Cine a fost jurnalistul căruia regimul nazist i-a interzis să accepte Nobelul pentru Pace

Autor 5067 vizualizări


Puțini știu astăzi cine a fost Carl von Ossietzky. Însă în perioada interbelică, acest jurnalist german s-a aflat în centrul a două controverse importante ce au ajuns pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume:mai întâi, la sfârșitul anilor '20, pentru că a făcut publice informații privind reînarmarea ilegală din Germania și încălcarea clauzelor Tratatului de la Versailles; apoi, la mijlocul anilor '30, pentru că i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace, iar regimul nazist i-a interzis să meargă la Oslo ca să-și primească premiul. Carl von Ossietzky a fost astfel prima persoană care a primit Nobelul pentru Pace în timp ce se afla în detenție (îi vor urma, decenii mai târziu, Aung San Suu Kyi și Liu Xiaobo), precum și prima persoană căreia i s-a refuzat dreptul de a-și alege un reprezentant care să primească premiul în numele său.

Carl von Ossietzky, născut la Hamburg în octombrie 1889, a intrat în lumea jurnalismului destul de tânăr. După ce renunță la studii la vârsta de 17 ani, el începe să lucreze inițial în administrația civilă, dar trece în curând la jurnalism și se remarcă în publicațiile de orientare democrată din Germania Imperială. Stârnește prima controversă în 1913, când publică un articol în care critică o decizie judecătorească „pro-militară”;el va fi atunci acuzat de Ministerul de Război prusac de a fi adus insulte „binelui comun”, dar va scăpa doar cu o amendă.

Tânărul jurnalist a ajuns să fie interesat și de politică, el declarând ulterior că încă din ultimii ani ai Imperiului lui Wilhelm al II-lea a devenit, din cauza politicii militariste, un pacifist convins. Participarea la Primul Război Mondial nu va face altceva decât să întârească pacifismul lui von Ossieztky și opoziția sa față de război și militarism.

După 1918, Ossietzky a devenit președintele filialei locale a Societății Germane pentru Pace, o organizație pacifistă, și s-a remarcat prin discursurile în care susținea că oamenii trebuie educați într-o „mentalitate a păcii”. Din 1922, lucrează ca redactor la DieWeltbühne, o publicație liberală, în care va publica ani mai târziu articolele ce-i vor aduce acuzația de trădare.

Încă dinainte ca von Ossietzky să devină redactor-șef (în 1926), Die Weltbühneîncepuse o campanie pentru dezvăluirea programului secret de reînarmare. Carl von Ossietzky va continua acestă campanie, iar în martie 1927 ziarul publică un articol semnat de Berthold Jacob, în care acesta critica armata germană pentru tolerarea organizațiilor paramilitare. Articolul a stârnit multe controverse în Germania, iar Ossietzky, ca redactor-șef, a fost condamnat la o lună de închisoare pentru calomnie.

Doi ani mai târziu, în 1929, el va publica un articol asemnănător, semnat de Walter Kreiser, privind o unitate aeriană denumită Abteliung M(Batalionul M), care se pregătea, în secret, pe teritoriul Germaniei și Rusiei Sovietice, încălcând astfel clauzele tratatului de pace de la Versailles. Kreiser, ca autor al articolului, și Ossietzky ca redactor-șef al ziarului care l-a publicat au fost cercetați și, într-un final, condamnați pentru spionaj și trădare, pentru că ar fi făcut publice secrete de stat. Von Ossietzky, condamnat la 18 luni de închisoare, va executa doar șapte, fiind eliberat după amnistia din decembrie 1932.

Având în vedere orientarea pacifistă și democrată a lui Carl von Ossietzky, era de așteptat ca acesta să adopte o poziție critică față de NSDAP. Ca atare, acesta a intrat în vizorul naziștilor și a fost arestat în primul val al opozanților politici, la sfârșitul lui februarie 1933. A fost deținut mai întâi la închisoarea Spandau, apoi trimis într-un lagăr de concentrare. Potrivit mărturiilor altor prizonieri, von Ossietzky a fost maltratat și forțat să muncească în ciuda sănătății sale precare. Abia în 1936, în condițiile în care situația sa devenise cunoscută în întreaga lume, a fost trimis la un spital din Berlin pentru tratament (suferea de tuberculoză), dar chiar și atunci a rămas sub supravegherea constantă a Gestapoului.

 

Premiul Nobel pentru Pace

Pe 24 noiembrie 1936, comitetul de la Oslo anunța că Premiul Nobel pentru Pace pentru anul 1935 va fi acordat lui Carl von Ossietzky. Alegerea sa a stârnit multe controverse, ea fiind percepută drept o condamnare voalată a regimului nazist.

În discursul ținut la ceremonia de acordare a premiului Nobel, președintele Comitetului, Frederik Stang, a spus despre Carl von Ossietzky că el

nu aparține niciunui partid politic. El nu e comunist;nu e, în niciun sens, conservator. Într-adevăr, e foarte greu să-l cataloghezi folosind categoriile politice obișnuite. [...] Aș spune că mie îmi pare a fi liberal sau, dacă preferați, un liberal de tip vechi. În această descriere nu am în minte liberalismul economic, ci un liberalism complet diferit;o dragoste arzătoare pentru libertatea de gândire și de exprimare;o credință fermă în competiția liberă în toate câmpurile spirituale;o perspectivă internațională cuprinzătoare;un respect pentru valori create de alte națiuni-și toate acestea dominate de tema păcii.”

Numele jurnalistului german apăruse pentru prima oară pe lista candidaților cu doi ani înainte și se pare că Berthold Jacob, jurnalistul care lucrase cu von Ossietzky la Die Weltbühne, a jucat un rol important în nominalizarea fostului său șef.

Evident, lui von Ossietzky nu i s-a permis să călătorească la Oslo pentru a-și primi premiul (în timp ce propaganda regimului susținea exact contrariul) și nici nu i s-a dat voie să numească un reprezentat care să facă acest lucru în numele său. Mai mult decât atât, imediat după aceea guvernul german a dat un decret prin care li se interzicea germanilor să accepte orice premiu Nobel. Mai mulți oficiali naziști, între care și Hermann Göring, au încercat să-l convingă pe von Ossietzky să nu accepte premiul, promițându-i chiar eliberarea și mai multe beneficii financiare. Jurnalistul a refuzat toate propunerile și a dat o declarație spunând că nu a fost de acord cu autoritățile germane care susțineau că, prin acceptarea acestui premiu, el se dezicea de comunitatea poporului german.

Carl von Ossietzky a murit în mai 1938, într-un spital berlinez, de tuberculoză.