Autor 4273 vizualizări


La ora 1 din noaptea de 10 spre 11 februarie 1938, primul guvern al dictaturii regale a depus jurământul. Președinte al Consiliului de Miniștri era patriarhul Miron Cristea, iar în componența guvernului intrau foști prim-miniștri și conducători ai partidelor politice: Constantin Angelescu, Gheorghe Tătărescu, Artur Văitoianu, G.G. Mironescu, Al. Vaida-Voevod, Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Armand Călinescu, Ion Antonescu, Constantin Argetoianu etc.

Un referendum organizat în pripă

Singurii foști prim-miniștri încă aflați în viață și care n-au intrat în guvern au fost Iuliu Maniu și Octavian Goga, care au refuzat „invitația” regelui Carol al II-lea și Barbu Știrbey, care nu a fost solicitat. La 12 februarie, Consiliul de Miniștri a hotărât ca o comisie restrânsă să pregătească un anteproiect de Constituție. De fapt, anteproiectul a fost întocmit de Istrate Micescu, pe baza indicațiilor primite de la rege, fiind dezbătut și aprobat ulterior într-o ședință a cabinetului prezidată de însuși Carol al II-lea.

Noua Constituție a fost decretată la 20 februarie 1938. Textul ei a fost publicat în „Monitorul oficial”, o dată cu proclamația regelui, în care se expuneau motivele care determinaseră elaborarea acestei Constituții. Peste patru zile, pe 24 februarie, a fost supusă „spre bună știință și rânduială” cetățenilor României.

Referendumul, organizat în pripă, nu a lăsat timp românilor să se familiarizeze cu conținutul noii legi fundamentale, astfel că, votul a reprezentat de fapt o expresie a atitudinii față de gestul regelui din 10 februarie, când îl demisese pe Goga și numise noul cabinet. Constituția a primit 4.297.581 de voturi pentru, 5.483 de voturi contra, o primă manifestare a mentalității care cerea poporului nu numai să aprobe, dar să o facă și cu entuziasm.

„În toată țara, votarea noului act fundamental s-a desfășurat într-o atmosferă de sărbătoare, toți dându-și seama că o nouă epocă începe, spre binele țărei. Atmosfera a fost atât de favorabilă și curentul atât de puternic, încât și cei mai sceptici au votat pentru. Poporul așteaptă cu încredere noi legiuiri în conformitate cu principiile actualei Constituții, mai ales că toți sunt siguri că aceasta este opera Măriei Sale Regele”.

Votul deschis elimină opozanții

Constituția lui Carol al II-lea nu mai păstra aproape nimic din vechile instituții democratice introduse prin constituțiile din 1866 și 1923. În prim-plan nu mai erau drepturile cetățenilor, ci obligațiile lor; se interzicea orice propagandă îndreptată împotriva conducerii, era introdusă pedeapsa cu moartea și pe timp de pace; separarea puterilor în stat devenea literă moartă în condițiile în care cele două camere ale Parlamentului erau lipsite de orice putere, iar suveranul avea atât puterea executivă cât și cea legislativă.

Chiar și prevederile electorale erau, în ciuda acordării dreptului de vot femeilor, restrictive, prin aceea că vârsta celor care puteau să voteze era ridicată la 30 de ani. Care au fost resorturile care au determinat românii să voteze o astfel de Constituție, care a fost atitudinea lor față de aceasta vom încerca să aflăm în continuare.

O explicație ar putea fi aceea că oamenii erau sătui de nesfârșitele lupte electorale, cărora au dorit să le pună astfel capăt. Alta ar fi aceea că votul a fost deschis, iar cei care votau contra erau înregistrați cu grijă în registre speciale. Vom încerca să vedem cine s-a înscris în prima categorie și cine în cea de-a doua.

