu de deteriorarea raporturilor Romaniei cu Italia, Germania si Polonia. Titulescu s-a pronuntat pentru semnarea unui tratat de asistenta mutuala cu Uniunea Sovietica fiind constient ca in acest fel Romania putea sa aiba un grad sporit de securitate in eventualitatea unei apropieri sovieto-germane care de altfel se va realiza la 23 august 1939 prin Pactul Ribbentrop-Molotov. El declara ca"apropierea ruso-germana trebuie sa ne gaseasca ca aliati ai U.R.S.S...".

La 21 iulie 1936, la Montreux, Titulescu si Litvinov au parafat Tratatul de asistenta mutuala intre Romania si Uniunea Sovietica. Cei doi au hotarat ca tratatul sa fie semnat cu prilejul inceperii lucrarilor Adunarii Generale a Societatii Natiunilor, in septembrie 1936. Din cauza apropierii de Uniunea Sovietica, Titulescu a fost acuzat ca ar fi comunist. In replica, diplomatul roman declara: "Politica noastra fata de Uniunea Sovietica deriva din necesitatea de a trai in buna armonie cu un vecin de 170000000 de oameni. Nu sint comunist, n-am impartasit niciodata aceasta doctrina. Consider insa ca o apropiere pe taramul politicii externe cu U.R.S.S., care este aliata aliatilor nostri Franta, Cehoslovacia si Turcia, este cel mai bun mijloc de a permite tratatelor noastre de alianta existente  sa-si dea plina lor eficacitate".

Titulescu a fost acuzat de faptul ca prevederile articolului 3 din Tratatul de asistenta mutuala care urma sa fie semnat intre Uniunea Sovietica si Romania puteau periclita suveranitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. In baza articolului 3 trupele fiecaruia dintre statele semnatare nu puteau sa depaseasca granita dintre Romania si Uniunea Sovietica, adica Nistrul, pentru acordarea de ajutor, decat la cererea formala a partii contractante care a fost victima unei agresiuni iar dupa ce-si indeplineau aceasta obligatie ele trebuiau ca la cererea statului care a primit asistenta sa se retraga imediat pe teritoriul pe care s-au aflat inainte de a-si executa obligatiile de ajutor. Nu exista insa nicio garantie ca trupele sovietice se vor retrage, peste Nistru, la solicitarea statului roman. Aceasta a reprezentat una dintre cauzele majore care au dus la demiterea lui Titulescu.
O alta cauza semnificativa este reprezentata de compromiterea legaturilor romano-italiene datorita intransigentei cu care Titulescu a cerut sanctiuni economice pentru Italia, in cadrul Societatii Natiunilor, dupa atacarea Abisiniei. La aceasta se adauga discursul violent a lui Titulescu impotriva ziaristilor italieni, in sedinta Adunarii Generale a Societatii Natiunilor din iulie 1936, discurs care a indepartat definitiv Romania de Italia.

Jocuri de culise
Criza declansata la 11 iulie 1936 atinge deznodamantul la 29 august 1936. Titulescu afirma ca momentul ales de regele Carol al II-lea pentru a-l demite a fost unul bizar: "s-a pretins ca se vede un plan care ar fi pregatit lovitura din 29 august 1936... Un plan? Sunt foarte slabi cei ce vorbesc astfel. Ar fi fost mult mai simplu de a accepta demisia mea decat de a-mi reinnoi noile puteri". Aici ne apare un Titulescu care se impotriveste ideii unui joc de culise care ar fi trebuit sa aiba ca rezultat demiterea sa.
Insa la 3 octombrie 1940 intr-un memoriu trimis generalului Ion Antonescu de la Cannes regasim un alt punct de vedere a lui Titulescu in ceea ce priveste demiterea sa: "Dar la 29 august al aceluiasi an, fara preaviz de nici un fel, am fost demis din functiunile mele ministeriale printr-o simpla telegrama de care n-am avut cunostinta decit a doua zi"

