Autor 51574 vizualizări


„Dacă mă omoară, voi scoate brațele din mormânt și voi fi mai puternică.” Cu aceste cuvinte răspundea activista dominicană Minerva Mirabal la începutul anilor '60 tuturor celor care o avertizau de ceea ce părea a fi un secret cunoscut de toți:regimul președintelui Rafael Leónidas Trujillo (1930-1961) o va ucide.

Apoi, pe 25 noiembrie 1960, trupul i-a fost găsit pe fundul unei râpe, în interiorul unui jeep, alături de două dintre surorile sale, Patria și María Teresa, și șoferul mașinii, Rufino de la Cruz.

La mai bine de jumătate de veac mai târziu, promisiunea Minervei pare să se fi împlinit:moartea ei și a surorilor sale, act al poliției secrete dominicane, este considerată unul dintre principalii factori care au dus la căderea regimului lui Trujillo. Iar numele surorilor Mirabal s-a transformat în simbolul mondial al luptei femeilor, căci din 1999, ziua de 25 de noiembrie este sărbătorită în întreaga lume ca ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor.

Picătura care a umplut paharul

Cunsocute drept „las Mariposas” (Fluturii), surorile Mirabal s-au născut în provincia dominicană Salcedo;erau femei cu cariere universitare, căsătorite și cu copii, iar la momentul morții lor aveau în spate zece ani de activism politic în dictatura Trujillo. Două dintre ele, Minerva și María Teresa, trecuseră deja prin închisoare de mai multe ori. Cea de-a patra soră, Bélgica Adela „Dedé” Mirabal, care a murit anul acesta, a jucat un rol mai puțin important în disidență și a reușit să supraviețuiască.

„Aveau o istorie lungă în rezistență și activitate conspirativă și multă lume le cunoștea”, a explicat pentru BBC Luisa de Peña Díaz, directoarea Muzeului Memorial dedicat Rezistenței Dominicane. (MMRD).

În acea zi de 25 noiembrie, câțiva ofițeri ai poliției secrete au oprit automobilul în care se aflau surorile Mirabal. Femeile au fost sufocate și apoi bătute, iar mașina împinsă într-o râpă pentru a simula un accident. Patria Mirabal avea 31 de ani, Minerva 34 de ani, iar María Teresa 25 de ani.

„A fost o zi îngrozitoare, pentru că deși știam ce va urma, nu credeam că această crimă chiar va fi comisă”, a povestit sora celor trei, Ángela Bélgica „Dedé” Mirabal, care spune că a vorbit cu mai mulți polițiști și le-a spus că acela nu a fost accident, că surorile sale au fost asasinate.

Popularitatea celor trei femei, împreună cu numărul mare de crime, torturi și dispariții ale celor care îndrâzneau să se opună regimului Truijllo, a făcut ca acest asasinat să reprezinte un punct de cotitură în istoria țării.

„A fost atât de oribilă această crimă, încât oamenii au început să simtă că nu mai sunt deloc în siguranță, chiar și apropiații regimului;pentru că a răpi trei femei, a le ucide în bătaie și a le arunca într-o râpă pentru a simula un accident este un fapt absolut îngrozitor”, a explicat Luisa de Peña Díaz.

Potrivit Juliei Álvarez, scriitoare americană de origine dominicană, cheia pentru explicarea importanței istoriei surorilor Mirabal stă în faptul că ele au conferit un chip uman tragediei generate de un regim extrem de violent, care nu accepta disidența și care avea în spate trei decenii de asasinate. „Această poveste i-a obosit pe dominicani, care au spus:când propriile noastre surori, fiice, soții și logodnice nu mai sunt în siguranță, ce rost mai are restul?”

În acest sens, directoarea MMRD observă că toți cei implicați în „Execuție” (în spaniolă termenul este de ajusticiamiento), cum este cunoscută în R. Dominicană moartea lui Trujillo din 30 mai 1961, când a fost asasinat tot la marginea șoselei, spun că uciderea surorilor Mirabal a fost picătura care a umplut paharul.

Puterea fluturilor

„Surorile Mirabal au scos brațele din mormânt foarte puternic”, spune Peña Díaz. Deși inițial omagiile în memoria lor au întârziat să apară de teamă, în zilele noastre, Minerva, Patria și María Teresa sunt un adevărat simbol al Republicii Dominicane.

În această țară din Caraibe, o provincie le poartă numele și există, în onoarea lor, un monument pe o stradă principală din Santo Domingo, precum și un muzeu care, la fiecare 25 noiembrie, se transformă în loc de pelerinaj.

În plus, încă din 1981 data morții lor s-a transformat, în America Latină, într-o zi dedicată luptei femeilor împotriva violenței, când la Bogotá, în Columbia, s-a organizat prima Întâlnire Feministă din America Latină și Caraibe. Aici au fost denunțate abuzurile domestice de care suferă femeile, precum și hărțuirile sexuale și violurile. Din 1991, ONU a stabilit ca ziua de 25 noiembrie să devină  ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor.

Cifre dureroase

Julia Álvarez spune că dacă surorile Mirabal ar mai fi în viață astăzi, ar avea încă de luptat. „În întreaga lume, drepturile femeilor încă nu sunt respectate, iar multe femei nici nu au acces la educație.”

În America Latină, violența de gen a ajuns să fie calificată drept „pandemie”, căci între un sfert și jumătate din femeile de aici suferă din cauza violențelor comise de parteneri. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, violența împotriva femeilor în propiile lor cămine este principala cauză a rănilor de care suferă femeile între 15 și 44 de ani. În cazul Americii Latine, o anchetă ONU a scos la iveală că între 30 și 40% dintre femei au fost victima violențelor familiale, iar una din cinci femei a lipsit cel puțin odată de la serviciu din cauza agresiunilor fizice de acasă.

De aceea, spune Álvarez, chiar dacă a trecut mai bine de jumătate de secol de la moartea surorilor Mirabal, încă ar fi nevoie de ele.

 

 

 

Sursa:BBC Mundo