Țăranii votează orbește

Lumea satelor a votat in corpore noua Constituție, deși țăranii nu aveau prea multă știință despre existența, principiile și importanța unei astfel de legi. Ei au înțeles din discuții „că este vorba despre o lege care va pune capăt odată pentru totdeauna atmosferei agitate de până acum, dezbinărilor dintre ei și întreg cortegiul de neplăceri provocate de propaganda politică”. Î

n Transilvania, țăranii au intrat în secțiile de votare strigând „Trăiască Măria Sa Regele Carol II”, iar la întrebarea președintelui secției de votare dacă votează „pentru”, ei au răspuns: „Merg cu Măria Sa Regele!”.

Bătrânii se arătau foarte mulțumiți, ei considerând că prin încetarea activităților politice va reveni atmosfera de respect la sate și că tinerii, care ajunseseră să-i bruscheze dacă nu le răspundeau la saluturile legionare, se vor liniști. Deși nu înțeleg ce este cu Constituția, țăranii o votează pentru că „presimt că nu poate aduce decât binele țării, pentru că așa a hotărât Regele”.

Carol al II-lea, înconjurat de sfetnicii coroanei, după adoptarea proiectului Constituţiei

Un sondaj realizat printre cei veniți la piață a relevat faptul că toți au votat favorabil, dar că majoritatea nu știau ce este Constituția. De ce au votat „pentru”?

„Cum se putea să nu votăm dacă ne-a chemat Vodă, prin proclamație de la primărie, că doar vrea binele țării”.

Comentariile țăranilor referitoare la anumite prevederi constituționale, sună astfel:

„Sunt satisfăcut de noua constituție că s-a prevăzut că numai cei de peste 30 de ani au dreptul de vot, deoarece tineretul este pe jumătate nebun” (țăran din Storojineț).

„Suntem mulțumiți că am scăpat de politică și putem să ne vedem de ale noastre” (țăran din Baia).

„Sunt gospodar căsătorit, cu doi copii, am 28 de ani și nu voi avea drept de vot până la 30 de ani” (țăran din Dorohoi).

„Dumnezeu să dea sănătate celor care au desființat Curțile de Jurați, că te omorau hoții în casă și jurații îi achitau” (țăran din Baia).

„Sunt nemulțumit de starea de asediu – trebuie să ții câinele legat și pisica în casă, căci dacă ne vede un jandarm ne dă în judecată” (țăran din Baia).

Intelectualii au rezerve mute

În ceea ce-i privește pe intelectuali, o parte dintre aceștia își exprimă regretul că prin noua Constituție li s-au acordat evreilor drepturi egale cu ale românilor, precum și teama de a nu se abandona politica naționalistă a fostului guvern Goga-Cuza. Mulți sunt de acord că s-a făcut un act necesar în condițiile în care se afla țara și își exprimă satisfacția pentru desființarea Curții cu Juri, introducerea pedepsei cu moartea și instituirea unui control riguros în manevrarea banilor publici.

O altă categorie de intelectuali, în special tineri, își arată nemulțumirea pentru faptul că nu au fost consultați în legătură cu procedura de modificare a Constituției. Mai au și rezerve asupra dreptului de inițiativă legislativă care a fost restrâns, asupra extinderii pedepsei cu moartea pentru asasinatele politice și asupra procedurii prea simpliste de revizuire a Constituției în comparație cu cea din 1923.

Mai ridică și problema vârstei la care se poate vota, spunând ei că „un avocat, doctor, inginer care profesează de trei-patru ani, nu are dreptul să voteze pentru că are mai puțin de 30 de ani, în timp ce un țăran sau un muncitor, deși incult, are acest drept”.

Intelectualii din Basarabia și Nordul Bucovinei își pun și problema că o dată cu acordarea egalității evreilor cu românii, fiind mulți comercianți și industria și evrei în aceste provincii, viitorii deputați vor fi desemnați în funcție de interesele și voința evreilor. De asemenea, sunt nemulțumiți de faptul că au reapărut ziarele evreiești scrise în limba germană. Magistrații și funcționarii sunt neliniștiți din cauza suspendării inamovibilității.