Jocul de culise care a avut drept scop demiterea lui Titulescu a fost favorizat si de absenta din tara a acestuia. "Remanierea guvernamentala" s-a realizat la 29 august 1936 iar presa a reactionat mai tarziu deoarece guvernul a intrerupt orice comunicare cu opinia publica in legatura cu acest eveniment, de teama unei avalanse de proteste.
Demiterea lui Titulescu a incalcat grav uzantele diplomatice conform carora in momentul inlocuirii unui ministru de externe, noul ministru desemnat in functie, pentru a lua cunostinta de aspectele politicii externe dusa de predecesorul sau, trebuia asistat de acesta.
Sub presiunea opiniei publice mai multi sefi de partide din Romania au cerut readucerea lui Titulescu ca ministru de externe la data de 20 iunie 1937. Dar regele Carol al II-lea, facand o mare nedreptate, l-a acuzat pe Titulescu ca este autorul unor intrigi impotriva sa8.
Unii specialisti au incercat sa dea o explicatie atitudinii regelui Carol al II-lea afirmand ca: "Atata timp cat Titulescu si-a putut mentine statutul de specialist el s-a bucurat nu numai de increderea regelui dar si de aceea a tuturor romanilor. Aceasta incredere universala s-a risipit doar cand, fortat de evenimente, el s-a amestecat in politica interna". Se stie faptul ca Titulescu,  "nu s-a vrut exponentul vreunui partid politic ci al tarii intregi".

In opinia noastra aceasta atitudine a regelui Carol al II-lea tradeaza dorinta acestuia de a diminua faima lui Titulescu si de a indeparta o piedica semnificativa din calea instaurarii regimului de autoritate personala. Titulescu nu ar fi acceptat niciodata acest lucru fiind cunoscut liberalismul ideilor sale si dorinta sa de a vedea Romania integrata in cadrul "marii familii a natiunilor". Acest lucru a fost exprimat de Titulescu  prin celebra formula "de la national prin regional spre universal".
In concluzie, putem afirma ca demiterea lui Nicolae Titulescu a avut trei cauze fundamentale:politica de securitate colectiva promovata de Titulescu considerata ca nefiind "de actualitate";dorinta regelui Carol al II-lea de a-si institui regimul de autoritate personala;o legatura apreciata"prea stransa" intre Romania si Uniunea Sovietica.
Demiterea lui Titulescu din functia de ministru de externe al Romaniei a reprezentat o grea lovitura data diplomatiei romanesti si internationale. Inlocuitorul sau, Victor Antonescu, "un mediocru lipsit de prestigiu"12 nu s-a putut ridica la nivelul faimei titulesciene.
Modul brutal al inlaturarii lui Titulescu din guvern este exprimat remarcabil de dr. Nicolae Lupu:"Din buchetul de maracini au rupt si calcat in picioare singurul trandafir"13.
Nicolae Titulescu a reprezentat faclia care a luminat un ideal, pacea generala, atunci cand norii intunecosi ai razboiului se aratau la orizontul lumii.

NOTE

  1. Ion M. Oprea, Nicolae Titulescu, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1966, p.87.
  2. Nicolae Titulescu, Documente confidentiale, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1992, p.80.
  3. George G. Potra, Certitudine si probabilitate privind elemente declansatoare ale crizei de guvern din 29 august 1936, in Titulescu si strategia pacii, coordonator Gh. Buzatu, Iasi, Editura Junimea, 1982, p.290.
  4. Apud Milan Vanku, Nicolae Titulescu-promotor al politicii de pace si colaborare in Balcani 1920-1936, Bucuresti, Editura Politica, 1986, p.175.
  5. Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Romania sub lupa diplomatiei sovietice (1918 -1938), Iasi, Editura Junimea, 1998, p.118.
  6. Nicolae Titulescu, op. cit., p.117.
  7. Ibidem, p.140.
  8. Valeriu Florin Dobrinescu, Noi marturii despre Nicolae Titulescu (1936-1941) in Anuarul Muzeului Judetean, Suceava, IX, 1982, p. 23.
  9. Walter Meredith Bacon  Jr., Nicolae Titulescu, Iasi, Editura Institutul European, 1999, p. 45.
  10. Marcel Stirban, Omagiu marelui om politic si diplomat roman  Nicolae Titulescu, in Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca, XIX, 1982, p. 180.
  11. Apud Ion M. Oprea, Contributia lui Nicolae Titulescu la dezvoltarea relatiilor bilaterale dintre Romania si statele europene, in Mari figuri ale diplomatiei romanesti-Nicolae Titulescu, coordonatori:Aurel Duma, Dumitru Aninoiu, Vasile Sandru, Constantin I. Turcu, Bucuresti, Editura Politica, 1982, p.69.
  12. Raoul Bossy, Amintiri din viata diplomatica (1918-1940), vol.I, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, p.263.
  13. Ion M. Oprea, Nicolae Titulescu, p.364.
""