P.N.Ț. se manifestă deschis împotriva Constituției

În ceea ce-i privește pe orășeni, aceștia au găsit printre prevederile constituționale unele care să-i determine să voteze „pentru” precum: confiscarea averilor defraudatorilor banului public, modificarea Parlamentului, muncitorii fiind mai bine reprezentați, obligativitatea actului religios la întocmirea actelor de stare civilă, interzicerea străinilor de a ocupa funcții publice. Alte prevederi nu le-au convenit: acordarea dreptului de vot femeilor, care ar neglija căminul în favoarea politicii, desființarea Curții cu Juri, condiția de vârstă de 30 de ani, egalitatea în drepturi a evreilor cu românii.

Balanța a atârnat mai greu în partea cu „pentru”, iar orășenii au votat în consecință. Dintre partidele politice care s-au pronunțat, mai ales la nivelul conducerii, împotriva Constituției s-au remarcat Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Creștin și, mai ales, Partidul Totul pentru Țară. Conducătorii și unii adepți ai țărăni știlor s-au manifestat împotriva noii legi fundamentale, fie votând „contra”, fie abținându- se de la vot.

Ridicarea vârstei de vot la 30 de ani dezavantajează legionarii

Legionarii, pe de altă parte, au susținut că atât modificarea Constituției, cât și toate legile luate de noul guvern, nu ar avea drept scop decât desființarea lor. De altfel, Codreanu a hotărât, chiar în ajunul votării Constituției, autodizolvarea partidului, trimițând în teritoriu următoarea circulară:

„Noile măsuri erau o provocare pe față contra legionarilor. Se cere imediat o reacțiune din partea noastră, pe care a lipsit puțin să n-o pornesc. Consultându-mă însă cu Senatul legionar, mi-am dat seama că nu suntem îndeajuns de pregătiți pentru această luptă, și o reacțiune a noastră în acest moment ne-ar fi dus pe toți ori la salinele de la Aiud, ori în fața plutonului de execuție. Am ajuns la concluzia că este încă timpul lor, al bătrânilor, de aceea noi, tineretul legionar, ne retragem, spre a nu mai fi provocați și, deci, obligați să răspundem cu violență.

Ne retragem din viața politică, dar nu din credința legionară. Voi pleca și eu în Italia pentru a salva aparențele de liniște și pentru a pune la punct unele chestiuni ce interesează legiunea și Țara. Rămași singuri, continuați-vă educația și spiritul de jertfă legionar, de care acum va fi mai multă nevoie ca oricând și așteptați cu încredere ca adevăratul vostru, Mihai, să devină major” (Corneliu Zelea Codreanu, 23 februarie 1938).

Legionarii cred că unele articole au fost special introduse contra lor. Ei făceau referire în special la articolul 67, care stipula că miniștrii trebuie să fie cetățeni români de cel puțin trei generații, vizat fiind prin această prevedere chiar Codreanu, al cărui bunic, Zelinski era ucrainean. Articolul 9, care spunea că cei care au luptat în armate străine pierd cetățenia, legionarii considerau că-l privește direct pe Clime, șeful partidului care luptase în Spania.

De asemenea, legionarii protestau și împotriva articolelor ce ridicau vârsta necesară votării la 30 de ani, întrucât majoritatea adepților Legiunii erau tineri sub această vârstă, precum și impunerea pedepsei cu moartea pentru asasinatele politice. 

După un an, Constituția lui Carol al II-lea este sărbătorită cu mare pompă

Prin urmare, Constituția din februarie 1938 nu a avut de întâmpinat mari dificultăți din partea românilor, în ceea ce privește adeziunea și votarea acesteia. Având însă în vedere situația internă în care a fost supusă aprobării populare și modului în care s-a efectuat referendumul, se ridică mari semne de întrebare asupra rezultatului favorabil zdrobitor obținut de noua lege fundamentală.

""